Sunt în București, am terminat cu expoziția și zic să iau un taximetru de la Obor până la Dinamo. Pentru cei care nu știu, sunt vreo 2 km. Mă uit, vreo 16 taximetre, imposibil să nu mă ducă cineva. Zic, „nu-i iau pe primii 5, că e scurtă cursa”. Cel puțin asta mi-au spus ultimii 241 cu care am mai interacționat. Mă duc la nr. 6.
– Până la Dinamo?
– Sunt ocupat!
Ok, hai că mai încerc, nu e dracu’ așa negru. Nr.7:
– Până la Dinamo?
– Te luam, dar aștept să-mi vină mâncarea, nu am mâncat nimic de azi dimineață.
Las omul să aștepte mâncarea, mă duc la nr. 8:
– Mă duceți și pe mine până la Dinamo?
– 25 de lei!
– Cât?!
– E sămbătă, boss, nu pornesc mașina pentru mai puțin, că și așa mor de cald.
Poate am noroc cu nr.9:
– La Dinamo? Zic eu, timid…
– Te duceam, șerifule, da’ nu am drum încolo..
– Cum?
– Nu am drum încolo! Ce nu pricepi?
Inutil să vă mai spun că următorii 5 așteptau curse pe Marte, unul avea „o treabă”, iar ultimul mi-a spus că nu mai pornește motorul pentru că „doar ce a sosit” și vrea „să se mai răcorească”. Și în timpul ăsta, toți cei de mai sus stau și înjură cursele ilegale, faptul că nu au clienți și că „poliția nu-și face treaba, nu îi prind pe nenorociții de la uber, care le iau pâinea de la gură”. Când refuzi curse, există două posibilități, nu vrei să faci bani sau nu ai niciun fel de respect față de cei care îți solicită serviciile. Orice variantă e aiurea. Știu că o să-mi iau multe înjurături, dar asta e realitatea.
Oamenii nu vor mai apela la voi și vor căuta alternative, legale sau nu. Vă tăiați singuri craca de sub picioare, oricât ar căuta polițiștii să aplice legea. O să spună unii de ce nu am făcut reclamație. Pentru că am prea puțin timp la dispoziție ca să mi-l pierd făcând o reclamație fără finalitate. Pe viitor, voi apela la orice alt serviciu de transport, în afară de taximetre, nu vreau să mai deranjez alți oameni atât de „ocupați”.
Polițiștii au umor – Blog
