4 iulie 1884, statuia „Libertatea luminând lumea” a fost dăruită naţiunii americane de către statul francez

1999 – Rusia a lansat un satelit de comunicaţii militare (Raduga-1, de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan).

1999 – Doi hoți au găsit, în Germania, Discul ceresc de la Nebra.

Discul ceresc de la Nebra este un disc de bronz de circa 32 cm diametru cu o patină verde-albastră și cu incrustații de aur. Acestea reprezintă Soarele (sau Luna plină), un sfert (o seceră) de Lună în creștere sau poate o barcă, precum și 32 de stele în formă de cercuri mici, inclusiv o grupare de stele care ar putea reprezenta Pleiadele.

Marginea discului este decorată cu două segmente de cerc (dintre care unul s-a pierdut), adăugate mai târziu, care sunt plasate unul față de celălalt în unghiul dintre solstiții.

Ultima adăugare este un alt segment de cerc, mai îngust, a cărui interpretare nu este sigură (Calea Lactee, un curcubeu sau o arcă solară).

Discul este datat ca provenind aproximativ din anul 1600 î.Hr. Se pare că aparține de cultura Unétice din Epoca de Bronz. Ca stil artistic nu se aseamănă însă cu niciun obiect cunoscut din acea perioadă.

Discul este cea mai veche reprezentare a cerului nocturn / a universului descoperită vreodată.

1998 – Japonia a lansat sonda Nozomi pe Marte și s-a alăturat Statelor Unite și Rusia pe lista națiunilor care explorează spațiul.

1997 – Nava spaţială americană Pathfinder a aterizat pe Marte.

1987 – A intrat în funcţiune, la Bucureşti, Pasajul Lujerului, cu o lungime de 800 m (din care 400 m sunt acoperiţi).

1970 – România şi Costa Rica au stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă.

1960 – A fost inaugurat noul steag american, în urma admiterii statului Hawaii ca cel de-al 50-lea stat al SUA, în august 1959.

1957 – S-a înfiinţat Arhiva Naţională de Filme din Bucureşti.

Obiective: conservarea şi prelucrarea filmelor şi documentelor cinematografice româneşti şi străine.

1954 – Germania a câştigat Campionatul Mondial de Fotbal din Elveţia pentru prima dată, cu 3:2 în faţa Ungariei.

1949 – A luat fiinţă, la Bucureşti, Asociaţia juriştilor din România, organizaţie care grupa pe juriştii din toate ramurile de activitate.

1948 – A văzut lumina zilei Claudine Bertrand, poet și eseistă din Canada, licențiată a Facultății de Litere de la Universitatea din Montréal-Quebec.

În 1981, a fondat revista de cultură, Arcade (care a apărut din 1981 până în 2005). În anul 2006, a fondat, și tot din același an conduce, Mouvances („Dependențe”/ „Orbite”), web-revista de artă/literatură, o revistă virtuală cu un foarte interesant articol-program, având sacra misiune de a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, de a produce o breșă în câmpia ruginită a imaginarului.

Claudine Bertrand a fost finalistă a Marelui Premiu al Festivalului Internațional de Poezie (pentru volumul de versuri, O mână împotriva delirului, în 1996); tot în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a revistei Arcade, a fost finalistă a Marelui Premiu al Consiliului Artelor Comunității Orășenești a Montrealului.

În 1997, a fost deținătoarea Premiului Femme de Mérite (secțiunea Artă și cultură) și i s-a decernat Medalia de Aur pentru merite culturale; tot în acest an, scriitoarea a mai primit și Premiul Uniunii Scriitorilor din Canada (secțiunea Poezie, pentru volumele de versuri Amantă de interior și Sfântul munte).

În 2001, i s-a acordat Premiul Tristan Tzara pentru volumul de poeme Corpul din țeastă; în anul 2002, a obținut Premiul Internațional Saint-Denys-Garneau.

1946 – România şi Marele Ducat al Luxemburgului au reluat relaţiile diplomatice la nivel de legaţie.

1940 – S-a format un guvern prezidat de Ion Gigurtu, iar Horia Sima, şeful Gărzii de Fier, a devenit membru al Guvernului.

1940 – Americanul Robert Pershing Wadlow, deţinătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume, 2,72 m, s-a îmbolnăvit grav din cauza unei infecţii.

Cu toate că i s-au făcut transfuzii de sânge şi intervenţii chirurgicale de urgenţă, acesta nu a rezistat şi a murit la 15 iulie 1940.

