Regele Mihai, fragmente din discursurile rostite către poporul român

0 162

În perioada în care s-a aflat în exil, după abdicarea forţată din 30 decembrie 1947, regele Mihai I a adresat, ani la rând, poporului român, cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou, mesaje tradiţionale, radiodifuzate prin intermediul posturilor Radio Europa Liberă şi BBC.

Redăm în continuare fragmente din aceste mesaje, publicate în volumul ”Convorbiri cu Mihai I al României” (Mircea Ciobanu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991).

”(…) În cursul unei lungi şi dureroase istorii, poporul român a suferit, a răbdat, dar a învins. Căci nimeni nu a putut doborî voinţa sa de viaţă naţională şi nimeni nu a putut înfrânge vocaţia sa pentru libertate şi civilizaţie. El a rămas credincios datinilor şi idealurilor sale, prietenilor şi ocrotitorilor săi. Aşa va fi şi de acum înainte. (…) (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1951)

”(…) Cu sufletele noastre îndurerate alături de durerile neamului nostru, cu toate puterile noastre închinate binelui şi eliberării ţării, cu inimile noastre pline de nădejde, ne rugăm lui Dumnezeu pentru fericirea neamului nostru. Ne rugăm pentru amintirea celor căzuţi în lupta pentru libertate şi pentru sănătatea patrioţilor ce stau în închisori numai fiindcă iubesc ţara, adevărul şi pe Dumnezeu. Împreună cu Regina şi cu iubita mea Mamă, vă zic: La mulţi ani, români! Trăiască România!” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1952)

”Români! În acest început de Nou An vă aduc – împreună cu Regina şi iubita mea Mamă – cuvântul nostru de admiraţie recunoscătoare pentru curajul şi hotărârea cu care, prin cele mai grele suferinţe, dar cu nezdruncinată credinţă în Dumnezeu, păstraţi nădejdile neamului nostru românesc (…)” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1956)

”Români! Istoria neamului românesc este un lung şir de suferinţe; iar chinurile de azi sunt, desigur, cele mai grele. Dar şi acestea vor trece, şi poporul român, scăpat pe veci de jugul robiei, va putea să-şi trăiască viaţa după firea şi nădejdile sale, cu omenia sa de totdeauna şi cu neclintita lui credinţă în Dumnezeu. Români! Se împlinesc 100 de ani de când s-a făcut prima unire a Ţărilor române. Fără oşti şi fără putere mare, românii au făcut unirea, călăuziţi de iubirea de neam şi de pământul strămoşesc. Prieteni puternici au ajutat, desigur, dar românii au înţeles că cel mai mare sprijin îl pot afla în unire frăţească şi în strădanii comune, stăruind în nădejdile lor cu acelaşi gând şi cu acelaşi suflet.(….) Români! Împreună cu Regina şi cu iubita mea Mamă suntem, cu tot sufletul, alături de voi, în suferinţele prin care treceţi, şi suntem mândri de statornica voastră bărbăţie, cunoscută şi recunoscută, azi, de o lume întreagă. Trăiască neamul românesc! Trăiască România!” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1959)

”(…) Români! Cu nestrămutată credinţă în Dumnezeu, păstraţi-vă în gândurile şi nădejdile voastre, împărtăşindu-le copiilor voştri. Astfel ca ziua cea mare a libertăţii, care se întrezăreşte tot mai limpede, să găsească neamul nostru pe acelaşi drum, de credinţă şi de omenie, pe care poporul român păşeşte, cu cinste, de nouăsprezece secole. Iar urmaşii vă vor slăvi de-a lungul veacurilor, pentru a fi păstrat acum, prin grele suferinţe, fiinţa neamului nostru românesc. Români! Împreună cu Regina şi cu iubita mea Mamă, ne rugăm, fără încetare, lui Dumnezeu, pentru întregul popor român şi pentru scumpa noastră patrie. Sus inima, români! Trăiască România! Trăiască neamul românesc!” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1960)

