„Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor” (Matei 9;36).
Mă aflu la Sfânta Liturghie. Ajung la momentul privirii directe în ochii credincioșilor din biserică: predica! Întotdeauna simt un fior puternic de emoție înaintea predicii.. Nu, n-ați ghicit.. nu este un fior de plăcere.. Nici de timiditate: am lăsat în urmă ceva ani de preoție.. Nici nu este frica de a rămâne „în pană de idei”. Slavă Domnului, idei îmi vin.. chiar prea multe. Vreau să spun prea multe lucruri deodată, atâtea idei ce-mi vin..
Și atunci? Ce fior, ce frică mă apasă înaintea predicii?.. Mai întâi, eu, preotul slujitor, care am stat toată Liturghia cu fața spre Domnul, Îi.. întorc spatele! Nu zâmbiți, că azi chiar nu glumesc. Mă arde privirea Domnului, știind că stau cu spatele la El! Mereu îmi vine să mă scuz: „Iartă-mă, Doamne, Te-aș lăsa pe Tine să vorbești, că Tu i-ai fermecat pe toți cu discursurile Tale înfocate.. Dar nu se poate.. Până când vom bea vinul cel nou la masa Ta din Împărăția cerurilor, ai ales să vorbim noi în locul Tău.. Tu ne dai doar cuvintele”..
Al doilea fior se naște cumva din primul. După ce accept faptul că trebuie să vorbesc ÎN LOCUL LUI HRISTOS, îmi vine întrebarea: „Dar voi fi la înălțime? Voi reuși să Îl transmit pe Domnul mielușeilor Săi?”.. Unii zic la sfârșitul slujbei că am reușit. Eu mă îndoiesc mereu.
Încep să vorbesc oamenilor.. Ei sunt numai ochi și urechi. Și vorbind eu, dintr-odată mă cuprinde o milă de oamenii aceștia care vin la Dumnezeu din tulburarea lumii de afară.. Oameni cu o credință cât un fir de ață.. Sunt vremuri grele.. Îi privesc: „Puilor, voi vreți credință de la mine. De unde să vă dea tata?”.. Și în adâncul inimii simt mila Domnului Hristos: „Și Îi era milă de mulțime, că erau ca niște oi necăjite și rătăcite”..
Nu, nu sunt necăjiți pentru că lipsește pâinea de pe masă. Din asta se găsește în Occident.. Dar văd o altă foame în ei. „Scris este: omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Foame din aceasta văd eu în oamenii care mă ascultă la predică: foame de credință, foame de bucurie duhovnicească, foame de sens al vieții..
Iar eu știu că Păstorul Cel Bun este în spatele meu și îi privește..
Doamne, Tu ai de unde să le dai: dă-le prin mine, dă-le prin alții, numai dă-le, că sunt înfometați! Puilor, are Domnul de toate pentru voi..
Să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor!
(Preotul și prietenul vostru Sorin Croitoru din Italia)
