140 ani de la prima cale ferată executată integral de ingineri români

0 485

Traseul feroviar Buzău – Mărășești, deschis în anul 1881, este prima cale ferată realizată de o unitate feroviară a statului român. Construcția a fost de un real succes, lucru ce a dat startul construcției de căi ferate în România, fără concesionari străini.

Inaugurată la 18 octombrie 1881 construcția liniei Buzău – Mărășești (90,067 km) – “prima linie care leagă direct Moldova cu Muntenia” (ziarul Timpul 1881), a însemnat un succes deplin al tehnicii feroviare românești. Traseul a fost bine ales, cu multe aliniamente (cel mai lung avea 18 km), a necesitat construirea a opt poduri de lemn, iar costurile au fost mult mai mici față de oricare altă țară din Europa. Materialul rulant motor provenea de la materialul rulant al liniilor ruseşti construite în timpul Războiului de Independenţă, precum locomotive ruseşti “Unirea”, “Independenţa”, “Şoimul”, “Putna”, etc.

În perioada construcției liniei Buzău – Mărășești au avut loc mai multe evenimente importante pentru căile ferate din România.

  • în anul 1880 statul român răscumpără de la Societatea Acționarilor C.F.R. (înființată în locul consorțiului Strussberg) cei 921 km de cale simplă (inclusiv material rulant și toate instalațiile) pe care aceasta îl exploata.
  • la 23 aprilie 1880 se înființează “Direcțiunea generală princiară a căilor ferate” (pe scurt Direcțiunea generală C.F.R.), însărcinată cu construcția și exploatarea căilor ferate în principatele unite de atunci. Aceasta răscumpăra, sechestra şi unifica reţeaua de căi ferate de pe teritoriul României, fie de stat, fie concesionate.
  • la 1 iulie 1882 au fost răscumpărate și celelalte linii de cale ferată care nu făceau parte din concesiunea Strussberg, inclusiv linia Cernavodă – Constanța.
  • tot la 1 iulie 1882 este data când are loc unificarea totală a rețelei feroviare a României (țara devenise regat în 1881), iar la data de 28 iunie 1882 Legea de unificare a tuturor căilor ferate române a fost aprobată.

Trebuie menționat faptul că la acea epocă majoritatea liniilor ferate din lume erau construite și exploatate de societăți particulare. Având în vedere acest fapt, preluarea de către statul român a construcției, exploatării căilor ferate și administrarea acestora printr-o direcție generală a reprezentat un act de curaj, dar și faptul că țara avea încredere în pregătirea, capacitatea și energia personalului abilitat.

Imediat după crearea Direcțiunii Generale C.F.R., dezvoltarea rețelei și a exploatării a luat un mare avânt. Până la sfârșitul primului război mondial rețeaua căilor ferate române aproape s-a triplat față cea existentă în anul 1879, ajungând la 3.838 km de cale ferată, în exploatare, cu peste 400 de stații și halte. Creșterea rețelei între 1879 și 1919 a fost în medie de circa 60 km pe an. Bugetul Direcțiunii Generale C.F.R. a crescut an de an. Însă creșterea traficului a fost proporțional mai mare, adunând constant un excedent la venituri, întrerupt doar în intervalul 1916 – 1919 când România a luat parte la primul război mondial.

Dezvoltarea rețelei feroviare și exploatarea ei au crescut condițiile necesare pentru dezvoltarea generală a economiei țării.

Leave A Reply

Your email address will not be published.