1928 – În Marea Britanie a fost acordat dreptul deplin de vot pentru femei.

1906 – A fost fondată Uniunea şi Liga Românilor din America.

1884 – Statuia „Libertatea luminând lumea” a fost dăruită naţiunii americane de statul francez; autor sculptorul Auguste Bartholdi.

„Miss Liberty” a fost inaugurată la 28 octombrie 1886, la New York.Statuia Libertatii din New York (engleza Statue of Liberty) sau „Liberty Enlightening the World” (in vorbirea curenta „Miss Liberty” sau „Lady Liberty”) este un monument in portul „Liberty Island” din orasul New York. A fost plasat in anul 1886 la intrarea portului de pe insula cu scopul de a transmite calatorilor sositi salutul de bun venit pe pamant american. Statuia este un cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la declararea independentei Statelor Unite.

Statuia are o inaltime fara soclu de 46,5 m, iar cu soclu 93 m. Ea are un invelis de cupru care acopera un schelet de fier. Monumentul are o greutate de 225 tone, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde.

Soclul are o formă de stea fiind construit din piatra. În interiorul sau se afla un muzeu. Statuia reprezintă zeita libertății care sta cu un picior pe lantul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția „JULY IV MDCCLXXVI” (adică, 4 iulie 1776) data când a fost ratificata Declaratia de independenta a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreapta zeita are o faclie cu flacara aurita. Pe capul zeitei se afla o coroana impodobita cu șapte fascicole de lumina care simbolizeaza cele sapte mari si continente, cele 25 de ferestre simbolizează cele 25 de nestemate ale lumii.

Învelișul de cupru al statuii a fost proiectat de Frédéric Auguste Bartholdi din Alsacia, iar scheletul metalic de inginerul Gustave Eiffel, faimosul arhitect, inginer structural si constructor al Turnului Eiffel.

Statuia Libertății a fost un cadou oferit Statelor Unite de catre Franta, la sfarsitul secolului al 19-lea, fiind plasata pe raul Hudson, la gura de varsare a acestuia in portul orasului New York. Statuia este un simbol de bun venit pentru toată lumea: americanii care se întorc în țara, vizitatori si imigranti.

Sculptorul care a făurit statuia este Frederic Auguste Bartholdi. Gustave Eiffel (cel care a realizat Turnul Eiffel) a creat armatura Statuii Libertatii. Statuia din cupru, reprezentând Zeita Libertatii, a reprezentat un cadou pentru Statele Unite din partea Franței, ca simbol al prieteniei dintre cele doua natiuni. Piedestalul statuii a fost construit de Statele Unite.

Statuia Libertății este considerată un simbol care personifica Statele Unite, asemenea Unchiului Sam. Intr-o acceptiune mai generala, Statuia Libertății este un simbol al libertatii in general si este simbolul preferat al luptatorilor pentru libertate. Și britanicii au o statuie similara, Britannia, care a existat înaintea Statuii Libertății. Britannia întruchipează valorile democratice britanice și a fost cunoscută mai ales atunci când ascensiunea Imperiului Britanic era la apogeu. În 17 iunie 1885, Statuia Libertății ajunge în portul orasului New York.Statuia Libertatii de la intrarea in portul New-York, al carei nume original complet este „Libertatea Luminand Lumea” (in franceza la Liberté éclairant le monde), a fost opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi (1824—1904).

Primul model, la scară mica, turnat în bronz, a fost realizat în 1870 cu ocazia expoziției universale de la Paris din 1900. Din anul 1906, ea se gaseste în Jardin du Louxembourg, din Paris. Proiectul initial era destinat unui far monumental, plănuit a fi amplasat la intrarea in Canalul Suez, avand ca motiv de inspirație Colosul din Rodos. Coroana cu 7 vârfuri purtată de personajul feminin reprezintă cele 7 continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania si Antarctica).

Este de menționat că pentru construirea acestui gigant au fost folosite 300 de foi de arama ciocanita de 2,5 mm, cantarind 80 de tone, iar armătura interioară care cântărește 100 de tone, a fost facuta de celebrul inginer Gustave Eiffel. Statuia, după ce a fost construita la Paris în anul 1884, a fost dăruită Statelor Unite ale Americii în anul 1886.

Statuia Libertății este situată în New York pe mica insula Liberty Island, la sud-est de Manhattan. A fost oferita Americii de către Franta la implinirea a o suta de ani de la castigarea independentei si inaugurata de presedintele Grover Cleveland la 28 octombrie 1886.

Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franța, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasă pentru faptul ca este putin coroziva la actiunea apei sarate. Oficial, statuia a fost data Statelor Unite ale Americii la 4 iulie 1884, transportata de fregata Isere si montata definitiv in locul unde se găseste și astăzi. Are 46,5 (92, 99 m cu tot cu soclu) si reprezinta o femeie acoperita de un drapel care tine în mana dreapta o flacăra iar în mâna stângă o placă pe care este inscripționată ziua independentei Americii: 4 iulie 1776. În interiorul ei se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca, însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisă. Cele 7 brațe ale coroanei simbolizează cele 7 continente.

Situata la intrarea în portul din New York, este primul simbol american pentru emigrantii care sosesc cu vaporul și trec mai intai prin Ellis Island. Simbolizează libertatea care luminează toată lumea; a devenit rapid emblema Statelor Unite si unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertății și democrației.

Scuptorul Frédéric Auguste Bartholdi, cel care a proiectat monumentul, nu a vrut să dezvăluie sursa de inspiratie pentru chipul statuii. Unii spun că ar fi vorba despre Isabelle Eugenie Boyer, văduva lui Isaac Merrit Singer, o femeie frumoasă și vestită în Paris. Alții spun ca la mijloc este mama sculptorului, Charlotte Bartholdi (de care a fost foarte apropiat). Dar există și autori care susțin că sursa a fost Jean Emilie, amanta artistului.

Statuia Libertății din New York ar fi inspirată dintr-o țărancă egipteană – cel puțin așa afirmă Institutul Smithsonian, care administrează numeroase muzee din Washington. El își sprijină afirmația pe mai multe lucrări care sugerează că autorul ei s-a inspirat din silueta unei femei arabe, transmite miercuri AFP.

Arhitectul imensei statui, francezul Frédéric-Auguste Bartholdi, care a fost în Egipt în 1855-1856, a dezvoltat „o pasiune pentru monumentele publice de dimensiuni mari și structurile de coloși”, arată responsabili ai Parcurilor naționale din Statele Unite, sub protecția cărora se află Statuia Libertății pe insula Liberty Island (sud de Manhattan, New York).

În 1869, când guvernul egiptean a lansat o licitație pentru construirea unui far la capătul canalului Suez, Bartholdi a propus ridicarea unei statui reprezentând o femeie cu un veșmânt larg, purtând o făclie, care să întruchipeze „Egiptul care aduce lumină Asiei”. Pentru acel monument el s-a inspirat din coloșii egipteni și din silueta „unei țărănci cu văl”, afirmă Barry Moreno, autor al mai multor lucrări despre statuie, citat de site-ul SmartNews al Institutului Smithsonian. Moreno prezintă și o fotografie în sprijinul afirmațiilor sale. Statuia de la canalul Suez ar fi avut 26 de metri înălțime, pe un soclu de 14,5 metri.

Bartholdi ar fi realizat „o serie de desene în care statuia propusă începe ca o țărancă arabă și evoluează progresiv în divinitate colosală”, arată Edward Berenson, autorul cărții „Statue of Liberty: A Translatlantic Story” (2012). Smithsonian.

După ce proiectul i-a fost refuzat pentru canalul Suez, Bartholdi a reluat silueta acelei femei pentru a concepe în 1870 Statuia Libertății, cadou al Franței pentru Statele Unite. Ea a fost inaugurată în 1886, întruchipând „libertatea luminând lumea”.

1876 – S-a creat, la Bucureşti, Societatea Naţională de Cruce Roşie a României.

La 23 august, acelaşi an, Societatea a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva.

1876 – S-a născut, la Iaşi, George G. Mârzescu, jurist şi om politic roman; figură centrală a Iaşului şi a Partidului Naţional Liberal (din 1901).

A fost caracterizat de I. G. Duca: „…în calitate de primar al Iaşului (1914-1916) şi şef al organizaţiei liberale locale, a făcut eforturi deosebite pentru refugiaţi şi aprovizionarea populaţiei în timpul Primului Război Mondial”.

A fost ministru în guverne liberale, iar în 1924, acesta a emis o lege pentru scoaterea în ilegalitate a P.C.R.

1864 – Prin decret domnesc, s-a înfiinţat Universitatea din Bucureşti, Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.

Universitatea din Bucureşti a fost întemeiată ca şcoală superioară la patru ani după întemeierea Universităţii Iaşi, prima universitate română modernă. În 1864, aceasta includea facultăţile de Drept, Ştiinţe, Filozofie (Litere).

