MiG-21 și F-16 sunt minunate. Dar zborul supersonic nu a început odată cu ele

0 376

Compania americană Bell Aircraft, pentru care lucra fostul general nazist Walter R. Dornberger, a primit in 1946 un proiect de cercetare, din partea NACA (National Advisory Committee for Aeronautics), NASA de azi și a armatei SUA, prin care sa testeze posibilitatea zborului la viteze supersonice. Contractul prevedea ca firma Bell sa realizeze 3 avioane experimentale XS-1, cu masa maximă la decolare de 5.557 kg.

Avionul a fost echipat cu un motor rachetă XLR-11-RM3 cu 4 camere de ardere, funcționând cu alcool etilic și oxigen lichid, care avea tracțiunea de 2.700 kgf și timpul de funcționare de 300 de secunde. În perioada septembrie 1946 – iunie 1947 pilotul de incercare Chalmers Goodlin a executat 26 de zboruri in regim subsonic cu avionul Bell X-1A la baza Edwards din California. Statul american a oferit o recompensă de 150.000 USD pilotului care depășea viteza sunetului, astfel că pe 14 octombrie 1947, capitanului Charles „Chuck” Yeager, i-a revenit misiunea să piloteze Bell X-1A în zborul cu numarul 50. Avionul Bell X-1A a fost urcat la 11.000 m, acrosat în cala de bombe a B-29, de unde s-a desprins și a accelarat înregistrând 1.299 km/h (Mach 1.06).

Începând din 2 aprilie 1948, a fost utilizat al doilea prototip Bell X-1B, similar cu Bell X-1A, numai că avea aripa în săgeată, era echipat cu senzori destinați maturării încălzirii cinetice la viteze mari și dispunea de mici rachete pentru controlul evoluției în cele 3 axe. În cele 27 de zboruri efectuate avându-l la manșe pe pilotul Jean „Skip” Ziegler, Bell X-1B a furnizat câteva răspunsuri la fenomenele aerodinamce petrecute în apropierea vitezelor de 2,451 km/h (Mach 2) și la altitudini mai mari de 20 km. Ultimul zbor al lui Bell X-1B a avut loc pe 12 decembrie 1953 și l-a avut ca pilot tot pe Chuck Yeager. El a urcat la altitudinea de 22.700 m și a stabilit noul record de viteză la 2.608 km/h (adica 724.5 m/s sau Mach 2.44).

Al treilea prototip din seria Bell X-1 a fost X-1E prevazut cu un parbiz reproiectat, în formă de cuțit aerodinamic. Pe fuselaj și aripă au fost montați 343 de senzori pentru măsurarea forțelor aerodinamice. Primul zbor al lui Bell X-1E a avut loc pe 15 decembrie 1955 și până în 1958 a efectuat 21 de zboruri de testare. În septembrie 1958, după o serie de alte 5 zboruri, pilotul John B. McKay a atins viteza de 3.675 km/h (1.021 m/s sau Mach 3) și programul Bell X-1 s-a încheiat.

(Valentin Vasilescu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.