25 iunie 1955, a fost înfiinţată, la Bucureşti, Biblioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Naţională.

0 397

2013CIA şi forţele speciale americane antrenează rebeli sirieni în Iordania şi Turcia de câteva luni.

Aceste antrenamente au la o bază americană din sud-vestul Iordaniei, acestea constând în sesiuni de două săptămâni pentru 20 până la 45 de combatanţi sirieni rebeli.

Rebelii armatei siriene libere (ASL) sunt formaţi în manevrarea armelor şi a rachetelor antitanc şi a armelor grele pentru a rezista avioanelor forţelor armate siriene.

1998 – A avut loc instituirea Ordinului „Steaua României”, cu şase grade (Colan, Mare Cruce, Mare Ofiţer, Comandor, Ofiţer, Cavaler), cel mai înalt ordin naţional românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului şi poporului român.

Domnitorul Cuza a cerut reprezentantului României la Paris, în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii în vederea confecţionării unei decoraţii. Casa Krétly a prezentat un model care a fost imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, a fost efectuată o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce).

Cuza hotărâse ca distincţia să se numească „Ordinul Unirii”, urmând să fie instituit şi acordat pe 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor şi al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române.

Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza a înmânat câtorva dintre apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, majoritatea însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc.

În aprilie 1877, odată cu izbucnirea conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc au fost reluate. Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, s-a implicat (direct şi indirect) în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional. Dispunându-se, deja, de vechile însemne ale „Ordinului Unirii”, rămase din vremea domniei lui Cuza, s-a decis ca forma de bază să rămână aceeaşi; s-a modificat doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a regelui Carol I.

Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, a fost schimbată, alegându-se In fide salus (În credinţă este salvarea).

În ceea ce priveşte numele ordinului, au fost avute în vedere mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de „Steaua Dunării” (preluând, astfel, numele unei publicaţii unioniste pe care o editase). Acesta era şi numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de Cameră la 9 mai.

Ca toate celelalte decoraţii existente, şi Ordinul „Steaua României” a fost desfiinţat de comunişti la începutul anului 1948, după proclamarea Republicii Populare Române. Portul distincţiei a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acesteia fiind considerată un delict în primii ani după abrogare.

1997 – A decedat Jacques-Yves Cousteau, ofițer francez, oceanograf, cercetător, explorator, scriitor, fotograf, producător de film, inventator, inovator și explorator al vieții subacvatice.

În 1946, Jacques-Yves Cousteau a pus la punct costumul cu volum constant. Fabricat din cauciuc vulcanizat, costumul a fost realizat special pentru scufundări cu durate mari de timp în ape cu temperatură scăzută.

În 1959, cu ajutorul inginerilor Jean Mollard și André Laban, a conceput minisubmarinul SP-350 denumit și Denise „farfuria scufundătoare”, un vehicul subacvatic, cu două locuri, de formă rotundă, fără elice, propulsat de turbine cu jet de apă care poate ajunge la o adâncime de 350 m.

Un alt dispozitiv destinat cercetărilor marine construit de Cousteau a fost „Paianjănul de apă”, un aparat multifuncțional destinat analizei biochimice a suprafeței oceanului.

Altă invenție importantă a lui Jacques-Yves Cousteau, cu impact major asupra scufundărilor moderne, a fost conceperea unui scuter subacvatic, construit prin modificarea unor torpile militare și destinat deplasării rapide pe sub apă a scafandrilor, oferindu-le astfel posibilitatea să acopere suprafețe mai extinse de cercetare.

Jacques-Yves Cousteau a fost observatorul întregului Ocean Planetar, studiindu-i gradul de poluare. A demonstrat practic pericolul pe care-l reprezintă vehicularea a tot mai multor deșeuri industriale către marile fluvii (Nilul, Amazonul, Fluviul Galben etc.). A fost director al Muzeului de Oceanografie din Monaco. În 1992 a fost invitat oficial la conferința Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro, iar în 1993 a fost numit în Comitetul consultativ al Națiunilor Unite și consilier pentru dezvoltare durabilă al Băncii Mondiale.

1991 – A început procesul de destrămare a Iugoslaviei odată cu declarația de independență a Croației și a Sloveniei.

1984 – Au fost inaugurate lucrările de construcţie a Casei Poporului şi a Bulevardului „Victoria Socialismului” din Bucureşti.

Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii şi este a doua construcţie administrativă din lume ca suprafaţă, după Pentagon, de 64.800 km2. Are o formă dreptunghiulară, cu dimensiuni impunătoare: 270 metri la faţada, 240 metri pe lateral, o înălţime de 84 metri şi o adâncime (sub 0 m) de 92 metri.

Clădirea are 12 etaje, 4 niveluri subterane şi un buncăr nuclear, 1.100 încăperi, două galerii monumentale de 180 metri lungime şi 18 metri înălţime.

Cea mai mare încăpere este Sala Unirii, cu o înălţime de 16 metri şi o suprafaţă de 2.200 metri pătraţi. A fost construită între 1984 şi 1989, pe locul unor mănăstiri demolate în acest scop şi al Dealului Uranus, care a fost nivelat.

Lucrările de proiectare au fost făcute de o echipă de arhitecţi, condusă de Anca Petrescu.

Ceauşescu a vrut ca această clădire să devină sediul preşidenţiei, comitetului central al partidului comunist şi al unor ministere.

1955 – A fost înfiinţată, la Bucureşti, Biblioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Naţională. (foto)

1950 – A început războiul din Coreea: Trupe nord-coreene au atacat Coreea de Sud, încercând să refacă unitatea ţării.

Organizaţia Naţiunilor Unite a condamnat invazia armată nord-coreeană.

1938Douglas Hyde a devenit primul președinte al Republicii Irlanda, după înființarea acestei instituții prin Constituția din 1937.

1923 – S-a înfiinţat Clubul CFR Bucureşti, devenit mai târziu Rapid Bucureşti.

1908 – A venit pe lume Willard Van Orman Quine, unul din cei mai influenți filozofi și logicieni americani ai secolului XX; cel mai important continuator al ideilor lui Rudolf Carnap, precum și cel mai mare empirist american.

Quine și-a început cariera academică prin contribuții la dezvoltarea logicii matematice și a avut un rol foarte important în crearea comunității de logicieni din Statele Unite (i-a ajutat pe Carnap și Alfred Tarski să emigreze, a coordonat disertațiile unor logicieni importanți, a scris câteva manuale care stau încă la baza didacticii moderne a logicii, bazată pe studiul logicii predicatelor de ordinul întâi cu identitate, cu semantică de tip tarskian și cu deducție naturală gentzeniană pentru teoria demonstrației).

Quine a apărat logica de ordinul întâi ca neparadoxală (consistentă și completă), un „exemplu de claritate, eleganță și eficiență” și a pus-o la lucru în metafizică, în „On What There Is”: traducerea enunțurilor științifice în limbajul predicatelor de ordinul intâi, al variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”.

Quine a devenit faimos în anii ’50-’60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice și argumentul indeterminării traducerii radicale (Word and Object, 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul limbaj/ întreaga teorie (sau, cel puțin, de un fragment suficient de cuprinzător).

1901 – A murit Alexandru Candiano-Popescu, avocat, ziarist și general al armatei române, fondatorul ziarelor Perseverența și Democrația, inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești.

Posedând un pronunțat spirit de frondă, în august 1870, a condus mișcarea republicană de la Ploiești împotriva lui Carol I. Mișcarea a fost înfrântă, iar el, împreună cu alți 40 participanți, a fost pus sub acuzare, fiind însă achitați de tribunalul din Târgoviște.

La 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov și N.C. Furculescu și-au pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Național Liberal.

Mobilizat în 1877, a participat la Războiul pentru Independență, remarcându-se la comanda Batalionului 2 Vânători în celebrul atac pentru cucerirea redutei Grivița 1.

Deși participase la mișcarea antidinastică, el a fost, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I.

1894 – S-a născut, la Sibiu, fizicianul şi inventatorul Hermann Oberth, unul din fondatorii aeronauticii moderne.

În 1912 a devenit student la medicină al Universităţii din Munchen, participând apoi ca medic militar la Primul Război Mondial. S-a întors apoi la universitate, dar a început să studieze fizica cu profesori iluştri ai vremii.

În 1922, lucrarea sa de doctorat despre ştiinţa rachetelor a fost respinsă, fiind considerată utopică. Ea a fost publicată, însă, şi a reuşit să işte o serie de controverse.

În toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegelduse. Pe lângă rusul Konstantin Tiolkovski şi americanul Robert Goddard, este unul dintre cei trei părinţi fondatori ai ştiinţei rachetelor şi astronauticii.

