Cine va plăti pentru marea păcăleală a retrocedărilor de care au beneficiat ilegal descendenții nobilimii maghiare din Transilvania?

Nu mai este demult un secret ceea ce au revendicat moștenitorii (de a n-sprezecea speță) a foștilor nobili maghiari care au trăit în Transilvania. Nu mai este un secret nici faptul că aceștia au primit în foarte mare parte ceea ce au revendicat. Însă, pentru a înțelege amploarea jafului (reușit prin retrocedări) care a avut loc în Transilvania, obligatoriu trebuie să recurgem la istorie. Amploarea jafului vi se pare prea dur? Dacă vorbim de zeci de mii de hectare de terenuri, păduri, și pășuni, de foste moșii sau clădiri retrocedate, toate în județele Cluj, Mureș, Harghita și Covasna, cred că amploarea este un termen firesc, mai mult chiar, deznădăjduitor.

Ulterior Marii Uniri, la 30 iulie 1921 s-a adoptat Legea Reformei Agrare din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Prin intermediul acestei legi s-au expropriat parțial moșiile celor aflați în țară și complet domeniile celor declarați ”absenteiști”. În ceea ce privește pădurile și pășunile, exproprierile au fost făcute în scopul formării pădurilor și pășunilor comunale. Fără nici o excepție, procedura exproprierilor s-a făcut cu despăgubirea foștilor proprietari, sumele plătite acestor fiind exorbitante. Printre foștii proprietari se regăsesc și câțiva care s-au opus acestor exproprieri, însă cei care au fost de acord cu aceste măsuri, la acea vreme, au dat declarații prin care au specificat că renunță la orice pretenție din partea statului român. După 1989, deși obiectul legilor adoptate în materia legilor preluate abuziv de stat viza strict perioada dintre 06.03.1945 și decembrie ’89, nefiind luate în calcul imobilele preluate anterior anului 1945, moștenitorii și pretinșii moștenitori ai grofilor maghiari au solicitat și obținut zeci de mii de hectare de păduri, pășuni și castele. Mă simt obligat să menționez faptul că reconstituirile abuzive a terenurilor forestiere au fost posibile și din cauza lipsei unei legislații care să prevadă proceduri stricte sub aspectul dovedirii drepturilor solicitate pentru a fi retrocedate. Comisiile locale de fond funciar, comisiile județene și instanțele de judecată au încuviințat cereri de retrocedare a pădurilor și pășunilor fără a fi prezentate documente care să ateste dreptul de proprietate în baza probelor cu martori și expertize judiciare sau extrajudiciare. Din păcate, ca și mijloace de probă, s-au reținut ca fiind valabile documente care nu erau titluri de proprietate (cărți funciare, documente eliberate de arhivele statului în care informațiile erau incomplete sau eronate), documente antedatate cu mult datei limită 06.03.1945 și a căror relevanță era suspectă deoarece proprietățile au suferit modificări semnificative (exproprieri și vânzări făcute de proprietari în vederea eludării procedurii de expropriere din 1921).

Cazul Ecaterina Suzana Roy Chowdhury, moștenitoarea grofului Mikes Armin

La începutul secolului XX, Mikes Armin a fost unul dintre cei mai avuți grofi maghiari, având proprietăți în toate Transilvania, cu precădere în fostul județ ”Treiscaune”. Conform cotidianului România Liberă ”Katalin Roy Chowdhury, născută contesa Mikes, împreună cu fiii săi, a reuşit deja să reintre în posesia unui conac şi a unei moşii ce cuprinde un parc de 34 hectare de pădure şi lacuri, la poalele Munţilor Carpaţi, în comuna Zabala din Covasna. Palatul, construit în urmă cu 500 de ani, a fost în timpul comunismului şi mulţi ani după revoluţie spital, casă de copii şi şcoală, iar acum a devenit locuinţă privată. Una dintre fostele clădiri administrative ale conacului, veche de 300 de ani, a fost transformată din 2006 într-o pensiune de lux. După restaurare, despre locaţie au menţionat la rubricile lor turistice publicaţiile britanice The Guardian şi The Independent, dar şi New York Magazine, Financial Times şi CNN Traveller.” „Contele Armin Mikes a deţinut una dintre cele mai întinse păduri private din Transilvania înainte de venirea comunismului. Graţie legilor româneşti privind retrocedarea, moştenitorii lui pot reporni prospera afacere cu păduri pe care familia a operat-o la începutul secolului al XX-lea„, scrie pe site-ul oficial al conacului de la Zabala. ”Unul dintre strănepoţii lui Armin Mikes şi unul dintre proprietarii domeniului de la Zabala, Gregor Roy Chowdhury a terminat London School of Economics şi a lucrat aproximativ patru ani la banca americană Salomon Brothers, la filiala din Londra. În ultimii 15 ani, mama mea, cu mine şi cu fratele meu am muncit asiduu să recuperăm şi să reconstruim averea străbunicului. Ne-am mutat cu toţii în România. Iar scopul nostru e să dăm din nou strălucire domeniului, să creem slujbe stabile şi un mediu prietenos pentru turism, ne-a explicat Gregor. Dar urmaşii contului Mikes mai trebuie să recupereze păduri şi terenuri agricole de peste 10.000 hectare, dar şi clădiri din mai multe zone alte Transilvaniei. Iar în comuna Bixad, din Covasna, li s-au mai retrocedat 2.000 hectare. Până acum am primit doar aproximativ o treime din pădurile străbunicului meu, Armin Mikes, pe care acesta le-a deţinut până la naţionalizare, a precizat urmaşul foştilor grofi.”.