Primul rector al acesteia, ales la 15 septembrie 1864, a fost juristul Gheorghe Costa-Foru.

Primul doctorat în cadrul Universităţii Bucureşti a fost acordat în 1873, de către Facultatea de Farmacie.

Universitatea a cunoscut  epoca de aur între cele două războaie mondiale. Atunci s-a dezvoltat datorită înaltei pregătiri a profesorilor şi a numărului de studenţi (15 700), fiind una dintre cele mai mari universităţi, alături de Universitatea Columbia din New York, Universitatea din Paris, Universitatea din Londra şi Universitatea New York.

În anul 1945, această peroiadă remarcabilă a luat sfârşit, deoarece unii dintre cei mai buni profesori au fost destituiţi, iar alţii au fost închişi pentru că s-au opus, într-un fel sau altul, regimului comunist. După câţiva ani, unii profesori s-au întors, dar atmosfera nu a mai fost aceea a libertăţii de a gândi şi a competiţiei deschise.

După 1990, s-au făcut progrese semnificative în domeniul predării, iar numărul studenţilor a crescut. Astăzi, universitatea are aproximativ 20 000 de studenţi şi paisprezece facultăţi.

1862 – Prelatul de la Oxford, profesorul de matematici Dodgson, cunoscut ca scriitorul Lewis Carroll, a făcut cunoştinţă cu Alice (10 ani), fiica rectorului de colegiu Trinity, care a devenit eroina cărţilor Alice în ţara minunilor, carte publicată în aceeaşi zi, în anul 1865.

1854 – A venit pe lume Victor Babeş, bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 1893.

În colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase), prin care a pus bazele moderne ale acestei științe. De asemenea, este fondatorul școlii românești de microbiologie.

Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică.

A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene.

De o deosebită importanță este descoperirea unei clase de paraziți, sporozoari intracelulari nepigmentați, care cauzează febra de Texas la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate. La Congresul Internațional de Zoologie din Londra (1900), acești paraziți au fost clasificați în genul Babesia.

Victor Babeș, datorită formației sale științifice de bază, a creat concepția ce poate fi denumită patomorfologia procesului infecțios, sinteză a microbiologiei cu histopatologia.

Activitatea lui Babeș a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare, imprimându-i orientări noi, strâns legate de obiectivele medicinei profilactice. Astfel, a introdus vaccinarea antirabică în țara noastră, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia.

Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.

1807 – S-a născut Giuseppe Garibaldi, general şi om politic, unul dintre conducătorii luptei pentru unificarea naţională a Italiei.

Principalul său obiectiv a fost lupta pentru unificarea Italiei, în jurul regelui Victor-Emmanuel al II-lea de Savoia, monarhul  Sardiniei și Piemontului, și al primului sǎu ministru, Camillo Cavour.

A participat, în 1859, la războiul dus de Sardinia împotriva Austriei, luptând în Alpi.

În 1860, în fruntea a 1 000 de oameni, a întreprins o expediție în Sicilia (devenită celebră sub denumirea „Expediția celor 1 000 de cămăși roșii”), reușind să înlăture monarhia locală, sǎ instituie un guvern provizoriu şi să uneasca Sicilia și Neapole, cu regatul Sardiniei și Piemontului (1861) .

În 1861, întreaga Italie, cu excepția Romei (aflată sub autoritatea Papei) și a Veneției (rămasă sub control austriac), a fost unificată. În 1862, Garibaldi a intrat în conflict cu regele Victor-Emmanuel al II-lea, pentru că, în ciuda opoziției regelui, care încerca să evite un conflict cu Franța, ale cărei trupe ocupau Roma, Garibaldi a constituit un grup de voluntari din Sicilia cu care intenționa să ocupe Roma, pentru a o transforma în capitala Italiei. A fost înfrânt de trupele regale la Aspromonte (29 august 1862), capturat, dar eliberat puțin timp mai târziu.

În timpul războiului din 1866, în care Italia, aliată cu Prusia, a luptat împotriva Austriei, Garibaldi a condus din nou un corp de voluntari cu care a reușit să înfrunte cu succes armata austriacă. La sfârșitul războiului, Veneția a devenit parte integrantă a Italiei unificate.

Odată cu anexarea Romei la Italia, în 1870, Garibaldi a devenit membru al Parlamentului italian.

