1 septembrie 1981, în Arabia Saudită a fost dată în exploatare prima reţea de telefonie mobilă din lume

0 185

2012 – Ziua Diplomaţiei Române (în conformitate cu prevederile noii legi care reglementează statutul corpului diplomatic şi consular, pentru omagierea tradiţiei diplomatice româneşti).

2004 – Un grup înarmat de teroriști a luat ostatici sute de elevi și profesori la școala din orașul rusesc Beslan, timp de trei zile, cerând în schimbul eliberării ostaticilor, retragerea trupelor ruseşti din Caucaz şi eliberarea fraţilor lor din închisorile din Ingusetia.

2001 – A avut loc o ceremonie în cadrul căreia România a preluat, pentru doi ani, președinția Comitetului de Coordonare (CC) al Reuniunii Miniștrilor Apărării din Sud-Estul Europei (SEDM) și a Comitetului Director Politico-Militar (PMSC) al Forței Multinaționale de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE).

1995 – Armata germană a efectuat prima sa misiune de luptă de la sfârșitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, angajând în Bosnia bombardamente de tip „Tornado”.

1994 – A fost deschis, la Londra, primul Internet Café.

1985 – Un echipaj franco-american a descoperit epava transatlanticului Titanic, după 73 de ani de la scufundarea sa în nordul Atlanticului.

1983 – Un avion militar al URSS a doborât un aparat al companiei de transport Korean Air Lines, imediat după pătrunderea lui în spaţiul aerian sovietic. Toţi cei 269 de pasageri aflaţi în avion şi-au pierdut viaţa.

1981 – În Arabia Saudită a fost dată în exploatare prima reţea de telefonie mobilă din lume.

1966 – Legația României din Olanda a fost ridicată la rang de ambasadă.

1963 – A luat ființă prima unitate specializată în domeniul informaticii și automatizării a Armatei române.

1945 – În Grecia a avut loc plebiscitul cu privire la restaurarea monarhiei și întoarcerea în țară a regelui George al II-lea, aflat în exil pe timpul ocupației naziste (1941-1945). La 1 iunie 1973, Grecia se proclama republică, act acceptat prin referendumul din 29 iulie/13 august 1973.

1944 – Mareşalul Ion Antonescu şi colaboratorii săi, arestaţi în noaptea de 23/24.08.1944 în incinta Palatului regal, au fost sechestraţi de trupele sovietice, apoi transportaţi în URSS, până la începerea procesului (6.05.1946) desfăşurat la „Tribunalul Poporului” din Bucureşti.

1944 – A decedat Liviu Rebreanu, romancier, dramaturg și academician roman, unul dintre puținii autori români care s-a bucurat de succes de librărie și a avut o situație stabilă din punctul de vedere financiar, s-a bucurat și de onoruri publice și de recunoașterea valorii sale, atât din partea publicului cititor cât și a criticii literare, încă din timpul vieții. Postum această recunoaștere avea să se transforme într-un veritabil cult, lui Liviu Rebreanu, recunoscut drept un clasic al literaturii române, i s-au consacrat poate zeci sau sute de studii și comentarii.

1939 – Adolf Hitler a semnat un ordin în urma căruia a început eutanasierea sistematică a persoanelor bolnave mintal şi cu dizabilităţi.

1923 – Oraşul japonez Yokohama aproape a fost ras de pe suprafaţa pământului în urma unui cutremur major, iar distrugeri masive s-au înregistrat şi la Tokyo. Seismul a provocat moartea a peste 100.000 de persoane.

1920 – A fost inaugurat, la Washington DC., Monumentul Fântana Timpului, în cinstea a 100 de ani de pace între SUA şi Marea Britanie.

1915 – S-a născut Kenneth Aston, arbitru de fotbal englez, căruia i se datorează multe îmbunătățiri în arbitrajul fotbalului. În viața de toate zilele a fost învățător și militar în armata britanică. A terminat cursul de arbitri în 1936 și a făcut cariera în diviziile inferioare devenind arbitru de tușă în stagiunea 1949-50 pentru compionatele ce corespund seriilor noastre „B” și „C”.

În 1946, la întoarcerea în patrie a fost primul arbitru federal, care a îmbrăcat ținuta „negru-alb”, care a devenit repede ținuta standard a arbitrilor. Următorul an tot el a fost acela care a introdus fanioanele albe pentru arbitri de tușă. În 1953 a devenit învățător (profesor) la Newbury Park School îmbunătăținduși stilul până ce a ajuns să arbitreze partide de cel mai înalt nivel.

A arbitrat finala Campionatului European al Națiunilor din 1960, chiar dacă numele lui a rămas tot la fel de apăsat scris și pe paginile cele mai negre ale arbitrajului în fotbal: mai întâi pentru partida cunoscută sub numele de „Bătălia de la Santiago”, din 1962 dintr Cile și Italia, unde – după aprecierea unanimă – a fost prima mostră de arbitraj tern în evidentă rea-credință. De atunci Aston n-a mai arbitrat partide la acest nivel, din cauza unei entorse la „călcâiul lui Ahile”. A fost însă chemat să fie membru al diferitelor comisii ale FIFA, pe care a prezidat-o 4 ani. A fost responsabil de toți arbitri din cupele lumii din anii 1966, 1970 și 1974.

