Trăiesc în cel mai scump oraș din România, Cluj-Napoca. Unii m-ar corecta și l-ar nominaliza în primele 20 de orașe ”too expansive” (prea scumpe) ale Europei. Alții ar forța nota și spun că trăiesc în top 20 orașe scumpe la nivel planetar. Acești unii și alții cu siguranță locuiesc în același Cluj-Napoca și se bucură, sau nu, de aceeași amprentă administrativă: Emil Boc și Consiliul Local (CL), în marea lui majoritate cândva portocaliu, acum galben albastru.
Una dintre isprăvile administrației publice locale este păstrarea prețului prohibitiv pentru metrul pătrat locuibil al Clujului. Să ne înțelegem, Emil Boc nu are cum reglementa prețurile de pe piața imobiliară clujeană, iar ceea ce se întâmplă aici, în Cluj-Napoca, este în fapt rezultatul unei cârdășii între ”mafia” dezvoltatorilor imobiliari, administrația publică locală și presa locală; mai exact lipsa de reacție a administrației publice locale și aproape inexistența presei locale, o presă locală slab pregătită atât la nivel profesional cât și la nivelul intelectului și al personalității.
Clar că sunt câteva excepții în presa locală (și nu scriu acest facto pentru că aș deranja pe cineva, ci pentru că este un adevăr, chiar dacă este o percepție personală asumată), dar aceste excepții și ale lor reacții prin opinie sau alte materiale jurnalistice sunt înghițite de resemnarea clujeanului. Cândva, prin 2006 când activam la Ziua de Cluj în cadrul departamentului de investigații jurnalistice, am vrut să fac o anchetă pe piața imobiliară și mi-a fost interzis de conducerea editorială de la acea vreme să fac orice demers în acest sens (asta v-am spus-o așa, ca fapt divers).
Revenind, un alt facto revers al vieții scumpe a clujeanului, care vine în sprijinul celor afirmate anterior, este și prezența scăzută la vot, ceea ce i-a permis primarului în exercițiu, Emil Boc, să înfrângă orice opoziție politică, opoziție care a mimat adeseori războiul electoral sau pe cel politic. După legea electorală actuală, Emil Boc este un primar ales legitim, dacă ar fi să ne luăm după numărul votanților din Cluj; sufragiul obținut de Boc acum 4 ani ar depăși puțin 30%, ceea ce îl declară primarul clujenilor care și-au exprimat votul, nicidecum primarul clujenilor. Să recunosc totuși, sub acest aspect Boc nu este un caz singular ci unul generalizat la nivel național.
Este ușor să critici un candidat de primar mai ales dacă este un primar în exercițiu. Totuși, Emil Boc și a lui armată legislativă (colegii de partid din CL) și executivă (politizarea executivului primăriei cu membri și simpatizanți) aveau toate elementele să concureze piața imobiliară propunând și implementând parteneriate publice-private care să vizeze construirea de noi cartiere, unde dincolo de locuițele sociale prețul per metrul pătrat să permită un profit decent investitorilor, un profit undeva între 20% și 30%.
Pentru ”rechinii” imobiliari ar fi fost oricum un plus la profitul forțat de 100%, profit pe care-l practică perfect legal, în condițiile unei piețe în care există cerere și ofertă peste măsură. Cum putea face asta? Foarte simplu. Un primar politician de anvergura lui Emil Boc putea să deblocheze acordarea autorizațiilor de construcție punând condiții celor care solicitau autorizații fără număr și fără cap. E greu să ajuți mediul privat ajutând și comunitatea? Eu zic că nu!
Unul dintre cei care apelau la astfel de practici era fostul primar al Constanței, Radu Mazăre, care condiționa acordarea de autorizații pentru ridicarea de hoteluri și blocuri la malul mării de implicarea dezvoltatorilor în renovarea grădinițelor, școlilor și spitalelor care aparțineau primăriei Constanța. Credeți că pentru astfel de practici a fost anchetat și ulterior arestat? Deloc, Mazăre a fost închis pentru șpagă, abuz în serviciu și conflict de interese. Însă pentru acele practici menționate anterior, tot poporul îl vota. Ba chiar îl aprecia!
