2006 – Populaţia Muntenegrului a votat prin referendum cu o majoritate de 55% separarea de uniunea statală cu Serbia.
2005 – La Kiev, România, reprezentată de Luminiţa Anghel şi trupa Sistem, s-a clasat pe locul trei la cea de-a cinzecea ediţie Eurovision.
Câştigătoarea ediţiei a fost Grecia.
2004 – Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicaţii Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii în legătură cu tratamentele inumane aplicate deţinuţilor irakieni.
2000 – A avut loc, la Alba Iulia, ceremonia dezvelirii Monumentului Corneliu Coposu, cu ocazia împlinirii a 86 de ani de la naşterea fruntaşului ţărănist.
1973 – Matematicianul român Grigore Moisil, considerat părintele informaticii româneşti, a încetat din viaţă la vârsta de 67 de ani.
S-a născut la Tulcea, pe 10 ianurie 1906, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind membru al Academiei Române. A studiat în localitatea natală, iar în 1924 a fost admis atât la Politehnică, cât şi la Facultatea de Matematică, unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Pompeiu şi Gheorghe Ţiteica.
A abandonat cursurile de inginerie, iar din 1929 s-a dedicat exclusiv matematicii. Un an mai târziu a început să înveţe la celebra universitate Sorbona, din Paris, remărcându-se pentru cunoştinţele sale.
După susţinerea examenului de docenţă, s-a stabilit la Iaşi, unde a primit un post de conferenţiar la catedra de matematică a universităţii.
Este autorul a numeroase studii de specialitate, cercetările sale în domeniul logicii punând bazele şcolii de matematică din România. A devenit membru al Academiei Române, dar şi al celei din Bologna.
A introdus algebre numite de el Lukasiewicz trivalente şi polivalente care, astăzi, sunt cunoscute ca „algebre Lukasiewicz-Moisil”, a elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite şi a avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.
1965 – La Televiziunea Română a fost difuzată pentru prima dată emisiunea Teleenciclopedia.
1956 – Prima bombă cu hidrogen detonată din aer a explodat deasupra Oceanului Pacific.
1932 – Amelia Earhart a devenit prima femeie pilot care a traversat singură Atlanticul.
1927 – Charles Lindbergh a aterizat cu aparatul de zbor Spirit of St. Louis pe aeroportul Bourget de lângă Paris, încheind astfel primul zbor individual peste Oceanul Atlantic.
1904 – La Paris s-a înfiinţat Federaţia Internaţională de Fotbal-Asociaţie, organismul conceput să reglementeze fotbalul la nivel mondial.
1892 – A decedat Grigore I. Cobălcescu, întemeietorul şcolii româneşti de geologie; un mare specialist în geologie şi paleontologie, membru titular al Academiei Române din 1886. A fost primul profesor de geologie şi mineralogie al Universităţii din Iaşi şi a elaborat prima lucrare românească de geologie, Calcărul de la Răpidea (1862).
O insulă din Arhipelagul Palmer din Antartica (la graniţa dintre oceanele Pacific şi Atlantic) îi poartă numele (Cobalescou Island), la propunerea savantului român Emil Racoviţă, în timpul expediţiei sale pe vasul Belgica.
1891 – Dumitru C. Brătianu a devenit şeful Partidului Liberal din România, în urma morţii fratelui său, Ion C. Brătianu.
1880 – S-a născut Tudor Arghezi, pe numele real Ion N. Theodorescu, poet, dramaturg şi ziarist român, autorul „Biletelor de papagal”, al „Cuvintelor potrivite” şi al „Florilor de mucegăi”.
Debutul său literar a avut loc în publicaţia „Liga ortodoxă”. Între 1900-1904, a fost călugăr la Cernica chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat că de fapt dorea să aibă un stil de viaţă comod. Nu a rezistat prea mult şi a plecat fără o ţintă precisă în Europa.
S-a reîntors în ţară în 1912, când a şi început să fie activ în viaţa literară. A publicat în „Viaţa românească”, „Teatru”. Între 1918-1919, a fost închis, alături de alţi 11 jurnalişti români, la Văcăreşti, pentru acte de trădare.
Primul său volum, „Cuvinte potrivite”, a apărut în 1927, iar un an mai târziu, a scos pe piaţă revista „Pilete de papagal”.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la 30 septembrie 1943, a fost din nou închis, de această dată după publicarea unui pamflet în care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei în România.
A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au încetat să îl ocolească pentru că scriitorul a fost interzis de regimul comunist.
Conducătorul comunist de atunci al României, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat , astfel încât spre finalul vieţii a fost ales şi membru al Academiei Române.
