2005 – Un seism cu magnitudinea de 8,7 grade pe scara Richter, produs în largul insulei indoneziene Sumatra, a provocat moartea a zeci de persoane și importante pagube materiale în insula Nias, de la sud de Sumatra.
1974 – Marea Adunare Naţională a instituit funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România, iar preşedinte a fost ales Nicolae Ceauşescu.
1947 – A fost creată Comisia Economică ONU pentru Europa.
1947 – A fost creată Comisia Economică şi Socială a ONU pentru Asia şi Pacific.
1930 – Regimul republican turc, condus de Mustafa Ataturk, a schimbat oficial numele oraşelor Angora şi Constantinopol cu Ankara (anticul Ancyra) şi, respectiv, Istanbul.
1926 – A avut loc premiera filmului „Iadeş”, prima producţie a regizorului Horia Igiroşeanu. Societatea sa, „Clipa-Film”, iniţiase şi prima formă a cinecluburilor româneşti, asociaţia „Amicii Filmului”.
1926 – A decedat Thoma Ionescu, medic chirurg și anatomist român, profesor universitar, inițiator al unor tehnici noi chirurgicale, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru de onoare al Academiei Române.
După absolvirea liceului Sfântu Sava din București, Thoma Ionescu a studiat medicina la Paris (1878-1885) și în paralel științele juridice. În anii 1882-1885, a lucrat ca extern, apoi în 1885-1890, ca intern al spitalelor din Paris. În 1890, a devenit Doctor în Medicină și Chirurgie cu teza Le côlon pelvien pendant la vie intrautérine (Colonul pelvin în timpul vieții intrauterine), lucrare premiată de Academia de Medicină din Paris. În același an, a primit Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris.
Thoma Ionescu este întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie. A colaborat la redactarea marelui tratat de anatomie sub redacția lui P.J. Poirier, aducând contribuții la topografia etajului abdominal prin descrierea unor structuri anatomice care-i poartă numele. În anul 1902, a apărut lucrarea Le traitement chirurgical du cancer utérin (Tratamentul chirurgical al cancerului uterin), în care Thoma Ionescu descrie histerectomia lărgită, operație radicală de extirpare a cancerului de col uterin, efectuată pe cale abdominală.
În anul 1919, i-a apărut lucrarea La rachianesthésie générale (Rahianestezia generală), prin care face cunoscută publicului medical noua metodă de rahianestezie la nivel cervical. În timpul unor vizite în Anglia și America, în anii 1909-1910, a lansat rachianestezia înaltă, utilizabilă și la intervenții chirurgicale efectuate pe toracele superior și la gât, și a făcut demonstrații operatorii în clinici de renume.
Th. Ionescu a publicat numeroase articole despre rezecția simpaticului cervical în tratamentul anginei pectorale (1897), asupra gastrectomiei totale în cancerul de stomac, a imaginat și dezvoltat tehnici operatorii originale de trepanație, de nefropexie, splenectomie și în cura radicală a herniilor.
Ionescu a fondat periodicile Archives des Sciences Médicales (1896), Revista de Chirurgie (1897) și Societatea Română de Chirurgie (1897). A fost membru al Academiei de Medicină din Paris, al Societății Internaționale de Chirurgie și membru de onoare (1925) al Academiei Române.
Școala sa de chirurgie a avut un rol important în formarea specialiștilor români, aducându-și totodată contribuția la îmbogățirea patrimoiniului de tehnici chirurgicale și de cunoștințe privind anatomia topografică. Și astăzi, în vestita clinică Mayo din Rochester (U.S.A.), se află bustul chirurgului român Thoma Ionescu.
1923 – A fost promulgată prin decret regal Constituţia României Mari, votată de Parlamentul României la 26.03.1923, una dintre cele mai avansate şi democratice constituţii din Europa acelui timp.
1918 – La Chişinău, Republica Democratică Moldovenească, a concertat Orchestra simfonică română sub bagheta lui George Enescu. În zilele de 27 şi 28 martie, George Enescu a evoluat în calitate de violonist, la pupitru fiind Jean Bobescu.
1912 – În România, a avut loc demisia guvernului conservator prezidat de Petre P. Carp. Ulterior se formează un nou guvern conservator în frunte cu Titu Maiorescu.
1910 – Francezul Henri Fabre a experimentat cu succes primul hidroavion în Marea Mediterană, lângă Martigues, în apropiere de Marsilia.
1888 – A venit pe lume Alexandru Kirițescu, scriitor român interbelic, frate cu scriitorul de spectacole de revistă Nicolae Kirițescu.
S-a născut pe 28 martie 1888, la Pitești, în familia unui funcționar ceferist. A început școala primară la Pitesti, continuând la Alexandria și terminând liceul Gh. Lazăr din București. A urmat cursurile Universității din București. Dupa terminare, a obținut un post de inspector pe lângă Teatrul Național din București. Debutul său în dramaturgie s-a produs rapid când autorul avea numai 22 de ani cu piesa Învinșii. Despre această piesă, Tudor Arghezi spunea că este o ironie deoarece autorul și-a început cariera cu o piesă cu un nume de învins, apreciind piesa ca „originală, dar lipsită de originalitate”.
