Mitul scutului antibalistic: cât de protejată este România?
Dedicație pentru tov. V.Bălăceanu, A.Grumaz, M.Mîndrescu, C.Barbu și alte vedete NATO de pe ecranul TV.
Racheta iraniană Khorramshahr-4 ( cine știe care o fi numele ei adevărat ? ) a demonstrat capacitatea de a lovi obiective la o distanță de 4.000 de km, fapt ce însemnă că amenințarea cu rachetele nu se va mai limita la Golful Persic și Israel. Pentru că începînd cu Londra, toate capitalele europene sunt acum vulnerabile ( harta 1 ). Mesajul iranian a fost recepționat cu seriozitate de toți cei care nu sunt bătuți în cap.
La posturile românești de televiziune se perindă, călcîndu-se pe picioare, aceiași generali NATO care încercau să ne convingă că Rusia nu are rachete și că fură mașini de spălat din gospodăriile ucrainiene ca să le cip-urile. Acum ei s-au reprofilat pe lăudatul a 4 bariere antibalistice ( ale NATO, ale marțienilor și ale altor entități nevăzute din Univers ) care după părerea lor științifico-fantastică, fac un scut indestructibil în drumul rachetelor iraniene spre România. Pentru cine e interesat încerc să lămuresc această problemă, ajutîndu-mă de harta 2.
Există o zonă de patrulare a navelor NATO de tip AEGIS, cu capabilități AA ( inclusiv asupra dronelor iraniene ) și Antibalistice, în apropierea Ciprului. Rachetele lor SM-3 1b sunt identice cu cele de la Deveselu, au rază de acțiune de puțin peste 700 km și misiunea lor este lovirea cinetică a ogivelor rachetelor iraniene în intervalul de altitudine de 80-500 km.
Traiectoria unei rachete balistice iraniene, lansată spre România este în afara razei de acțiune a rachetelor de pe navele NATO de tip AEGIS din marea Mediterană. Deci prima barieră a NATO, invocată de ”experți”, nu este pentru a ne apăra pe noi ci pe statele din vestul și sudul Europei.
Baza aeriană americană de la Incirlik, cea mai mare din zonă, este apărată de un sistem Thaad cu raza de acțiune de 150-200 km, misiunea lui fiind lovirea cinetică a ogivelor rachetelor iraniene pînă la altitudinea de 150 km. Distanța din Iran la Incirlik fiind de 600 km, cele 2-3 rachete lansate spre ea au fost rachete balistice din categoria tactică- SRBM (Short-Range Ballistic Missiles) cu rază de 300-1.000 km, de viteză mică și mai ușor de interceptat. Suplimentar, baza aeriană de la Incirlik, ca și alte elemente ale infrastructurii militare și politice de pe teritoriul Turciei sunt apărate de sisteme de rachete Patriot.
Chiar dacă o rachetă balistică iraniană survolează partea de nord-est a teriroriului Turciei, în drumul ei spre România, ea se află în spațiul extra atmosferic ( deasupra altitudinii de 100 km ) în timp ce plafonul maxim al rachetei Patriot este de 34 km. A 2-a barieră a NATO, invocată de ”experți”, reprezintă același rahat cu perje pentru România.
Lansatorul vertical american de la Deveselu are 24 de celule în care sunt montate încapsulate rachetele SM-3 1b. Montarea celui de-al 2-lea rînd de rachete durează peste 10 minute, fapt ce împiedică lansarea celei de-a 2-a salve. În necunoștiință de cauză, presa a prezentat drept muniții cu dispersie, loviturile din ultima săptămînă, ale rachetelor iraniene. În realitate, în multe situații, a fost vorba de 50-80 de mici capcane termice sau ”momeli” largate de racheta propriu-zisă pentru păcălirea senzorului electro-optic, în infraroșu, al rachetelor interceptoare israeliene Arrow2/3, Tamir ( Iron Dome ). Același senzor este folosit și pe racheta SM-3 1b ( foto 3 ).
Și are aceași problemă ca rachetele interceptoare israeliene, anume că nu poate face distincția între racheta balistică propriu-zisă și momelile lansate de ea. Prin urmare, există o mare probabilitate ca toate cele 24 de rachete interceptoare să se dirijeze pe momeli. Interceptorii nefiind prevăzuți cu focos de proximitate, nu pot elimina, prin schije și racheta, odată cu o parte din momeli. În plus, din construcție, pentru a evita distrugerea senzorului, pînă la altitudinea de 80 km, acesta este orb, fiind protejat de un scut termic. Eficiența celei de-a 3-a barieră, invocată de ”experți” este discutabilă.
Cît privește bateria Patriot a armatei române, în Ucraina, nicio rachetă hipersonică Pumnal, lansată din aer și nicio soră de-a ei, Iskander, lansată de pe sol, nu a putut fi interceptată și doborîtă de Patriot Advanced Capability-3 (PAC-3). Atît s-a putut. Dar cine știe, poate că noi vom deveni pionieri în domeniu.
Nu știu de ce dar dnii. generali amintiți la început, cred că s-ar descurca mai bine la împletit coșulețe artizanale pentru Consiliul Politic Superior al Armatei.