Cei trei nu au colaborat niciodată în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind însă identice, deşi cercetarea a avut loc în mod independent.

Hermann Oberth s-a retras în 1962, la vârsta de 68 de ani. Criza petrolului din 1977 l-a făcut să se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducând la concepţia planului unei centrale eoliene.

1888I. L. Caragiale a fost numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

1876Indienii Sioux şi Cheyenne au masacrat cavaleria americană condusă de locotenent-colonelul George A. Custer, în bătălia de la Little Big Horn, în statul Montana.

S-au confruntat 647 soldaţi din al 7-lea regiment de cavalerie al Armatei SUA cu 1500 de luptători conduşi de şefii indieni Sitting Bull şi Crazy Horse.

1867Lucien B.Smith, un american din statul Ohio, a brevetat sârma ghimpată.

1795 – S-a înfiinţat „Biroul de longitudini”, cu sediul la Paris, având drept scop sprijinirea progresului astronomiei şi aplicaţiilor acesteia în navigaţie, geografie şi geodezie.

1741Împărăteasa Maria Tereza a Austriei a fost încoronată regină a Ungariei.

1685Constantin Cantemir a urcat la domnia Ţării Moldovei.

Cantemireştii erau coborâtori din vechiul neam al Cantemireştilor… de la Crâm, de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir.

Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova.

Rămânând fără părinţi şi cu moşiile pustiite de tătari, tânărul Cantemir s-a înrolat ca mercenar în armata polonă, ajungând după 17 ani căpitan de cavalerie.

În 1660, acesta s-a întors acasă din armată devenind ceauş spătăresc la curtea domnitorului Munteniei, Grigore Ghica. După ce în 1664, acesta pierde tronul, C. Cantemir  revine în Ţara Moldovei pe timpul lui domnitorului Moldovei, Eustratie Dabija, unde obţine dregătorii importante. Acest domn îl cinsteşte întâi cu isprăvnicia Codrului (comandant al oştilor din Codrul Tigheciului, ce avea misiunea, fiind în faţa Bugeacului, să respingă incursiunile tătarilor în Moldova).

Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului. A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: vornic de Bârlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684). Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnie. Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino.

Cu toate că Şerban Cantacuzino era rudă apropiată cu Dumitraşcu Vodă, domnul Ţării Moldovei, pentru o ură mai veche dorea să-l înlăture pe acesta de la tron. Ţinând sfat cu boierii refugiaţi, majoritatea fiind din Ţara de Jos, Şerban Cantacuzino a hotărât să-l susţină pe Cantemir la tronul Moldovei, idee care a fost pe placul boierilor.

La rândul său, C. Cantemir jura domnului Munteniei să lupte de partea creştinătăţii contra otomanilor, cu atât mai mult că se aflase în serviciul militar al polonilor.

Având relaţii bune cu Suleyman-paşa, Şerban Cantacuzino a organizat, la Obluciţa, o întâlnire a acestuia cu boieri moldoveni refugiaţi. Eforturile lui Dumitraşcu Cantacuzino, care a trimis şi el o delegaţie la Obluciţa, au fost zadarnice.

La 25 iunie 1685, după unele surse, la Babadag, după altele, la Constantinopol, Cantemir a fost proclamat domn al Ţării Moldovei.

253 – Papa Cornelius a murit în exil, la Centumcellae (Civitavecchia de azi).

Pontificatul Papei Corneliu a fost în perioada martie 251 – iunie 253.

În timpul pontificatului său s-au dezlănţuit persecuţiile împăratului Decius, perioadă în care au murit în închisori aproape toţi reprezentanţii de seama ai Bisericii romane.

În martie 251, acesta a fost ales Papă, de către episcopul Corneliu, foarte probabil membru al anticei familii Cornelia.

Sub pontificatul lui Corneliu a avut loc prima schismă atunci când a fost ales antipapă Novaţian, care a fost excomunicat într-un conciliu din Roma.

În 252, sub împăratul Galus, papa a fost arestat şi exilat la Centumcellae, unde a şi murit.

N-a fost înscris în catalogul martirilor, însă Biserica Romană aşa l-a considerat întotdeauna. Este înmormântat în cripta Lucina din catacombele Sf. Calixt, unde se află şi azi lespedea sa.

Leave A Reply

Your email address will not be published.