Balada șoferului clujean

0 645

Pe-un picior de plai,
Plin de polițai,
Stau la semafor,
Bătând din picior,
Turme șoferești,
Cu trei zei cerești.
Unu ”ie” mocan,
Unu-i bonțidean
Şi-un agiu local.
Iară cel mocan
Şi cu-ăl bonțidean,
Mări, se vorbiră,
Și se cufuriră
Ca-ntr-o dimineață
Să mi-l umilească
P-agiul local,
Că-i mai hoțoman;
C-are școală scurtă,
Și nițică burtă,
Catâr învăţat,
Ş-un pic mai bărbat,
Dar cea șoferiţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Urbea nu-i mai place.
– Șoferiță laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Traficul nu-ţi place,
Te mâncă-n veveriță,
Drăgă șoferiță?
– Drăguţule agiu,
Du-ți burta-n pustiu,
La negru zăvoi,
Că-i bine de voi
Şi uită de noi.
Sticlete, sticlete,
I-aţi vântul din plete,
Umflă-ți pieptul bărbătesc
Şi devin-o mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul cel mocan
Şi cel bonțidean!
– Șoferiță bârsană,
De mi-eşti năzdrăvană,
te bleastăm de mor
să faci pană de motor!
Să spui lui mocan
Şi lui bonțidean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În groapa de sub noi,
Să fiu tot cu voi;
Să nu mă ducă cu-avionul
Ca să-ți mai aud claxonul.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Praful m-a răzbate
Şoferii s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră căpriță,
Cândva șoferiță;
Că la nunta mea
Am primit o stea,
Pe trama stradală
Unde stați la coadă;
Soarele şi luna
Să le-o tragă-ntr-una,
Că m-ați înjurat
Și m-ați blăstămat.
De v-am încurcat,
Lor nu le-o păsat!
Că n-am voie în drum,
Mâncu-ți labium,
Nu mi-o spus deloc
Mocanul breloc,
Doar pe bonțidean
Îl știam viclean.
Le mai zici că-s zmeu,
Să le cadă greu
Și că nunta me
Ș-o-ntâmplat așe:
Stâlpii gălbinași
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Și trei lăutari,
Păserele mii,
Şi șefii-n făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă în trafic,
Cu mersul în grafic,
Din ochi lăcrimând,
Bordura izbând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
„Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru curcănel,
Geniu bostănel,
Tras printr-un inel,
Cep de căzănel?
Feţişoara lui,
Frica laptelui;
Musteţioara lui,
Chelia cucușorului;
Perişorul lui,
Geana corbului;
Ochişorii lui,
Fixând muta burgului?”
Tu, șoferița mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune direct,
Scurt și la obiect,
Că-n loc de respect
Ei mi-au tras-o-n rect!
M-au trimis silit,
Să fiu umilit
Și batjocorit,
Că m-am fudulit,
Că-s mândru agiu,
Demn de-un parcagiu.
Ei se cred un crai,
Pe-o gură de rai,
Stând în legea lor,
Spaima turmelor.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
colegii borfași,
Preoţi, munţii mari,
Și trei lăutari,
Păserele mii,
Şi șefii-n făclii!
Las prin testament,
Un cuvânt decent:
”Viața-n trafic e mai tristă,
Ca o labă în batistă!”…

PS: Acest material este un pamflet și trebuie interpretat ca atare!

Leave A Reply

Your email address will not be published.