Mai simplu spus, pe înțelesul tuturor, Ecaterina Suzana Roy Chowdhury a indus în eroare (cu bună știință) comisiile de fond funciar pentru a intrat prin orice mijloace în posesia averii lui Mikes Armin, deși nu avea calitatea de moștenitor al averii acestuia, la care adăugăm faptul că Armin Mikes, conform înscrisurilor din Arhiva Națională, a fost despăgubit de statul român în perioada interbelică, cu mult înaintea reformei agrare din 1945. Vom proba aceste afirmații puțin mai târziu. Ecaterina Chowdhury a depus la instanțe un ”proces verbal despre desbaterea succesiunii din 1946” conform căruia soția lui Mikes Armin și cele trei fiice ale acestora au acceptat succesiunea încă din 1946. Ca atare, succesoarea Ecaterina Chowdhury, în calitatea sa de nepoată a grofului Mikes, nu putea dobândi calitatea de moștenitor al acestuia. Acest fapt a fost decis și de Judecătoria Cluj-Napoca, în motivarea sentinței specificându-se clar care sunt motivele anulării certificatului de moștenitor. Conform cotidianului online clujust.ro, cotidian care a publicat integral motivarea sentinței (motivare care o puteți lectura în întregime dând un simplu click pe portalul menționat anterior), instanța a precizat clar următoarele: ”În ceea ce privește poziția subiectivă a pârâtei, instanța reține că, deși buna-credință se prezumă, această prezumție poate fi înlăturată printr-o probă contrară, care poate consta, la rândul său, în prezumții judecătorești. În acest sens, trebuie subliniat în primul rând faptul că pârâta deținea procesul-verbal din anul 1946 din care reieșea cu claritate că moștenirea a fost acceptată la acel moment de alte persoane, fiind greu de crezut că nu cunoștea conținutul acestui act, pe care însă a ales să îl ignore și să solicite emiterea unui certificat de moștenitor pe numele său. În al doilea rând, chiar și dacă această dovadă palpabilă a acceptării succesiunii nu ar fi fost cunoscută de către pârâtă, se impune observația că la moartea lui Mikes Armin ea era născută de mai puțin de 2 luni și existau alți patru moștenitori majori, printre care și mama sa. Este, din nou, greu de crezut că în acest context pârâta putea să își imagineze că ea a acceptat moștenirea la o vârstă atât de fragedă, în timp ce ceilalți patru moștenitori au fost renunțători.

Tot în acest sens, instanța observă că certificatul de moștenitor atacat conține o serie inadvertențe grave, pe de o parte arătându-se că pârâta este moștenitoarea a trei defuncți, respectiv bunicii săi, Mikes Armin și Mikes Klementina, și mama sa, Mikes Eva, consemnându-se totodată că ea îi moștenește în calitate de nepoată de fiică, ceea ce nu ar fi putut fi adevărat decât pentru primii doi. Mai mult, Mikes Klementina și Mikes Eva apar în acest certificat de moștenitor atât în calitate de defuncți de pe urma cărora a rămas o masă succesorală, cât și în calitate de renunțători la succesiune. Toate aceste chestiuni dovedesc încă o dată faptul că pârâta nu putea fi de bună-credință când a obținut acest act, câtă vreme simpla lui lecturare ar fi fost de natură să îi ridice semne de întrebare, nefiind foarte clar nici măcar pe cine a moștenit.

