Despre ”(ne)primăriabili” (II)

DACĂ aș fi Sabin Sărmaș, fiind la final de campanie electorală, dar și respectând una dintre legile nescrise ale politicii, aș apela la o strategie ”nimic nou sub soare” scriind o scrisoare clujenilor. Spuneam DACĂ, dar eu fiind doar un biet jurnalist de provincie (așa cum se alinta celebrul Rareș Bogdan pe vremea când poza în fecioară vestală) voi apela la un exercițiu de imaginație pe care vă rog să-l parcurgeți în această cheie, a imaginarului.

DACĂ aș fi Sabin Sărmaș și aș putea împrumuta franchețea abruptă a autorului aș scrie o scrisoare clujenilor pe care aș intitula-o ”Iertările”, ca după un poem al bardului Adrian Păunescu. Iertările este un poem de dragoste, scrisoarea imaginară ar fi o declarație de sinceritate. Și aș scrie ceva de genul:

Dragi clujeni, marea majoritate dintre voi mă cunoașteți doar din auzite. Alții mă cunoașteți de pe străzile bântuite cu echipa de campanie sau de la telefonul la care m-ați apelat pentru a mă implica în problemele din cartierele voastre. Însă, foarte probabil, cei mai mulți dintre cei care s-au hotărât să mă ”ștampileze” în cabina de vot, mă știți din mediul online sau virtual, mediu pe care l-am bombardat cu tot felul de eufemisme care ridiculizau actuala administrație, dar mai ales promisiunile mele electorale, despre care nu aveți decât o vagă bănuială că sunt promisiuni deșarte. Și să avem pardon, nu sunt singurul care bate câmpii și să nu uităm că am avut de la cine învăța, pentru că din punct de vedere politic m-am inițiat și crescut la școala penelistilor tineri mântuiți de Mihăiță Seplecan.

Seplecan a crescut la școala lui Nicoară, și Nicoară a stat cu Emil Boc în banca la școlile de vară ale tineretului politic de dreapta. Chiar dacă erau partide diferite, lecțiile erau aceleași. Mai trebuie să îmi cer iertare celor care veți citi această scrisoare pentru ”eufemisme”. Sincer nici eu nu știu ce înseamnă și nici diferența clară dintre virtual și online nu o cunosc, dar ce naiba sunt IT-ist și fost președinte al ”Autorității pentru digitalizarea României”, așa că această scăpare nu se pune. Pentru știința voastră, singurii care s-au prins că sunt depășit de postura în care m-am aflat, sunt cei din mediu privat al IT-ului, adică unii cu care m-am întâlnit din obligații profesionale pe la București. Dacă credeți că mint vă pot da niște nume care să vă confirme câtă pricepere am. Măcar obligațiile mi le-am respectat cumva.   

Îmi cer iertare foștilor mei colegi de la TNL Cluj pentru că i-am dezamăgit și le-am trădat încrederea, dar ei trebuie să înțeleagă că în viață ești obligat să faci alte alegeri atunci când calci în străchini. Și eu am vrut să salvăm Clujul de la dezastru sub stindardul galben-albastru, dar povestea de iubire dintre mine și conducerea PNL Cluj s-a stins prematur. Prematur e bine oare? Știți cuvântul, nu? Prematur înlocuiește trivialul ”avorton” atunci când vrei să umilești pe cineva folosind cuvinte mari și frumoase.

Pfff! Acum realizez ce fain este să ai consilieri de treabă, consilieri care măcar se mai împacă cu limba gramatică. Unora dintre foștii colegi le-am explicat de ce s-a ajuns la această schismă (greu cuvânt și ăsta, schismă) și sper să găsesc înțelegere atunci când voi forța revenirea în partid după căderea lui Boc, căci degeaba a urcat-o el pe Elena (Udrea nu pe cea din Troia) pe calcul troian botezat ”Smart City” că tot la butoane a rămas. Și dacă tot este să fiu sincer, eu latru că sunt la 30 de procente în sondaje, dar nu cred că-l bat pe Boc. Nu eu, poate alții, dar eu nu. Dar haideți să nu ne hazardăm la predicții, că în politică este posibil orice și spun asta gândindu-mă la existența unora ca AUR sau SOS. Pe bune?

Chiar există candidat AUR la Primăria Cluj? M-am cutremurat când l-am auzit pe Cozma, candidatul AUR care spus că ”Boc s-a împuțit!”. Eu nu sunt adeptul unui astfel de limbaj și asta s-a văzut și s-a auzit pe timpul campaniei electorale, dar între limbaj nepotrivit și linșaj politic am ales cea de a doua variantă. Eu cred că am avut o campanie curată și constructivă și Emil Boc mă poate ierta pentru această rătăcire. Am și o scuză pentru această rătăcire: colegii peneliști din țară, mai ales cei din București, care s-au săturat de Boc și de influența pe care acesta o are la nivel național. Cum măi să văduvești colegii de partid din țară de 3 miliarde de euro, doar pentru a desena niște proiecte megalomanice?