Boc primește acum votul cetățenilor (indiferent că va câștiga sa nu) pentru câteva parcuri noi (foarte bune și practice de altfel), câteva străzi noi asfaltate și altele mai vechi reabilitate, pentru gălăgia Untold (ce-i drept un profit pentru mediul economic clujean dar și pentru bugetul local prin impozite și taxe), pentru subfinațarea unor proiecte culturale care aduc prestigiu Clujului (vezi TIFF, Jazz in the Park, Cluj Blues Fest sau Cluj Folk Fest, Festivalul Internațional de Carte Transilvania etc…), pentru eșecul asocierilor publice-private de genul Cartierul Tineretului (cu 200 ha de teren blocate în nordul intravilanului Clujului), pentru proiecte incerte încă chiar dacă s-au plătit milioane de euro pentru studii de fezabilitate și s-au tăiat panglici pentru începerea lucrărilor (vezi Metroul Clujean sau Centura Metropolitană).
Totuși, dacă ne aplecăm asupra celor două proiecte majore, Centura Metropolitană și Metroul, dacă ne luăm după aparențe, chiar putem să-l apreciem pe Boc pentru atragerea a peste trei miliarde de euro aferente acestor proiecte, facto care i-a atras pe alocuri furia și ura unor colegi de partid la nivel național, colegi care acum prin diferite pârghii și inginerii financiare (firme prin interpuși) îi finanțează parțial campania moliei închiloțate, ”neatârnatul” Sabin Sărmaș. Pe această cale îi spun moliei că mă voi apleca curând și asupra campaniei lui, și nu doar. Săptămâna viitoare voi publica o analiză a candidaturilor care contează pentru Primăria Cluj-Napoca și președenția Consiliului Județean Cluj.
Acum și despre pragmatismul politicianului de cursă lungă. Aici o nominalizez pe Aurelia Cristea. Ea este candidatul social-democraților clujeni pentru funcția de edil șef al municipiului Cluj-napoca. Pentru cei care nu o cunosc, sau nici măcar nu-și amintesc că este autorul legii anitifumat în spațiile publice, am o recomandare: închideți articolul și nu citiți mai departe. Vă bateți joc de timpul vostru și de al meu!
Fost ministru și fost deputat, Aurelia Cristea stăpânește destul de bine jocul care stă în spatele unei candidaturi. Studiază înainte de a vorbi, apelează la specialiști acolo unde este cazul și se ferește de ridicolul în care dau alți candidați care pozează în atotștiutori. Referindu-se la viața cetățeanului clujean care trage la jugul iluziei unui trai decent, Cristea a venit cu mai multe propuneri pentru amortizarea șocului produs de prețul prohibitiv pe care-l propune piața imobiliară clujeană.
Consultantul în investiții Sorin Popa a stat azi alături de A. Cristea, la momentul în care fostul ministru și-a propus ca pentru un viitor mandat la primăria Cluj-Napoca, dacă va fi câștigătorul scrutinului din 9 iunie, să înființeze un birou unic numit Centru Integrat de Urbanism, mai exact ”un centru integrat din care să facă parte toate instituțiile abilitate în procesul emiterii autorizațiilor de construire, astfel încât să procedura de autorizare să devină cât mai eficientă”. Tot ea propune digitalizarea autorizațiilor, iar eliberarea acestora să suporte o transparență efectivă: ”Pentru a asigura o transparență la sânge, este nevoie să digitalizăm complet administrația locală. Să ne asigurăm, de exemplu, că întreaga procedură de autorizare a proiectelor urbanistice poate fi urmărită de la cap la coadă, de la obținerea documentelor și până la momentul autorizării unui proiect”.
Cristea a menționat despre nevoia de locuințe la prețuri decente, una dintre soluțiile oferite în acest sens fiind un program de finanțare pentru locuințe ”noi și decente”, program aflat în studiu la nivelul specialiștilor din cadrul comisiilor UE. Un ”PUG clar, realistic, care să conțină reglementări certe, dar mai ales respectarea reglementărilor” ar fi una dintre prioritățile majore, în cazul unui mandat de primar. Cândva și Emil Boc propunea pragmatism. Cândva!
Poate că este rândul celor care-l păstrează. Pragmatismul. Despre el vorbesc. Cine va fi uns primar al Clujlui va decide electoratul, însă mi-ar plăcea ca electoratul să legitimizeze primarul, iar acest lucru poate fi posibil doar prin prezența la vot!
