Zacusca românească vs hamburgerul american
După vizita iohannistă la Casa Albă am lăsat puțin apele să se așeze. Am ”răsfoit” zeci de păreri despre ce înseamnă vizita președintelui Klaus Iohannis în fieful excentricului președinte american, Donald Trump. Cred că m-am uitat de cel puțin zece ori la clipul video care conține conferința de presă comună, Trump-Iohannis. De fel mi-s mai sceptic și ca atare am răbdare cu evenimentele majore, mai ales cu derularea lor. Am citit și ascultat păreri pro și contra vizavi de reușita diplomatică românească, ca urmare a vizitei în SUA.
- S-au întâlnit două personaje reprezentative, respectiv liderul lumii, președintele SUA, Donald Trump și liderul României, Klaus Iohannis. Două personaje deficitare în ceea ce privește atitudinea protocolară aferentă diplomației externe. Pe de o parte, liderul american este un miliardar excentric care nu le-a avut în viața lui cu diplomația. Este un tip dur, nemilos, extrem de sângeros în negocieri (să nu uităm că a trecut printr-un faliment major), prototipul personajului care știe ce vrea și face orice pentru a-și atinge scopul. Am convingerea că șeful de cabinet al președintelui SUA are printre principalele atribuții servirea cafelei matinale împreună cu pastila de Xanax, pentru a putea fi calm, apt și concentrat în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă SUA în calitatea lor de superputere, atât economică cât mai ales militară. De cealaltă parte îl avem pe Klaus Iohannis, un tip obișnuit cu obediența și lipsa de reacție atunci când se află la masa bogaților. Genul de oiță, care fiind mulsă zilnic și regulată odată pe an nu ridică niciodată capul din pășune dar se răzbună pe tot ce mișcă marcându-și teritoriu cu căcăreze (ca să nu le numesc găinării, gen câștiguri masive din meditații). Când l-ați auzit pe Iohannis luând atitudine la Bruxelles, sau la vreun summit NATO? Ați văzut strângerile lor de mână? Sau bătăile amicale de pe umerii liderului României, încasate de la amicul Trump? Strângeri de mână fără vlagă, gesturi amicale tipice birturilor rurale, platitudini și discursuri fade, înțepenite în canoanele exprimării diplomatice. Oricum sincope destule, suficient cât să nu mă convingă de onestitatea implicării totală a lor. Pot să afirm fără exagerare că și câinele meu, care este o rasă dominantă și agresivă cu alte rase canine (ciobănesc de Asia Centrală), atunci când întâlnește un virtual partener de joacă sau de dominat, indiferent de rasa canină, se bucură mai sincer decât s-au bucurat cei doi de întâlnirea lor. S-au văzut, s-au conversat despre vreme (fără să atingă problema încălzirii globale) și despre NATO, au lins o apă plată împreună și și-au văzut fiecare de pășunea sau pasiunea lui. Trump este un tip efervescent, căruia îi plac reflectoarele și ieșirile publice în care poate șoca, în timp ce Iohannis, dacă ar fi cu putință ar socializa numai în limbajul braille. Iohannis este genul soldatului care ar folosi codul Morse în cazul unui război mondial cu numărul trei, în timp ce Trump ar viziona pe radar, via satelit, concursul Miss World și nu oricum, ci live (în direct) între două schimburi de focuri artizanale. Probabil, din același motive nu s-au înțeles asupra discuției cu privire la regimul vizelor.
- Doi lideri experți în minciună s-au tolerat reciproc, zâmbind presei precum într-o reclamă la pastă de dinți. Sunt convins că ambii folosesc Fixodent produs de firme farmaceutice diferite. Iohannis l-a mințit primul pe Trump, aruncându-i rezolvarea problemei legate de finanțarea armatei cu cel puțin 2% din PIB. Să vă explic puțin cum stă treaba, care este de fapt adevărul și cum a fost indus în eroare Trump. Bugetul alocat MApN pentru 2017 este puțin peste 11 miliarde lei, mai precis 1,35% din PIB (Produsul Intern Brut). MApN a anunțat că are în vedere ipotetice credite angajante, în valoare de 7,6 miliarde lei (0,9% din PIB), însă această sumă nu poate fi folosită pentru participarea la exerciții comune ale țărilor membre NATO, reparații tehnică militară, modernizări ale bazelor militare și nici pentru angajări sau plata carieriștilor militari. Suma de 7,6 miliarde poate fi folosită doar pentru achiziționarea de tehnică militară prin programe de finanțare multianuală, adică plăți extinse pe mai mulți ani. În 2017 putem doar să semnăm contracte pentru dotare in valoare de 7,6 miliarde de lei. Acesta este sensul juridic al creditului angajant în suma menționată. În materie de tehnica de luptă semnezi astăzi si intrarea în dotare survine peste un an sau doi ani, ca atare alocarea bugetară este doar pe hârtie, nicidecum un cash-flow concret. Deci MApN are la dispoziție, concret, doar 1,35% din PIB. Cum a mințit Trump! Țineți minte afirmația: ”Noi știm tot ce se întâmplă în România!”? Am îndoieli, altfel nu ar fi înghițit gălușca cu bugetul alocat armatei, în valoare de 2,25% din PIB, sau poate că știa și i-a atras atenția lui Iohannis, însă pentru publicul larg și amorf au dat-o la pace. Dar, după cum spuneam anterior, Trump nu prea le are cu diplomația și așa cum i-a certat pe toți liderii NATO la ultimul summit, pe aceeași problemă a alocării a 2% din PIB, nu cred că avea o problemă să mute palma dată amical peste umăr, pe obrazul iohannian. Chiar a spus ”loud and clear” că România este prima țară care și-a respectat angajamentul față de NATO și SUA. O altă minciunică nevinovată, cea legată de corupția din România. L-a felicitat pe Iohannis pentru lupta dusă cu corupția de la noi și a dat asigurări națiunii române și americane că Iohannis va câștiga lupta cu corupții! Ha! Vorbea de funie într-una din cele șase case ale spânzuratului! Și-apoi, în SUA corupția este mai mică ca flagel extins la toate nivelurile (așa cum este la noi), dar mita care se vehiculează prin Congresul american sau administrația americană depășește PIB-ul României. Să nu mai amintesc de evaziunea fiscală! Chiar am și eu o nedumerire: știți voi vreun miliardar care să nu fie suspect că a dat o șpagă la viața lui, direct sau indirect prin interpuși? A fost simpatică oratoria președintelui american, chiar dacă a ascuns bine intenția peiorativă din partea acelui discurs.