”(…) Români! În ciuda întunecării ce stăruie încă peste frământările internaţionale, libertatea înaintează mereu pe toate continentele. Şi nu se poate să fie altfel, fiindcă libertatea este legea firii şi ţelul istoriei omeneşti. Tirania i se poate împotrivi pe alocuri, pe câtăva vreme; dar mai curând ori mai târziu, pe nesimţite ori pe neaşteptate, libertatea învinge. De la începuturile sale şi până astăzi, neamul românesc a fost lovit din toate părţile, de duşmani puternici şi nemiloşi. Rând pe rând, i-a biruit pe toţi. Împotriva tuturora a ajuns să-şi proclame independenţa şi să realizeze întregirea naţională în hotarele fireşti ale Daciei străbune. Poporul român a câştigat victoria nu prin putere numerică ori forţă materială, ci prin puterea idealului său, care era drept, şi prin statornicia cu care l-a urmărit. Oricât de rele au fost vremile, românii au crezut nestrămutat în Dumnezeu şi în dreptatea Lui, au crezut în libertate şi în puterea ei, au crezut în omenia şi în datinile străbune pe care le-au păstrat cu sfinţenie (…) Români! Împărtăşind această simţire, împreună cu Regina şi iubita mea Mamă, rugăm pe Dumnezeu să vă dea tuturora în anul ce vine sănătatea trupului şi a sufletului, să uşureze greutăţile şi suferinţele şi să grăbească victoria libertăţii pe care o aşteptăm şi în care credem. Trăiască România liberă şi independentă! Trăiască neamul românesc!” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1968)

”Români! Intrăm într-un an nou. Suntem mereu despărţiţi – dar numai geografic: deoarece aceleaşi gânduri şi doruri ne unesc. Şi aceleaşi speranţe. (…) Urarea noastră cea mai fierbinte, pentru anul care începe, este să avem sufletul tare. Să binecuvântăm amintirea înaintaşilor noştri care au ţinut, mai presus de toate, la libertatea lor personală, care nu poate să fie delegată nimănui. Libertatea individuală nu-şi poate găsi o alternativă în nici o libertate colectivă: liber să trăieşti, să gândeşti, să simţi, să te rogi, să te bucuri, să te duci unde vrei (…) Împreună cu Regina şi cu fiicele noastre, împreună cu scumpa mea Mamă, vă urăm, la toţi, un an nou mai bun… Trăiască România! Trăiască neamul românesc!” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1972)

”Au trecut treizeci şi doi de ani de când n-am mai călcat pământul patriei şi suntem încă despărţiţi unii de alţii; voi, cei din ţară şi ţinuturile cotropite sau deportaţi în Răsărit, de noi, cei din surghiunul răzleţit prin lumea liberă. În tot acest prelung răstimp, n-am încetat să mă frământ şi să mă zbat pe seama soartei voastre crunte, de nemaipomenite încercări, nenorociri şi suferinţe mari şi grele, pe care le-am urmărit mereu cu sârguinţă şi le cunosc cu de-amănuntul, străduindu-mă deopotrivă să şi sprijin, să şi înlesnesc unirea şi închegarea într-un singur mănunchi a tuturor românilor din pribegie, fără deosebire cu privire la ideologia şi cetăţenia lor din urmă (…) Trebuie de asemenea să vă exprim nemărginita mea recunoştinţă şi admiraţie pentru curajul şi dârzenia cu care aţi ştiut să rezistaţi necontenit de atâta vreme constrângerilor şi neajunsurilor de tot felul, păstrându-vă neatinse credinţa, datinile şi virtuţile noastre strămoşeşti. (…)” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1979)

