(VIDEO) O mică parte din frumusețile Codrului Secular Slătioara, sit aflat în Lista Patrimoniului Mondial Natural al UNESCO.

0 187

Codrul Secular Slătioara, unul din cele 8 situri incluse în Patrimoniul Mondial Natural al UNESCO, este în proprietatea publică a statului și administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică Suceava.

Situl UNESCO are 609,8 hectare și o zonă tampon de 449,5 hectare și este un amestec de foioase și rășinoase, fiind un ecosistem bogat, cu numeroase specii de vegetație ierboasă și plante.

Primele demersuri pentru protejarea Codrului Secular Slătioara datează din anul 1904, când o suprafață de peste 670 de hectare a fost pusă sub regim de ocrotire, fiind declarată oficial rezervație în anul 1941.

Din cele aproape 24 de mii hectare de păduri virgine de fag declarate sit al Patrimoniului Mondial Natural al UNESCO în România, 98% se află în proprietatea publică a statului și administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva.

Vegetația lemnoasă este reprezentată prin molid (Pecea abies), brad (Abies alba), pin silvestru (Pinnus sylvestris), tisa (Taxus baccata), larița (Larix decidua), fag (Fagus sylvatica), scoruș de munte (Sorbus aucuparia), carpen (Carpinus betulus), arin (Alunus incana), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ienupăr (Juniperus communis), sălcii (Salix silesiaca, Salix cinerea, Salix viminalis), agriș (Ribes uva-crispa), zmeur (Rubes idaeus), tulichina (Daphne mezereum), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idaea).

Vegetația ierboasă este bogată din care menționăm: omagul (Aconitum degenii), floarea paștelui (Anemone nemorosa), vulturica (Hieracium transsylvanicum), piciorul cocoșului (Ranunculus carpaticus), sărișoara (Sanicula europaea), degetarul (Digitalis grandiflora), foaie groasă (Pinguicula alpina), brusturul negru (Symphytum cordatum), clopațeii (Campanula carpatica, Campanula glomerata, Campanula patula), spălăcioasa (Senecio fuschsii), crinul de pădure (Lilium martagon), papucul doamnei (Cypripedium calceolus)… precum și numeroase ferigi: brădișorul (Lycopodium clavatum), năvalnic (Asplenium scolopendrium), feriguțe (Asplenium trichomanes, Asplenium viride, Dryopteris filix-mas). Dintre mușchi, T. Ștefureac citează 451 de unități sistematice, dintre care 108 aparțin clasei Hepaticae, 343 clasei Musci, iar dintre licheni, 94 de unități aparțin mai frecvent genurilor Cladonia, Parmelia, Peltigera

Până la această dată au fost indentificate peste 900 de specii de plante între care monumenele botanice ale naturii sau varietății amintim papucul doamnei (Cypripedium calceolus), vulturica de stâncă (Hiercium pojoratense), foaia groasă (Pinguicula alpina), alga roșie de apă dulce de pe pietrele umede din văi (Hildenbrandtia rivularis), tisa (Taxus bacata), tulichina (Daphne mezereum). Faptul că majoritatea speciilor constituente sunt plante perene (82%) și lemnoase (14%), cu areal nordic, atestă atât vechimea cât și durabilitatea acestei păduri seculare virgine.

Beneficiind de condițiile de hrană și adăpost din rezervația, fauna este bogată, printre care râsul și vulpea. Ornitofauna cuprinde 92 de specii ce clocesc în rezervație, precum Motacillacinera, Cioconia cioconia, Aquila pomarina, Buteo buteo, Streptoprlia turtur, Certhia familiarsis, Picus canus, Fringilla coelebs, Tetrao urogallus. În golurile de munte: Corvux corax, Falco tinnunculus, Pheonicus ochruros… (Iordache I. și autorii, 1995). Dintre insectele este de menționat specia endemică Carabus raraurense și câteva specii noi de fluturi descoperite de I. Nemeș: Laspeyresia interruptana, Thera albonigrata, Calostigia laetaria.

(Foto: Bogdan Țurcanu; Video: Romsilva)

Leave A Reply

Your email address will not be published.