La fiecare sfârșit de an suntem încercați de nostalgie, pentru că se încheie încă un capitol din „Cartea Vieții” noastre și pășim încet, anotimp după anotimp, spre „iarna” vieții…
În schimb, la începutul unui an nou, devenim optimiști, încrezători, făcându-ne perspective pentru drumul ce se deschide în față. Călătoria continuă…
Anii trec în grabă și rămâne în urma noastră doar lumina care am împărtășit-o celor din jur!
Cu toate acestea, un lucru rămâne mereu tânăr, în fiecare dintre noi, ceva nepieritor…inima!
Acolo, adunăm ca într-o vistierie, bucuriile și tristețile, împlinirile și neșansele noastre, lumini și umbre, dar tot acolo regăsim puterea, curajul, speranța și flacăra care luminează și încălzește pe cei din jur, oferind lumină, bucurie si iubire.
Inima rămâne mereu tânără, ca o fereastră deschisă spre lume, pe care nici arșița soarelui de vară, nici viscolul iernii nu o pot afecta.
Acum, la cumpăna dintre ani, vă împărtășesc acest gând, să păstrați în suflete și în casă, candela credinței străbune, care să inunde inimile de lumină și speranță și să urcăm încă o treaptă pe calea vieții, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, având nădejdea că noul an va fi unul generos și ne va oferi prilejul de a aduce roade bune, care să ne înveșnicească peste timp.
Să aveți un Nou An – 2025 – plin de bucurii și împliniri!
La mulți și binecuvântați ani, din toată inima!
Preot Florin Tucsanu