A decedat în 1967, având parte de funeralii naţionale.
1864 – Rusia a învins în războiul ruso-cerchez ( 1763-1864) 4000.000 de cerchezi, care au fost masacraţi,iar peste un milion au fost forţaţi să plece în masă în exil.
Cerchezii sunt populaţia cea mai veche din Caucaz, fiind şi printre cei mai numeroşi în regiunea Caucazului de Nord în acea vreme. Potrivit izvoarelor istorice, ei trăiesc în această regiune din secolul V î.Hr., iar Cultura Maikop din Caucaz datează din anul 4000 î.Hr., fiind printre cele mai vechi culturi din lume.
Din ordinul ţarului rus Aleksandr al II-lea, circa 90% din populaţia cerkeză a fost silită să se expatrieze. Cei mai mulţi dintre ei au murit pe drum, victime ale bolii, foamei şi epuizării, iar supravieţuitorii s-au dispersat în întreaga lume.
În 1914, împăratul rus Nicolae al II-lea a sărbătorit aniversarea a 50 de ani de la înfrângerea cerchezilor calificând-o drept una dintre cele mai mari victorii ale Imperiului Rus.
Cerchezii sunt un popor înrudit etnic cu abhazii, ambele popoare făcând parte din grupul adâg. Moscova refuză să recunoască genocidul popoarelor adâgheie, care au populat în mod tradiţional teritoriul din regiunea oraşului Soci, actualul ţinut Krasnodar.
Teritoriile depopulate de cerchezi au fost colonizate în special cu ruşi, dar şi cu ucraineni, români, greci, armeni.
Astăzi, peste 4 milioane de cerchezi locuiesc în afara patriei lor, în peste 40 de ţări din întreaga lume.
Cei care doresc să revină în spaţiul lor etnogenetic nu o pot face, întrucât nu deţin cetăţenia rusă.
În 1990, cerchezii au desemnat data de 21 mai Zi de doliu naţional, pentru comemorarea tragediei naţiunii lor.
1851 – În Columbia, America de Sud, a fost abolită sclavia.
1848 – Au fost ucişi de armată la Mihalţ, lângă Alba Iulia, 12 ţărani români care ocupaseră un pământ acaparat pe nedrept, cu un an în urmă, de contele Esterhazy.
1712 – Ţarul Petru I a mutat capitala Rusiei de la Moscova, la Sankt Petersburg.
1674 – Ioan III Sobieski a fost ales de nobilime Rege al Poloniei şi Mare Duce al Lituaniei.
1666 – S-a încheiat prima din cele patru domnii a lui Gheorghe Duca în Moldova, acesta fiind mazilit de turci.
Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, întărind boierilor şi bisericii mai multe stăpâniri de sate, păduri, fâneţe etc. şi acordând privilegii fiscale.
Ca şi alţi domni, Gheorghe Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă oameni străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmând să se bucure de înlesniri fiscale.
Totuşi, prima domnie a lui Gheorghe Duca a fost scurtă (noiembrie 1665 – 21 / 31 mai 1666).
Un izvor polonez spune că Gheorghe Duca ar fi fost mazilit de turci, aceştia încercând „să pună mâna pe comorile sale” sau pentru că domnul Moldovei ar fi conspirat cu hanul Crimeii împotriva Porţii.
Ultima cauză este indicată şi de Ion Neculce, dar cu precizarea că scrisorile lui Duca Vodă către han au fost scrise la îndemnul marelui vizir, care voia să se convingă de fidelitatea hanului şi că Gheorghe Duca a fost mazilit pe nedrept. Oricum, primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani la Poartă, cu intenţia de a recâştiga bunăvoinţa sultanului, banii însă nu au ajuns la destinaţie, fiind interceptaţi de paşa de Silistra.
Domnul mazilit a fost dus la Istanbul (Constantinopol), iar în locul lui a fost numit domn Iliaş Alexandru.
1502 – Exploratorul portughez João da Nova a descoperit Insula Sfânta Elena.
996 – Otto al III-lea a fost încoronat la vârsta de 16 ani Împărat al Sfântului Imperiu Român.
879 – Papa Ioan al VIII-lea l-a binecuvântat pe ducele (cneazul) croat Branimir, ceea ce a echivalat cu o recunoaştere internaţională a statului croat.
Branimir a fost Knez al croaţilor între anii 879-892, fiind recunoscut de Papă ca Duce al croaţilor ( Dux Chroatorum).
În timpul domniei sale, Croaţia şi-a păstrat suveranitatea atât faţă de Imperiul Francilor, cât şi faţă de cel bizantin, şi a devenit un stat pe deplin recunoscut.
