Izvorul Tămăduirii. Maica Domnului

0 214

După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile. Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: “Râvna casei Tale mă mistuie”. Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.

În săptămâna Luminată, vineri, întreaga creştinătate prăznuieşte o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului, numită Izvorul Tămăduirii. Acest praznic ne aminteşte totodată de Vinerea Patimilor, atunci când Născătoarea de Dumnezeu a vărsat lacrimi lângă Crucea lui Hristos, iar astăzi ni se arată nouă creştinilor, izvor viu de nădejde şi de vindecare.

Prima vindecare: Leon şi Orbul

Faptele care stau la începutul acestei sărbători au o vechime de peste o mie cinci sute de ani. În jurul anului 450, un bărbat bun, nobil şi foarte blând, cu numele Leon, se plimba pe la marginea unei păduri mari din preajma Constantinopolului. Făcându-i-se milă de un orb care se rătăcise, Leon l-a luat de mână să-l conducă spre oraş. Ajungând însă într-un anumit loc, orbul a fost cuprins de o  sete arzătoare şi s-a rugat de Leon să-i dea apă pentru a se răcori. Bunul Leon, intrând în pădure, nu găseşte însă nici un izvor, însă pe când se întorcea aude un glas de sus care îi spune: „Leon, nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape”.

Leon Împăratul ridică biserică la izvor

Intrând din nou în pădure, a început să caute mai cu luare aminte, dar nu a găsit ce căuta. Întristat şi obosit, a auzit din nou acelaşi glas care i-a zis: „Împărate Leon, intră mai adânc în dumbrava aceasta, ia puţină apă tulbure şi potoleşte setea orbului, apoi, ungând cu ea ochii lui cei orbi vei cunoaşte îndată cine sunt eu”. Era cu adevărat Maica Dumnezeului celui viu, cea bună şi milostivă, care de acolo de unde se află în chip nevăzut, vedea şi pe orbul însetat şi pe Leon. Aşa Leon (457-474) ajunge împărat după cum i-a fost prevestit şi ridică o biserică la acel izvor sfinţit de Fecioara Maria.

Acestea sunt primele fapte care stau la baza sărbătorii de astăzi. Puterea vindecătoare a acestui izvor a cunoscut mulţi suferinzi, bărbaţi, femei şi copii ce primeau în dar tămăduire trupească şi întărire sufletească. S-au vindecat aici patriarhi şi episcopi, împăraţi şi împărătese după cum ne scriu cronicarii bizantini ai vremii, foarte mulţi săraci şi mulţi oameni avuţi, veniţi din diferite regiuni ale imperiului şi de la mari depărtări. Luând apă de la Izvorul Tămăduirii s-au tămăduit de toate neputinţele lor.

Împăratul Iustinian şi fiul său

Însuşi Împăratul Iustinian (527-565), pe la anul 550 a fost vindecat de o boală grea la acest izvor minunat. Drept recunoştinţă, el a zidit acolo o biserică mai mare şi mai frumoasă decât cea zidită mai înainte de Împăratul Leon. Datorită cutremurelor biserica a fost restaurată mai târziu şi reîmpodobită de Împăratul Vasile Macedoneanul, iniţiatorul renaşterii artei bizantine şi împărat între 867-886 şi de fiul său (adoptiv), Leon Înţeleptul (împărat bizantin între anii 886-912).

Maica Domnului şi urmele sfinte pe pământ

Vindecările nenumărate îşi urmau însă cursul lor firesc, pentru că Maica Domnului veghea asupra acelui izvor. Îl întărea cu har tămăduitor şi aducea bucurii negrăite nenumăraţilor suferinzi, care mulţumeau Fecioarei pentru mijlocirile ei de Mamă şi pentru bunătatea ei.

Prin mila generoasă a Maicii Domnului s-au vindecat acolo Iustinian de boală grea; un marinar mort din Tesalia a înviat; împăratul Leon Înţeleptul s-a vindecat de piatră la rinichi; Ioan, patriarhul Constantinopolului s-a vindecat de surzenie; dregătorul Tarasie a fost tămăduit de friguri cumplite; împăratul Roman Lecapenul şi soţia sa au fost vindecaţi de boală de stomac şi multe alte minuni grăiesc până azi.

Astăzi credincioşii pot merge în Istanbul (vechiul Constantinopol) şi se pot închina în Biserica „Izvorul Tămăduirii”, unde vor găsi paraclisul din secolul al V-lea şi chiar izvorul tămăduitor din trecut.

