Marea actriță Olga Tudorache s-a născut la Oituz, județul Bacău, la 11 octombrie 1929. A absolvit, în 1951, Institutul de Teatru din București.
Începând cu luna septembrie 1951, a devenit angajata Teatrului Tineretului din București, unde și-a desfășurat activitatea neîntrerupt, până în 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul ”Nottara”. La Teatrul Tineretului a jucat în numeroase spectacole, precum ”Dealul vrăbiilor” (1951), ”De la patru în sus” (1953), ”Ani de pribegie” (1954), ”David Copperfield” (1954), ”Suflete tari” (1957), ”Antigona” (1957), ”Ocolul pământului în 80 de zile” (1960), ”Vulpile” (1964) ș.a.
Teatrul se învaţă văzând şi ascultând. Am început prin a fi un student dezorganizat şi dezordonat, dar cum nimeni nu s-a străduit să mă disciplineze a trebuit să o fac singură. Şi am învăţat din ce în ce mai mult, în ce măsură trebuie să fii un fel de soldat în profesia noastră. Oricât de dezorganizat şi nepunctual ai fi, gongul e gong şi cortina e cortină, şi când a bătut gongul tu trebuie să fii acolo.
Și pe scena Teatrului Mic, unde a rămas angajată până în 1978, a jucat o serie de roluri, care i-au pus și mai mult în valoare talentul: a fost Ducesa de Gloucester în ”Richard al II-lea” (1966), Vitoria Lipan în ”Baltagul” (1968), Maria Magdalena în ”Don Juan moare ca toți ceilalți” (1970), Geronte (travesti) în ”Vicleniile lui Scapin” (1972), Madge în ”Philadelphia ești a mea” de Bryan Friel (1974), Maria Vasilievna în ”Unchiul Vanea” (1978).
Nici după 30 de ani de profesie nu ştii totul şi cu fiecare personaj o iei de la capăt. Actorul, chiar având la activul său o carieră îndelungată, trebuie să se simtă mereu ca la primul rol, să aibă starea de spirit a unui ucenic. Un actor, oricât ar fi el de bun, nu poate determina o orientare în teatru. Salturile calitative în evoluţia teatrului nu pot fi determinate decât de nişte spectacole. Un spectacol nu poate fi mare decât atunci când e rodul unei gândiri regizorale originale.
A mai interpretat personaje precum: Sarah în ”Amintirile Sarah-ei Bernhardt” (1985, colaborare la Teatrul ”Nottara”), Elena Domnișor în ”Să nu-ți faci prăvălie cu scară” (1985, colaborare la Teatrul Giulești), Paula în ”Aimez vous Brahms” (1986, spectacol jucat în Israel, la care a semnat și regia și dramatizarea), Mama în ”Întâlniri în pădure” (1993, colaborare la Teatrul Odeon), Regina în ”Regina mamă” (1997, colaborare la Teatrul Național București), Emilia în ”Cimitirul păsărilor” (2000, colaborare la Teatrul Mic), Mama în ”Pește cu mazăre” (2004, colaborare la Theatrum Mundi București; a semnat și regia spectacolului).
Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după.
Din anul 1976, a fost conferențiar universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. Ca profesor, între 1990-1997, a format șase promoții de tineri actori. Retragerea efectivă din învățământ a avut loc în 2000.
A jucat și în filme: ”Tudor” (1962), ”Răzbunarea haiducilor” (1968), ”Bietul Ioanide” (1979), ”Vreau să știu de ce am aripi” (1983), ”Domnișoara Aurica” (1986), ”Tusea și junghiul” (1990), ”Doi haiduci și o crâșmăriță” (1992), ”O vară de neuitat” (1993), ”Faraon” (2004). A efectuat, de asemenea, o serie de turnee în țară și în străinătate.
N-am fi lipsit o dată de la cursuri. Dacă întârziam, nu suflam după draperia de la uşă până la pauză. Şi actorie, zilnic. Discipline pe care astăzi le predau câţiva profesori, astăzi, atunci, în ’48 le preda unul singur: dicţie, improvizaţie, monolog, versuri, proză. Tot alfabetul profesiei l-am învăţat de la doamna Voiculescu.
Dintre premiile și distincțiile primite amintim: Premiul I pentru interpretare la Festivalul Național de Teatru (1969), Premiul revistei Săptămâna pentru 25 de ani de activitate teatrală (1979), Premiul I la Festivalul dramaturgiei contemporane Brașov (1986), Premiul special al juriului la Gala dramaturgiei românești actuale (Timișoara, 1987), Diploma de onoare la Festivalul de Dramaturgie Contemporană (Brașov, decembrie 1997), Premiul Fundației Tofan pentru Cea mai importantă personalitate teatrală a anului 1997 (decembrie 1997), Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Mare Ofițer acordat de Președintele României (2000), Titlul de Cetățean de onoare al Municipiului București (2001), ”VÂRSTA DE AUR — Premiul special”, distincție a Ministerului Culturii și Cultelor (2001), Trofeul Festivalului Național de Teatru ”I.L.Caragiale” (2004).
Interesul sau lipsa de interes pentru ce lucrează ceilalţi mi se pare şi mie definitorie pentru măsura în care studentul este dispus şi apt să înţeleagă cât de mult îi foloseşte să fie foarte atent la fiecare indicaţie. Şi cum iese acea indicaţie, pentru că nici unul dintre ei nu se poate întâlni cu ce se întâmplă cu ceilalţi, care sunt puşi în alte relaţii decât cele pe care le cunoşti tu.
A primit Premiul Criticii pentru Cea mai bună actriță a anului 1997, acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) — Fundația Teatrul XXI (februarie 1998), Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în cadrul Galei Premiilor UNITER (martie 1999), Diploma de popularitate (Gala Premiilor UNITER, 2002).
Alte premii: Premiul pentru interpretare al Uniunii Cineaștilor din România, pentru rol principal feminin în ”Drumul câinilor” și ”Tusea și junghiul” (1992), Diploma Opera Omnia (Uniunea Cineaștilor, 1996), Diploma Artista de onoare a filmului românesc (2001), Premiul de Excelență (Centrul Național al Cinematografiei, 2002).