”(…) În ciuda vremilor posomorâte prin care trece omenirea, nu vă lăsaţi doborâţi, pradă descurajării sau nepăsării, cu atât mai mult cu cât primesc mereu din toate colţurile pribegiei, ca şi din România, chemări pline de spiritul patriotic cel mai desăvârşit, ce dovedesc netăgăduit statornicia năzuinţelor şi speranţelor voastre într-un viitor senin. Ceva mai mult încă, am putut constata chiar personal şi cu o deosebită satisfacţie că – în anumite capitale şi la cele mai înalte trepte – se iveşte un reînnoit şi viu interes pentru problemele româneşti (…) În pragul Anului Nou – ce vi-l doresc din toată inima cât mai bun şi luminos – gândul mi se îndreaptă şi către amintirea scumpei mele Mame, care mi-a fost de un sprijin nepreţuit în clipele de grea restrişte pentru ţară şi pe care am avut marea durere să o pierdem luna trecută. Întărindu-vă nestrămutata hotărâre de a vă păstra neştirbită credinţa multimilenară în Dumnezeu şi patrie, vă adresez tuturora urarea noastră tradiţională: Sărbători fericite şi La mulţi ani!” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1983)

”Români, românce! Niciodată în preajma Sfintelor Sărbători şi a sfârşitului de an n-am avut inima atât de adânc îndurerată ca azi, când, cunoscând tragica situaţie actuală din ţară, mă adresez vouă. Distrugerea sistematică, impusă de o dictatură nebunească în toate sectoarele vieţii, a tradiţiei şi culturii româneşti, a zguduit puternic conştiinţa universală: voci autorizate venind de pretutindeni s-au ridicat ca să înfiereze procedeele antiumane ale regimului din România. A sosit, deci, momentul ca ţările democratice care au denunţat această tiranie distrugătoare să afirme realitatea şi unitatea Europei în jurul drepturilor individului şi ale naţiilor, tocmai în anul care comemorează cea de a patruzecea aniversare a proclamării “Drepturilor Omului”. Este urgent să se treacă la fapte.(…) (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1989)

”În vâltoarea prin care trecem, cu veşti când minunate, când înspăimântătoare, gândul mă duce la voi toţi, dragii mei compatrioţi. Voi înfruntaţi bestiale violenţe, dar prin aceasta pregătiţi viitorul liber şi democratic al patriei noastre. Gândul mă duce mai cu seamă la cei tineri. Din avântul vostru, al tinerilor, a pornit lupta pentru descătuşarea neamului, cătuşe pe care tiranii le credeau pe veci. Prin voi, cu voi şi pentru voi, ţara noastră va fi din nou liberă, din nou democratică, din nou respectată în lume (…) Deviza noastră: “Nihil sine Deo”, nimic fără Dumnezeu, să ne călăuzească pe toţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze! În această zi de Crăciun, acest nou început, voi sunteţi inspiraţia întregii lumi prin lupta voastră contra unei tiranii monstruoase. Sunt cu voi cum am fost totdeauna, chiar când nu m-aţi putut auzi, ca să vă ajut cu toată puterea mea. Trăiască România liberă! România pe care o făuriţi!” (Mesajul de Crăciun către români, decembrie 1989)

”Români, eliberaţi acum de dictatură, să punem umărul cu toţii pentru a reface ţara din dezastrul moral şi material în care a adus-o regimul comunist. Trista experienţă, trăită aproape o jumătate de veac din pricina dictaturilor şi ideologiilor, să ne înveţe pe toţi că nimic nu e mai de preţ decât libertatea individuală şi democraţia care dă cuvântul tuturor, într-o ţară suverană şi independentă. Să jurăm cu toţii, pe zbuciumata noastră istorie, pe credinţa şi lupta strămoşilor noştri, pe conştiinţa noastră morală şi pe mormintele martirilor noştri din această jumătate de veac, că nu vom mai îngădui niciodată în ţara noastră dictatura şi extremismele (…) ” (M.S. Regele Mihai I către ţară, de Anul Nou 1990).

Leave A Reply

Your email address will not be published.