La mondialele engleze din 1966, la partida dintre Anglia – Argentina, un jucător s-a prefăcut că nu înțelege sau chiar n-a înțeles că este eliminat din teren și a continuat să joace. Acest fapt a trezit în Aston dorința de a găsi o modalitate de exprimare de așa manieră încât astfel de episoade să nu se mai repete. Aston povestea mai târziu că „flash”-ul i-a venit la un semafor: nevoit fiind să aștepte schimbarea culorii i-a venit ideea de a confecționa cartonașul galben pentru avertisment și cartonașul roșu pentru eliminare. În 1966 Aston a introdus și practica de a desemna un arbitru substitut care să poată lua locul arbitrului oficial în cazul unei absențe neprevăzut (pe motive bine întemeiate) a oficialului. (pratică, care s-a dezvoltat și s-a cristalizat în așa-zisul „Al patrulea om”). A propus și să se indice precis în „Regulamentul de fotbal” presiune atmosferică pe care trebuie să o aibă mingea. În 1974 a introdus tabele de schimbare a jucătorilor care să permită atât jucătorilor cât și arbitrului să înțeleagă mai repede cine sunt jucătorii în cauză.

Aston a devenit apoi membru al Football Association și maestrul director al „American Youth Soccer Organisation”. În 1997 a fost numit Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru serviciile sale aduse fotbalului în Statele Unite.

1914 – Orașului rusesc Sankt Petersburg i-a fost schimbat numele în Petrograd. Țarul Petru cel Mare a fondat orașul în anul 1703, a botezat orașul cu numele sfântului său protector, Sfântul Petru. Ridicarea orașului a început în timp de război, prima construcție a fost o fortificație, ce avut, la început, numele de Sankt Piterburh. Fortăreața a fost ridicată pe insula Iepurelui, pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în mare. Mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducerea inginerilor germane invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg.

Dezrobirea iobagilor din 1861 a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraș. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport și au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârșitul secolului, Sankt Petersburg devenise unul dintre cele mai importante centre industriale ale Europei.

Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut și mișcările radicale. Organizațiile socialiste au fost responsabile pentru uciderea a numeroși funcționari țariști de rang înalt, inclusiv a țarului Alexandru al II-lea (1881). În timpul Primului Razboi Mondial, numele Sankt Petersburg a fost considerat ca având rezonanță germană și, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat Petrograd.

1912 – În sala „Eforie”, Bucureşti,  a avut loc premiera filmului „Războiul Independenței”. A rulat timp de o lună, record pentru acea vreme. Filmul a fost prezentat apoi în Transilvania, precum şi la Viena şi Budapesta.

1900 – Coca Cola a fost exportată în Europa, mai precis în Marea Britanie, devenind băutură internaţională.

1875 – S-a născut Edgar Rice Burroughs, romancier american, creatorul personajului „Tarzan”, erou căruia i-a fost dedicate peste 20 de volume, traduse în mai mult de 50 de limbi.

1872 – A fost inaugurată oficial linia de cale ferată Roman-Galaţi-Bucureşti-Piteşti.

1859 – În întreaga lume a avut loc o superfurtună solară. În perioada 1-2 septembrie 1859 a avut loc cea mai mare furtună geomagnetică înregistrată vreodată până în anul 2012. Aurorele boreale au fost văzute în întreaga lume, mai ales deasupra regiunii Caraibe, care au fost atât de strălucitoare încât lumina lor a trezit căutătorii de aur, care s-au apucat să-și pregătească micul dejun pentru că au crezut că era dimineață. Sistemele de telegraf din toată Europa si America de Nord s-au prăbușit, pilonii telegrafului aruncau scântei, iar hârtia folosită în telegrafiere a luat foc. Unele sisteme de telegraf păreau să continue să trimită și să primească mesaje în ciuda faptului că erau deconectate de la sursele lor de alimentare.

Chiar înainte de prânzul zilei de 1 septembrie, astronomul britanic Richard Carrington a observat cea mai mare erupție, care a dus la o ejectie colosala de masa uriașă (CME), care a venit direct spre Pământ, ajungând pe planeta noastră în 18 ore, având deci o viteză de 1.600.000 de kilometri pe oră.

1858 – A văzut lumina zilei Carl Auer baron de Welsbach, chimist şi inventator german, cel care a descoperit sita incandescentă pentru lampa de gaz, cunoscută sub denumirea de „becul lui Auer”.

1558 – A murit Macarie, cronicar şi episcop moldovean, autorul unei cronici a Moldovei de la moartea lui Ştefan cel Mare şi până la domnia lui Petru Rareş, traducător în slavoneşte a colecţiei bizantine de legi intitulată „Sintagme sau Nomocanonul lui Matei Vlastareş”.

Leave A Reply

Your email address will not be published.