Cum să dezmărginești nemărginirea

0 237

Dacă iubirea lui Dumnezeu e nemărginită, cum o putem noi mărgini la tot felul de limite ?!? Iar cea mai frecventa limitare pe care vrem noi să i-o punem iubirii nemărginite a lui Dumnezeu este asta cu “dreptatea”. Atâta le mai place unora replica următoare: “Da, Dumnezeu e milostiv, dar e și DREPT” . De zici că una-i una și alta-i alta, la El. De zici că El gândește ca noi sau acționează ca noi. Nu, e acelaș lucru la Dumnezeu, dreptatea, mila, smerenia, ințelepciunea, etc, e tot iubire absolută, manifestată în acele calități și nu altceva total opus, cum mulți cred în mod eronat.

Totul e iubire la Dumnezeu, da, până și dreptatea. De aceea ar fi nedrept pentru El să aducă de la neființă la Ființă un om, după chipul Său, și despre care știe în preștiința Lui dintotdeauna cum că acela oricum se va pierde pentru totdeauna într-un definitiv, cu tot cu jertfa lui Hristos pentru el. Ce-i absurditatea asta ?!? Unde mai este dreptatea aici ?!? Drept față de cine ?!? Că nimeni nu e drept ca El. Deci ar face o nedreptate Lui însuși în primul rând. O nedreptate absolută. Dacă numai un singur om se va pierde pentru totdeauna, s-a apucat degeaba de creație … cel puțin de creația acelui om. Care mai e sensul ?!? Să-l faci ca să ce ?!? Să arăți cine-i mai tare ? Păi ce, are nevoie de confirmări din partea cuiva ? Să arăți că poți face tot ce vrei ? Și cui folosește aia ? Or Dumnezeu nu face nimic fără sens din tot ceea ce face și ceea ce îngăduie să existe.

Ce minunat mai spune Sf. Isaac Sirul : “Iadul e cea mai mare pedagogie a lui Dumnezeu iar Gheena va avea un sfârșit”. Poftim ? Da, luați asta cu Aghiasmă pe nemâncate toți “teologii iadului invincibil”.

Și mai spune Sf. Isaac Sirul ceva minunat : “Dumnezeu e drept tocmai pentru că este milostiv”.

De asta îl iubesc eu tare mult pe acest sfânt minunat a lui Hristos, pentru că nu am aflat la nici un sfânt părinte atâta nădejde și iubire față de Dumnezeu, pur și simplu din Recunoștință și nu din frică de pedeapsă sau din dorință egoistă de răsplătire.

Într-o lume a deznădejdii (din tot felul de motive), în care trăim, Sfântul Isaac Sirul și scrierile lui sunt ca un balsam ceresc pentru orice om trist, frânt, descurajat și fără nici un chef de iubit un Dumnezeu cu parul la purtător. Nimic întâmplător în lumea asta.

Cine se întristează că fratele lui, omul, indiferent cine e acel om, poate fi iertat și mântuit (iar după “calcule” personale și “scripturistice” acela de fapt “nu are nici o șansă), acela numai în numele lui Dumnezeu să nu-și mai permită să vorbească. Pentru că își adaugă păcate la păcate și nu-i aduce nici un fel de cinste Bunului Dumnezeu. Dimpotrivă.

Gândirea ortodoxă profundă ne arată că dacă cel dintâi păcătos sunt eu, așa cum mărturisesc în fața Euharistiei și am nădejde de mântuire, prin mila lui Hristos, atunci, în mod limpede, nu am cum să mă gândesc la nemântuirea cuiva mai puțin păcătos decât mine. Păi ori sunt eu cel mai mare păcătos din lume, ori nu sunt. Păi ori sunt în adevăr ori sunt în minciună. Cred oare în ceea ce zic ?!? Sau zic doar așa pentru că “așa e rânduiala” ?!? Doamne, Dumnezeule, Mare ești și … mici mai suntem.

Bine că RÂNDUIALA lui Dumnezeu e cu totul alta … și o vom afla cu toții în mod desăvârșit … tot pe rând.

Aceasta e nădejdea mea. Nu aveți ce să-mi faceți. Sunt un om liber în Hristos.

Vă îmbrățișez cu drag în Hristos pe toți !!! Amin și Doamne ajută !

(Preot Dimitrie Ivașco, stareț Schitul Straja)

Leave A Reply

Your email address will not be published.