În acest context, ținând cont și de faptul că existența bunei-credințe se analizează prin raportare la o persoană diligentă, instanța reține că pârâta a fost de rea-credință la momentul la care a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor atacat, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că nu este adevărata moștenitoare a lui Mikes Armin, iar scopul obținerii acestui certificat a fost exclusiv cel de a își asigura dreptul la retrocedarea întregii averi a pretinsului său autor.

În concluzie, având în vedere faptul că prin emiterea certificatului de moștenitor atacat s-a urmărit fraudarea legii, acest act este lovit de nulitate absolută.”

Revenind la demersurile pretinsului moștenitor, Ecaterina Suzana Roy Chowdhury, în anul 2000 a solicitat eliberarea unui alt act de moștenitor (nr.100/2000) act care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de aproximativ 4000 de hectare pe raza județului Covasna. Interesant este faptul că aceasta a omis să depună la dosar procesul verbal din 1946 (cel la care făceam mențiune anterior) și a obținut prin intermediul unui notar public, un certificat de moștenitor prin care Ecaterina Chowdhury a fost declarată unică moștenitoare. Foarte important de menționat este faptul că înscrisul din 1946 nu se află în fondurile Arhivelor Naționale aferente reformelor agrare din 1921 sau 1945 sau ale notarului public în fața căruia a fost dezbătută succesiunea. În baza certificatului de moștenitor eliberat, Katy Chowdhury obține printre altele, aproximativ 2000 de ha pădure în comuna Bixad, aproximativ 1500 de ha pădure în comunele Zăbala și Ghelința și domeniul castelului de la Zăbala. Vă reamintim că exproprierea bunurilor solicitate de către pretinsul moștenitor s-a realizat anterior lunii martie, anul 1945, fostul grof Armin Mikes primind o justă despăgubire la vremea exproprierii. Dovada incontestabilă a despăgubirii o reprezintă o hotărâre judecătorească pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), în anul 1937, hotărâre prin care a fost respinsă o acțiune cu privire la o revendicare promovată de grogul Mikes, împotriva statului român, având ca scop recuperarea terenurilor pentru care statul român a achitat despăgubirile. Ca urmare a identificării înscrisurilor menționate anterior, începând încă din 2014, instituțiile statului au implementat o pleiadă de acțiuni (înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești) prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a actelor prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră în favoarea pretinsei succesoare și respingerea acțiunilor prin care Ecaterina Roy Suzana Chowdhury solicită retrocedarea altor bunuri. Avocatul acesteia este binecunoscutul avocat Traian Briciu, cel care a obținut pentru Costel Constanda una dintre cele mai mari despăgubiri din istoria României, suma obținută ca despăgubire în cazul Constanda ajungând la 165 de milioane de euro.

Îi pasă cuiva de decizia definitivă în cazul anulării certificatului de moștenitor?!

Dacă în luna mai 2016, Judecătoria Cluj, a motivat decizia de anulare a certificatului de moștenitor a nepoatei grofului Mikes, dând câștig de cauză reclamanților Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), patru luni mai târziu, respectiv în 30 septembrie 2016, una dintre instanțele de judecată din cadrul Tribunalului Cluj a decis să lase neschimbată decizia anterioară apelului Ecaterinei Chowdhury, respectiv cea de anulare a certificatului de moștenitor al acesteia. Minuta magistraților de la Tribunalul Cluj decide următoarele: ”Admite în parte apelul declarat de apelanta Roy Chowdhury Ecaterina Susana, împotriva Sentinţei civile nr. 9480/16.10.2015, pronunţată în dosarul nr. 23945/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o schimbă în parte, după cum urmează: Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâta Roy Chowdhury Ecaterina Susana, ca neîntemeiată. Respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu pârâta Roy Chowdhury Ecaterina Susana, ca neîntemeiată. Obligă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să plătească reclamantei Roy Chowdhury Ecaterina Susana cheltuieli de judecată parţiale la fond, în sumă totală de 2000 lei, în cuantum de câte 1000 lei fiecare. Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa atacată. Respinge ca inadmisibil apelul incident formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleaşi sentinţe. Obligă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să plătească reclamantei Roy Chowdhury Ecaterina Susana cheltuieli de judecată parţiale la apel, în sumă totală de 5406 lei, respectiv câte 2703 lei fiecare”.

Personal, mai am o singură nelămurire: dacă decizia definitivă și irevocabilă cu privire la anularea certificatului de moștenitor este pozitivă, respectiv actul de moștenitor este nul de drept, oare când își va recupera statul român proprietățile sau despăgubirile financiare acordate cu ”onor”? Și mai ales, de la cine?…