Al. Kiriţescu a scris mulţi ani pentru compania Durstoikir (Durma-Stoicovici-Kiretescu). Scriitor multilateral, Kirițescu a atacat problematica vieții sociale contemporane lui în „trilogia burgheză”: Cea mai importantă piesă a sa a fost Gaițele. În anii celui de-al doilea război mondial, a scris Dictatorul. După 1945, a făcut parte din colectivul de lectură al Teatrului National din București. A fost o muncă plină de responsabilitate, deoarece montările ce s-au făcut au trebuit să țină cont atât de faptul că Teatrul Național din București a fost grav avariat în august 1944, în urma bombardamentelor, precum și de dorința autorităților de a monta doar operele unor anumiți autori, apreciaţi de regimul comunist.
1848 – A avut loc întrunirea reprezentanţilor grupărilor liberal-democrată şi liberal-moderată din Moldova, la care s-a redactat o petiţie-program (35 de articole) cuprinzând revendicări social-politice moderate, printre care: asigurarea libertăţii personale, reorganizarea învăţământului pe o largă bază naţională, desfiinţarea taxei vamale la exportul de cereale, responsabilitatea ministerială, înfiinţarea unei bănci naţionale, îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor, desfiinţarea cenzurii, organizarea unei gărzi cetăţeneşti, eliberarea arestaţilor politici, dizolvarea Adunării Obşteşti şi alcătuirea unei noi adunări Adevărata reprezentaţie a naţiei şi altele.
1791 – A fost trimis Curţii imperiale Habsburgice de la Viena Supplex Libellus Valachorum, primul program politic naţional al românilor din Transilvania.
1776 – A fost fondat Teatrul Balșoi, din Moscova.
Înfiinţat pe vremea Ţarinei Ekaterina cea Mare, Balşoi Teatr este una dintre cele mai impresionante instituţii culturale din lume. Încă de la intrare impresionează şiragul multietajat al balcoanelor şi lojilor, decorate bogat şi acoperite cu peste 8 kg de foiţă de aur, graţie unor metode străvechi de construcţie, ce foloseau cleiul, albuşul de ou şi… votca. „Teatrul cel Mare” sau „Marele Teatru Imperial” din Moscova, cum se numea până la venirea bolşevicilor la putere, pare o uriaşă colivie de aur, menită să pună în valoare cele mai preţuite voci ale operei şi dansatorii celebri ai lumii. Denumirea acestei instituţii poate fi explicată foarte simplu. Teatrele, care pe vremuri erau proprietatea ţarilor şi ţarinelor din Rusia, se numeau „Balşoi”, adică „Teatrul Mare”, dacă găzduiau spectacole de operă sau de balet, sau „Malâi”, respectiv „Teatrul Mic”, dacă puneau în scenă spectacole de teatru. Aceasta spune multe despre ierarhia valorilor culturale în Rusia, unde muzica primează în faţa celorlalte arte.
Faţada teatrului, care a fost şi rămâne blazonul Rusiei, uneşte sub semnul neoclasicului colonada monumentală, formată din cele opt coloane plasate la intrare, cu elemente arhitecturale greceşti, străjuite de frize şi de cvadriga condusă de Apollo, turnată în bronz, asociată de regulă artelor şi unui Arc de Triumf. Arhitectul francez Joseph Bove şi rusul Andrei Mihailov au proiectat sub auspicii imperiale mai mult decât un teatru, şi anume un templu şi un Arc trimufal pentru arta operei şi baletului din Rusia. Cu prilejul încoronării Ţarului Alexandru al II-lea, în 1856, teatrul a fost refăcut, s-au adăugat decoraţiuni aurite şi un baldachin enorm a fost amplasat în faţa intrării principale, arborând mătăsuri, brocart în falduri, ciucuri de aur şi catifea de culoarea purpurei imperiale. Vulturul bicefal şi celelalte însemne ale Imperiului rus au supravieţuit până la venirea comuniştilor, când au fost înlocuite cu secera şi ciocanul. Faţada Balşoi Teatr tronează şi pe bancnota de 100 de ruble, care circulă din mână în mână, simbolizând îngemănarea dintre puterea artei şi forţa monedei naţionale. Preşedintele rus Vladimir Putin, care nu-şi ascunde visul reclădirii Rusiei imperiale, a precizat: „Balşoi este un brand naţional, în cadrul căruia mă simt mândru să ocup un loc în loja rezervată ţarilor şi împăraţilor lumii”.
Academia de balet a Balşoi Teatr s-a născut înainte de a exista clădirea propriu-zisă şi este socotită drept cea mai veche din lume. Academia a fost fondată, de asemenea, la cererea Ekaterinei a II-a, care a dorit să se înceapă cursurile de balet în anul 1773, într-un orfelinat pe care îl patrona. De atunci, şcoala rusă de balet a produs o sumedenie de valori, printre care Maya Plisetskaia, Ekaterina Maksimova, Vladimir Vasiliev, Mikhail Baryshnikov, Vaslav Nijinsky şi Rudolf Nureyev. Şcoala de balet rusă este cunoscută în întreaga lume, şi o mulţime de copii de pe toate continentele dau, în fiecare an, examen de admitere la Academia de Balet, în speranţa admiterii. Taxa de studiu variază între 5 şi 6 euro pe an, însă, odată înscrişi, copiii au garanţia succesului în viitor.