- Superficialitatea unei sincope în comunicarea reciprocă dintre cei doi. Legat de subiectul vizelor pentru români, Iohannis a afirmat că au discutat, Trump a negat pe loc, adăugând ulterior că rămâne un subiect important pe agenda discuțiilor viitoare. Păi să ne amintim de ceea ce spunea Trump în campania lui electorală. Trump le-a promis americanilor că va rezolva problema lipsei locurilor de muncă prin soluționarea migrației hispanicilor din America Centrală. Chiar a pomenit despre ridicarea unui zid la frontiera dintre SUA și Mexic. Ulterior a devenit virală intenția regelui etniei rome, Dorin Cioabă, care a declarat televiziunilor că a trimis o scrisoare președinției americane prin care își anunța intenția de a trimite spre întrebuințare la ridicarea zidului, forță de muncă minoritară. Este un fapt pe care Trump îl știe, sau cel puțin în intuiește perfect: dacă SUA și-ar deschide granițele pentru români, ne-am sărăcii demografic cu cel puțin încă două milioane. Așa că mai ușor cu ridicarea vizelor domnule președinte Iohannis, că Trump are datorii oratorico-demagogice de onorat. Din acest schimb de replici am reținut doar lipsa lor de interes în vederea stabilirii unui limbaj comun care să fie livrat presei și publicului. Acest fapt denotă lipsa profesionalismului consilierilor personali (valabil în ambele cazuri) și superficialitatea președinților în ceea ce privește temele de dialog, dar mai ales lipsa importanței însușirii canoanelor impuse de diplomația externă.
- Promisiunile administrației americane cu privire la implicarea NATO în eventualitatea unui conflict armat pe teritoriul României și promisiunile noastre că vom ține bine minte promisiunile lor. Știu ca al cincilea amendament/articol din statutul NATO spune clar că toate ţările membre sunt solidare cu oricare alt membru atacat. „Statele Unite s-au angajat şi angajez Statele Unite faţă de Articolul 5. Cu siguranţă suntem aici pentru a proteja”, a răspuns Trump la întrebarea unui jurnalist român, întrebare care viza siguranța românilor în cazul unui ”gest nepotrivit” al Rusiei lui Vladimir Putin. Păi să ne înțelegem! Americanii nu au dus nici un soi de război pe teritoriul lor, excluzând atacul japonez de la Pearl Harbour, din 7 decembrie 1941, atacul care a însemnat și intrarea SUA în cel de al doilea război mondial. Singurul război care se poartă pe teritoriul american, între granițele lor, este războiul cu celulele teroriste infiltrate pe teritoriul american. În rest americanii s-au implicat și au purtat războaie doar în granițele lărgite ale lor, mai precis în zonele în care aceștia doreau să-și exercite influența. Nu-l doare gurița pe Trump să afirme că războiul nostru este și al lor, mai ales că s-ar desfășura (Doamne ferește!) la 14.000 de km de ei. Am observat că nici pe Iohannis nu l-a durut gura când a lăudat această presupusă luare de poziție. De la vorbe la fapte este cale lungă, ca de la mâna care hrănește până la gura flămândă care trebuie ostoită, însă sper să nu fie vreodată cazul să verificăm sau certificăm această promisiune.
Ar mai fi câteva lucruri și neconcordanțe, dar mai este timp și sunt curios cum vor evolua în continuare relațiile româno-americane. Despre cei 150 de investitori americani care vor să vină în România pentru a investi, vom povesti la prima debarcare după Normandia. Ah! Să nu uit! Despre primele doamne nimic, nici măcar o conversație despre salvarea bufniței lui Harry Potter sau a păsării colibri polare, sau de ce nu, despre modă (au gusturi incompatibile). Poate că doamna Carmen a promis și ea niște rețete românești doamnei Ivana, dar cred că Papa Francis ar fi revoltat dacă ar afla că Ivana i-a servit zacuscă la micul dejun, marelui Donald!…