Cu harul Cuvântului îndulceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pururea pomenite, ai biruit pe tiranul şi bine ai săvârşit călătoria credinţei şi la sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea, după datorie, cinstim sfântă pomenirea ta, mărind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Părinte Teofan. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Cuviosul Teofan s-a născut din părinţi dreptcredincioşi, care vieţuiau în Palestina şi se întreceau în iubirea pentru străini. Cuviosul Teofan îl avea frate pe Teodor, care mai pe urmă a fost însemnat în pătimirea pentru sfintele icoane. Deci, prin sârguinţă născătorilor, Teofan împreună cu fratele său Teodor s-au deprins la toată înţelepciunea cărţilor şi au devenit iscusiţi filozofi.
Cunoscând nestatornicia şi deşertăciunea acestei lumi, au lăsat toate şi au mers în lavra Sfântului Sava şi au intrat în viaţa monahicească, în care petreceau în post, în rugăciuni şi în toate faptele bune. Teodor s-a învrednicit de rânduiala preoţească pentru bunătatea vieţii lui. Apoi s-a pornit în acea vreme nelegiuită luptă împotriva icoanelor, care a tulburat toată Biserica lui Dumnezeu, vreme în care mulţi erau prigoniţi şi schingiuiţi pentru cinstirea sfintelor icoane.
Atunci, aceşti preaînţelepţi învăţători şi apărători ai dreptei credinţe au fost trimişi de Patriarhul Ierusalimului la împăratul Leon, ca nişte mieluşei înaintea unui lup, ca să-l mustre pentru păgânătatea lui. Iar ei, ducându-se, au stat înaintea celui potrivnic lui Dumnezeu şi cu îndrăzneală l-au mustrat pentru păgânătatea lui.
Pentru acest lucru au pătimit mult nu numai de la împăratul acela, ci şi de la alţi împăraţi care i-au urmat, adică de la Mihail Valvul şi de la Teofil, răbdând tot felul de chinuri, bătăi şi temniţă, foame şi sete, răni, surghiunuri şi numeroase suferinţe. Pentru că peste douăzeci de ani au fost prigoniţi şi munciţi de luptătorii de icoane, începând cu anul opt sute şaptesprezece până în anul opt sute patruzeci şi doi, după Hristos. Şi în acele suferinţe, Sfântul Teofil s-a sfârşit.
Deci facem pomenirea lui în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii decembrie. Iar Teofan a ajuns împăciuirea Bisericii, pentru că Mihail, fiul lui Teofil, luând sceptrul împărăţiei greceşti, împreună cu maică să Teodora, au adus sfintele icoane în Biserica lui Dumnezeu şi, închinându-se la ele, au întors pe toţi sfinţii din surghiun şi i-au cinstit foarte mult. Atunci şi Sfântul Teofan s-a întors şi a fost aşezat Mitropolit al Bisericii din Niceea, fiind hirotonit de patriarhul Metodie, care a surpat eresul luptătorilor de icoane. Sfântul Teofan a alcătuit Canon (cântări) pentru cinstirea sfintelor icoane. Lăsând alte multe canoane şi cântări folositoare Bisericii lui Hristos, a trecut din viaţa de aici către Domnul şi după multe şi dureroase osteneli se sălăşluieşte în cereasca odihnă.