1661 – La Constantinopol, s-a stins din viaţă Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, ctitor al bisericii Trei Ierarhi din Iaşi.
Prin prestigiul său personal pe plan intern şi prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în răsărit era aşa de mare încât după dorinţa lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi. Intervenţia lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit în Alba Iulia pe Ilie Iorest, în 1640.
Vasile Lupu a zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită Trei Ierarhi de la Iaşi, pe lângă care a înfiinţat o şcoală şi o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti. Mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărţi bisericeşti (Carte românească de învăţătura duminicelor de peste an – Iaşi 1643 ; Răspunsuri la Catehismul Calvinesc – Suceava 1645), dar şi o carte de legi, Pravilele împărăteşti. În acest fel s-a mai facut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică şi stat. Predoslovia domnitorului Vasile Lupu la Cartea românească de învăţătură (Cazania) a mitropolitului Varlaam se adresa către toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă, arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească.
În 1639, Vasile Lupu a obţinut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare, Ioan. Astfel, a intrat pentru a doua oară în Muntenia, cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de Domn al Moldovei şi Ţării Româneşti, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. Totuşi, Vasile Lupu a emis un document emis la 1 noiembrie 1639, care avea ca sigiliu stema unită a Moldovei şi Munteniei, care, ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite, la 24 ianuarie 1859. Cu Mitopolitul Joresi din Alba Iulia a făcut un plan de cucerire a Transilvaniei, mizând şi pe ajutorul sultanului, însă nu a reuşit. Într-o scrisoare adresată Porţii otomane, scria că o treime din locuitorii Transilvaniei sunt români. Dupa moartea fiului său Ioan, a fost o perioadă în care a stat mai liniştit. Iar în 1644, s-a împăcat cu cei doi domnitori din Muntenia şi Transilvania. În amintirea acestei înţelegeri, Vasile a ridicat biserica Stela la Târgovişte, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova.
În 1646, Moldova a suferit o invazie a tătarilor, iar mai târziu una a cazacilor lui Bogdan Hmielniţchi, după care Lupu a trebuit să dea în căsătorie pe mezina Ruxandra pentru fiului acestuia, Timuş. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul polonez Ion Radziwill, în 1645.
Gheorghe Rakoczy al II-lea, gândindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei şi îl găsi în boierul Gheorghe Ştefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemeny, din partea lui Rakoczy, şi Diicul Spătarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile a fugit peste Nistru la Cameniţa, dar s-a întors în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuş şi a ieşit învingător la Popricani, dar nu s-a mulţumit numai cu recâştigarea tronului, ci l-a urmărit pe Gheorghe Ştefan şi în Muntenia cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. A fost, însă, învins la Finta în 17 mai şi a pierdut definitiv tronul. A fugit la cazaci, de acolo la tătari şi apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Şapte Turnuri. După eliberare, a încercat zadarnic să-şi recâştige tronul, dar în 1661, a murit la Constantinopol.
1592 – A văzut lumina zilei Comenius, filosof, gramatician și pedagog ceh; membru al sectei Frații Moravi, s-a ocupat întrega viață de perfecționarea metodelor pedagogice.
Opera sa îl face să fie considerat, în momentul de față, părintele educației moderne.
A realizat o delimitare a pedagogiei ca un sistem de sine stătător care studiază educația. A abordat toate problemele importante ale pedagogiei legate de metodă, conținuturi, de ideal, inclusiv a ajuns la concluzia că pedagogia elaborează niște norme care se exprimă prin principii didactice. A elaborat 27 de principii didactice, dintre care cel mai importanat este „principiul instituției”. A afirmat că „Viața e o școală”.
Comenius este cunoscut, înainte de toate, prin mica sa lucrare întitulată Janua linguarum reserata sau la Cheia limbilor (Lesna, 1631): a adunat în 1000 de fraze toate cuvintele uzuale, în așa fel încât să dea, tot odată, în timp scurt, cunoașterea cuvintelor și cea a lucrurilor. Această scurtă lucrare a avut un succes prodigios: a fost retipărită deseori și a fost tradusă în aproape toate limbile.
Comenius a completat această operă dând Orbis sensualium pictus, Nürnberg, un fel de enciclopedie în care cuvintele sunt însoțite de imagini care le explică; Grammatica janualis; lexicon januale, culegere în care toți radicalii sunt reuniți în fraze.
Aceste cele mai importante tratate ale sale au fost reunite sub titlul Opera didactica, Amsterdam, 1657. Între altele, a scris lucrări de istorie, religie, filosofie. Câteva dintre operele sale au fost redactate în limba cehă.
193 – Garda Pretoriană l-a ucis pe împăratul roman Pertinax. Succesorul său Didius Iulianus a cumpărat la mezat tronul imperial de la Pretorieni. Legiunile de la Dunăre, sub comanda lui Septimius Severus, l-au detronat și ucis.
