Nu știu cum să mă rog…

0 11

Se plângea cineva într-o zi că își dorește de ani de zile anumite lucruri, dar nu le primește de la Dumnezeu. Simțeam în vocea persoanei o mare dezamăgire, o dezamăgire adunată în ani și ani de zile de așteptare neîmplinită.. Și atunci am întrebat-o dacă are obiceiul să se roage. Pentru că Dumnezeu este Cel Care dă, fiind atotputernic, iar Duhul Sfânt este numit în rugăciunea începătoare “Vistierul bunătăților”, ca unul Care pe toate le are, pe toate le poate și pe toate le împarte după bună plăcerea Sa. Persoana în cauză mi-a răspuns că nu se roagă, deoarece nici nu știe să se roage..

Cu siguranță majoritatea dintre dumneavoastră i-ar fi trântit imediat o carte de rugăciuni în mână, cu semne de carte puse peste tot.. Eu nu i-am indicat cartea de rugăciuni. Am înțeles că persoana nu pricepe esența rugăciunii: ea nu putea concepe cum adică să vorbești singur în fața unui perete, fie el și cu o icoană atârnată pe el, și apoi să ți se rezolve problemele vieții..

Pentru că din afară așa se vede omul care se roagă: o persoană care vorbește singură. Am întrebat atunci: dar când vorbesc EU în fața unui perete, cum de mă ascultă Dumnezeu?.. Pentru că îmi cerea să mă rog eu pentru ea.. Înseamnă că pereții au urechi numai când vorbesc preoții cu ei! I-am explicat că rugăciunea preotului ori a călugărului trebuie să se adauge la PROPRIA RUGĂCIUNE, nu să o înlocuiască!

Să nu spere nimeni niciodată că fugind de Dumnezeu, va primi ceva de la El! Va să zică, identificasem motivul pentru care această persoană nu primise de la Dumnezeu ceea ce-și dorea: pur și simplu.. nu Îi ceruse! Nu zice Domnul: “CEREȚI și vi se va da”?.. Dacă unii primesc prin naștere lucruri pentru care alții trebuie să se roage, nu înseamnă că rugăciunea este nefolositoare. Cu siguranță cei din prima categorie au nevoie de alte lucruri și se roagă ca să le primească pe acelea..

Părând în final convins partenerul meu de discuție, murmură cu timiditate: “Și chiar dacă aș vrea, nu aș ști cum să mă rog”.. Problema lui CUM nu este o problemă nouă. Și contemporanii Domnului Iisus Hristos I-au cerut lui Rabi să-i învețe să se roage. Iar Domnul a stabilit câteva reguli generale , care rămân valabile până la sfârșitul lumii, întrucât vin de la Însuși Atotștiutorul Dumnezeu..

Mai întâi, Domnul ne-a zis să facem rugăciuni destul de scurte: “Nu spuneți multe cuvinte, precum păgânii, care cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați”. Puține cuvinte, dar cu mare implicare sufletească.. Apoi El ne-a învățat că Dumnezeu este pretutindeni, fiind Duh, așadar ORICE LOC DIN UNIVERS este perfect pentru a dialoga cu El: “Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină, trebuie să I se închine în duh și în adevăr, căci și Tatăl astfel de închinători dorește”.

Și a mai zis Domnul că Tatăl Său aude toate și vede toate, cât de mică și de întunecoasă ar fi cămăruța în care I te rogi: “Deci tu, când te rogi, intră în cămara ta și roagă-te în ascuns, iar Tatăl tău, CARE VEDE ÎN ASCUNS, îți va răsplăti ție”! În final, când I S-a cerut Fiului lui Dumnezeu o formulă precisă de rugăciune, El ne-a dăruit rugăciunea “Tatăl nostru”, din care învățăm și alte lucruri:

1. Dumnezeu ne iubește, El ne este Tată, nu Stăpân;

2. El locuiește în ceruri;

3. Îngerii lui Dumnezeu sunt ascultători, iar noi trebuie să devenim ascultători ca ei, îndeplinind toate poruncile Creatorului (“precum în cer, așa și pe pământ”);

4. Tot ceea ce este de folos trupului (“pâinea cea de toate zilele”) trebuie cerut doar pentru momentul PREZENT: “dă-ne-o nouă ASTĂZI”, deoarece ziua de mâine nu ne-a fost promisă de Dumnezeu, ca să ne îngrijorăm și pentru ea (“Ajunge zilei răutatea ei!”);

5. La rugăciune se merge, ca și la sfânta biserică, ÎMPĂCAT CU TOȚI (“Și ne iartă nouă greșelile noastre, PRECUM ȘI NOI IERTĂM greșiților noștri”);

6. Deoarece “diavolul umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită” (Sfântul apostol Petru), trebuie să-I cerem mereu lui Dumnezeu să ne apere de el: “Și nu ne duce pe noi în ispită (adică nu permite ca să vină peste noi ispite mari), ci ne izbăvește de cel rău”. Ați văzut în Cartea lui Iov ce ravagii face satana, atunci când Dumnezeu nu îl mai ține în frâu!

Deci aceste lucruri i le-am înșirat interlocutorului meu. Iar el m-a întrebat atunci cum să reușească să simtă că vorbește cu CINEVA (bineînțeles, cu Dumnezeu), atunci când știe că, practic, este singur în cameră. Eu i-am răspuns: atunci când te rogi la icoana lui Hristos, privește icoana ca pe Hristos, nu ca pe reprezentarea Lui! Aici este secretul închinării la sfintele icoane.

Să nu consideri că tu ești jos pe pământ, iar Domnul este sus în cer, ci să consideri că Domnul a coborât în camera ta și că Domnul este chiar în icoana dinaintea ta! Astfel dialogul cu Dumnezeu se stabilește foarte ușor și foarte natural. Chiar vei vedea în ochii pictați ai Domnului Hristos acea licărire vie, după ce te vei “încălzi” puțin la rugăciune.

Când te rogi fără icoană (pentru că, să zicem, nu o ai la dispoziție), treburile se schimbă. Nu cumva să-ți imaginezi chipul Domnului! Să nu-ți imaginezi nimic. Să fii pătruns de gândul că Dumnezeu îți penetrează fiecare celulă a corpului, că îți intră în suflet și îți vede în inimă, pentru că DUH ESTE DUMNEZEU! Și așa, cu conștiința asta, că tu ești învăluit de Ființa Dumnezeiască și că ești scufundat în Ea, să-ți pleci bărbia în piept și să te rogi. Când te rogi, să vorbești direct cu Dumnezeu, fără a avea îndoieli că te aude sau nu. Te aude, stai liniștit! El îți auzea rugăciunile pe care I le adresezi azi, mai înainte de întemeierea lumii, deoarece este atotștiutor!

Acestea au fost sfaturile mele în privința rugăciunii.. Sper ca partenerul meu de discuție din acea zi să le fi pus în practică.. Sper să vă fie de ajutor și vouă.

Domnul să vă ajute! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (din Italia)

Leave A Reply

Your email address will not be published.