În fapt, dragi clujeni, niște frați liberali mai avuți m-au sprijinit financiar în această campanie, nu pe sloganul ”Totul pentru Cluj!” ci pe sloganul ”Totul fără Boc!”. Dovada că spun adevărul este că nu am atacat niciodată PNL-ul, nici pe cel local, nici pe cel național, eu l-am atacat punctual pe Boc. Atât! De fapt decăderea lui este miza mea la aceste alegeri. Să nu fiți naivi și să credeți vreodată că eu aș putea scoate Clujul din această bulă cețoasă în care singurele cinci stele menționate la greu sunt folosite pentru a acoperii nurii fetei morgane, botezată Clujul European.

Adevărul este că la cât de provocatoare este fata morgană, Clujul European, am curat-o și eu doar cu vorba, că deh!, sunt familist convins. Mare șansă mi-a oferit demagogia și retorica. Nici pe ele nu le știti? Demagogia și retorica sunt verișoarele primare ale fetei morgane, Clujul European. Eu am crezut că sunt fiicele ei, dar Clujul este atestat abia prin secolul al XI-lea, pe când demagogia și retorica erau ușuraticele cu care cochetau mai ales împărații și senatorii romani.

Aloooo! Romani, nu români. Apropos de proiectele megalomanice! Ați văzut că eu am propus un alt traseu al centurii? Păi ce, numai pe Boc să-l înjure expropriații de pe actualul traseu? Vreau să am și eu expropriații mei. Fiecare cu dușmanii lui! Acum și lor, expropriaților, le spun să stea liniștiți, că nu cred că vor pierde vreun metru de pământ. Expropriații mei nu vor pierde niciodată, probabil cei ai lui Boc, nu curând sau nu în viața asta, dacă au o etate de 50(+).  

Sunteți mulți cărora trebuie să vă cer iertare, dar pentru că știu de la consilierii mei specialiști pe PR (Public Relations, adică relații publice) că lumea nu mai are răbdare să citească articole sau scrisori de mii de cuvinte, voi condensa iertările mele generalizându-le. Înțelegeți voi, nu?! Că doar locuiți în cel mai tare oraș românesc după capitală. Ba chiar mai tare decât capitala! V-o spune un bistrițean care n-a uitat drumul spre casă, dar nici nu prea se înghesuie să facă cale-ntoarsă.

Ca atare, vă cer iertare celor care v-am răpit timpul cu poveștile mele electorale, dar mai ales vă cer iertare celor care v-am jignit inteligența rațională și emoțională apelând la o campanie puerilă, ba chiar infantilă. Chiar mă întrebam de ce ”deșteptul ăla de Otrocol” mi-a spus ”molia închiloțată”. Și am aflat de ce! După ce m-a poreclit ”molia”, asociindu-mi cariera politică cu speranța de viață a unei molii adulte, s-a amuzat teribil pentru campania ”Zi Sabin și vin!”. Cică l-a inspirat acel banc: ”Cine a câștigat pariul de cel mai bun luptător, Chuck Norris sau Superman? Cred că răspunsul este evident din momentul în care cel care a pierdut a fost obligat să-și ia chiloții peste costum!…”.

Așa mi-a trebuit dacă mi-am luat consilieri de imagine ”piariști” care nu au loc în grădinițele și creșele clujene! Apropos de asta, știți că Boc în mandatele lui nu a construit nicio școala, nicio grădiniță., nicio creșa? Fir-ar să fie! V-am mai spus asta. Să mă iertați. Din nou! Ah, da, dacă tot am pomenit de molia închiloțată, poate ar trebui să-i cer iertare și netrebnicului jurnalist pentru că ceva îmi spune că a pierdut timp pentru a se documenta despre molii.

Sunt multe, foarte multe, pentru care ar trebui să-mi cer iertare. Pentru poluarea vizuală și fonică din spațiul online sau virtual, pentru filmările de prin cartierele unde m-am deplasat pentru a confirma probleme voastre. Cred că mai câștigați eram cu toții dacă în loc de filmări și banii cheltuiți pe publicitatea în online, aș fi investit în cărți de colorat în care molia închiloțată salva Clujul. Măcar așa, nu aveam școli noi, grădinițe sau școli noi, dar aveam manuale mai expresive, mai pe înțelesul celor mici și mari, iar pe termen lung îmi asiguram și ceva electorat din generațiile celor care vor urma. Uneori cred că eram mult mai câștigat dacă mi-aș fi donat fondurile de campanie unei cauze nobile și aș fi ales să-mi fac campanie pe stradă și din ușă în ușă.

Dragi clujeni, vă rog să mă iertați dacă v-am greșit. Poate că nu în ultimul rând, ar trebui să-mi cer mie iertare că am fost atât de nesăbuit încât să cred că voi schimba ceva, când nici pe mine nu mă pot schimba. Asta înseamnă că nu pot împrumuta franchețea brutală de jurnalistul ăla pârât și ca atare o asemenea scrisoare nu se va scrie niciodată. Cu alte cuvinte, nu va exista!

Sunt Florin Otrocol, nu sunt Sabin Sărmaș, iar această scrisoare nu există decât în mintea mea îngustată de onestitate și franchețe. Această opinie trebuie citită în această cheie, a imaginarului. Poate că este sau nu departe de adevăr, asta va arăta timpul, dar dincolo de orice știu cine a pătat inutil, cu numele, buletinul de vot!