La fiecare sfârșit de an suntem încercați de nostalgie, pentru că se încheie un capitol din Cartea Vieții noastre și vom începe a scrie unul nou, necunoscut de noi, înaintând cu fiecare pagină spre asfințitul vieții noastre!
La început de nou an în schimb, devenim optimiști, încrezători, făcându-ne perspective pentru drumul ce se deschide în față. Călătoria continuă! Observăm că anii trec în grabă și rămâne în urma noastră doar lumina faptelor bune, pe care am împărtășit-o celor din jur!
Cu toate aceste emoții și stări sufletești, vedem că un lucru rămâne mereu tânăr în fiecare dintre noi, ceva nepieritor și anume inima noastră!
Acolo, adunăm ca într-o vistierie bucuriile și tristețile, împlinirile și neșansele noastre, luminile și umbrele, dar tot acolo regăsim puterea, curajul, speranța și flacăra care luminează calea și încălzește pe cei din jur, aducând bucurie, dragoste și armonie.
Inima rămâne mereu tânără, ca o fereastră deschisă spre lume, pe care nici arșița soarelui de vară, nici viscolul iernii nu o pot deprecia.
Acum, la cumpăna dintre ani, reaprindeți candela credinței, care să inunde inimile de lumină și speranță, pentru a urca încă o treaptă pe drumul vieții, mulțumind lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, ce s-au revărsat asupra noastră in acest an, cu dorința de a aduce roade bune care să ne înveșnicească. Sus să avem inimile!
Să aveți un Nou An rodnic, plin de bucurii și împliniri !
La multi și binecuvântați ani!
Preot Florin Tuscanu