Izvorul, prin mijlocirea Maicii Domnului aduce viaţă tuturor. Precum Hristos a înviat din morţi călcând moartea, prin apa vindecării ne dă puterea de a lupta cu ispitele, de a lupta împotriva celui viclean şi puterea de a fi vii.

Creştinii cer ajutor pentru bolile trupeşti şi sufleteşti

La apa vieţii oamenii aleargă pentru a-şi întregi sănătatea lor ştirbită, pentru că sănătatea este cel mai de preţ dintre toate bunurile noastre omeneşti. Cu ajutorul ei putem agonisi fapte vrednice de mântuire pentru existenţa noastră fericită în veşnicie. Căci ce folos îi este omului trupul sănătos, dacă pe dinăuntru este tulburat de ură neîmpăcată, de invidie sau de păcate vechi tăinuite, care îi întunecă bucuriile vieţii? Aceste tulburări şi răutăţi se numesc păcate şi dacă nu sunt eliminate printr-o mărturisire sinceră şi plină de căinţă, otrava lor se  revarsă din suflet în trup şi devenim astfel pe deplin bolnavi. Cele mai multe boli trupeşti îşi au rădăcinile în bolile şi tulburările noastre sufleteşti, iar aceste boli, în Biserică, se numesc păcate. Ele paralizează mai întâi puterile lăuntrice, întunecă mintea, slăbesc voinţa; ele distrug în noi simţul sfinţeniei şi ne despart de Dumnezeu. Dacă vrem să avem pace şi să fim sănătoşi, să ne străduim să fim totdeauna curaţi şi la suflet şi la trup, păzindu-ne de păcat ca de foc. Pentru bolile pe care le pot tămădui doctorii, să mergem la ei şi să le cerem ajutorul, iar pentru bolile pe care nu le pot vindeca doctorii cei trupeşti să alergăm la Marele Doctor, la Iisus Hristos, care este la îndemâna noastră oriunde, dar mai ales în Biserică. Aici au fost rânduite rugăciuni, slujbe şi Sfinte Taine.

Să alergăm la Maica Domnului, care este tot aşa de grabnic ajutătoare, ca şi atunci când vindeca mulţimile care alergau cu credinţă la izvorul ei de tămăduiri. În sens duhovnicesc dar şi material, Maica lui Iisus Hristos este vederea orbilor şi curăţire dumnezeiască a celor leproşi, întărire a celor paralitici, tămăduire a celor canceroşi şi a tuturor celor la care numai iscusinţa minţii omeneşti nu le mai poate fi de nici un  folos.

Atunci când suntem încercaţi în această viaţă să ne îndreptăm mai ales către cea care este şi mama a noastră, să aline durerile şi neputinţele noastre.

Izvoare ale Maicii Domnului

Tradiţia spune că Maica Domnului a dăruit lumii mai multe izvoare cu apă vindecătoare.  În 1858, în Franţa, la Lourdes, Maica Domnului s-a arătat unei tinere creştine. Fecioara Maria i-a poruncit să sape într-un loc arătat de ea, pentru a descoperi un izvor cu apă. Apa care a fost descoperită de fată a devenit o apă tămăduitoare, ce a vindecat mii de oameni.

Maica Domnului a dăruit şi poporului român izvoare tămăduitoare, care au vindecat mulţi oameni. Unul dintre aceste izvoare se află la Mănăstirea Dervent, pe locul unde se spune că Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, făcând să izvorască o apă vindecătoare. Astăzi, izvorul Maicii Domnului de la Mănăstirea Dervent se află într-un paraclis, în care credincioşii pot veni să se închine şi să guste din apa vindecătoare.

Mănăstirea Ghighiu ocroteşte şi ea un izvor tămăduitor. În anul 1958 a fost adusă o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Siria. Episcopul sirian care a adus-o a căzut în genunchi la sosirea în mănăstire, cerând iertare Maicii Domnului că a luat icoana de la locul ei. A doua zi pe acel loc a izvorât apă vindecătoare. Credincioşi din întreaga ţară vin aici să  guste din această apă.

Apa vindecătoare se află şi la Mănăstirea Horăicioara , unde există şi celebra icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, „izbăvitoarea de secetă“. În preajma multor mânăstiri şi schituri se află izvoare şi fântâni tămăduitoare.

Suntem martorii acestor minuni, acestor izvoare nesecate de viaţă veşnică şi bucurie ce binecuvintează grădina Maicii Domnului.

(Preot Adrian Serban)

Leave A Reply

Your email address will not be published.