Giuseppe Garibaldi este considerat una dintre figurile legendare ale Risorgimentului italian și este, poate, personajul istoric cel mai faimos și popular în Italia. Este cunoscut și cu numele de „erou al celor două lumi”, pentru acțiunile militare la care a participat atât în America de Sud, cât și în Europa, în numele independenței și al libertății popoarelor.

1776 – A avut loc proclamarea independenţei Statelor Unite ale Americii (la Philadelphia, 13 state au semnat Declaraţia de independenţă).

De-a lungul decadelor 1750 și 1760, relațiile dintre Regatul Marii Britanii și cele treisprezece din coloniile sale în America de Nord au devenit din ce în ce mai tensionate, până când, în ziua de 19 aprilie 1775, precedând cu peste un an Declarația de independență, războiul a izbucnit cu adevărat prin confruntarea militară cunoscută sub numele de Bătăliile de la Lexington și Concord.

Aceste bătalii, care au fost de fapt conflicte armate multiple la diferite scale, s-au desfășurat în aceeași zi, de 19 aprilie, în apropiere de Boston, cuprinzând o suprafață delimitată de localitățile Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (Arlington) și Cambridge, toate din același comitat, Middlesex County, Province of Massachusetts Bay.

Aceste confruntări militare, ale căror efective participante de ambele părți au putut fi doar estimate, au produs următoarele victime exact numărate: 73 de morți, 26 de dispăruți și 174 de răniți de partea britanică, respectiv 50 de morți, 5 dispăruți și 39 de răniți de partea americană.

Simultan, aceste bătălii multiple sunt considerate de către toți istoricii ca fiind începerea efectivă a Războiului Revoluționar American (1775 – 1783).

Deși inițial fusese prea puțină dorință de independență de partea americană și mult mai mult o puternică convingere că jugul colonial va fi îmbunătățit dacă americanii vor arăta că sunt gata să lupte pe viață și pe moarte, totuși, în doar câteva luni, s-a manifestat o creșterea exponențială a dorinței de a scăpa pentru întotdeauna de tutela Marii Britanii și, în același timp, o puternică manifestare a sentimentului de patriotism național.

Cel puțin două documente pot fi menționate aici de a fi contribuit decisiv la transformarea unor colonii de agricultori, meșteșugari și comercianți, care au avut prea puține legături puternice între ele, într-o viitoare națiune, având o clară conștiință colectivă și o dorință intensă de a fi independentă.

Primul este actul britanic puternic restrictiv, perceput de coloniști ca un act de opresiune, cunoscut sub numele de Intolerable Acts și care aproape a sugrumat auto-guvernarea coloniilor americane ale Angliei.

Cel de-al doilea este pamfletul lui Thomas Paine, intitulat Common Sense, publicat în ziua de 10 ianuarie 1776, care a avut un puternic rol de galvanizare a minților, sufletelor și mândriei coloniștilor, dându-le tuturor impulsul esențial de a trece de la cântărirea pragmatică a șanselor și a avantajelor și/sau dezavantajelor la radicala atitudine exprimată hiper-sintetic: Dați-mi Libertate(a) sau dați-mi Moarte(a).

Prima frază a Declarației afirmă ca o chestiune de lege naturală abilitatea unui popor de a-și asuma independența politică și recunoaște că motivele unei asemenea independențe trebuie să fie rezonabile și, prin urmare, explicabile, de aceea trebuiau să fie explicate.

Următoarea secțiune, faimosul preambul, include ideile și idealurile care au stat la baza Declarației.

Următorii sunt cei 56 de semnatari ai Declarației de Independență, pe care toți au semnat-o în calitatea lor de delegați ai Congresului Continental din partea celor treisprezece colonii originare, care au devenit cele 13 state originare ale Statelor Unite ale Americii.

Este demn de remarcat că toți erau oameni educați și avuți (printre ei se găseau 24 de juriști și avocați, 11 erau comercianți, iar 9 erau fermieri și deținători de plantații), absolut toți fiind cetățeni britanici.

Când au afirmat solemn că jurau cu viața, averea și onoarea lor, acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a averii și executarea prin spânzurătoare, care era în acele timpuri pedeapsa comună pentru orice act ce era considerat trădare de către coroana britanică.

Prima semnătură, cea mai mare și cea care a devenit de-a lungul timpului cea mai cunoscută a fost a lui John Hancock, președintele Congresului Continental.

Doi viitori președinți ai Statelor Unite au semnat Declarația, John Adams, al doilea președinte și Thomas Jefferson, al treilea președinte.

Cel mai în vârstă semnatar a fost Benjamin Franklin, la 70 de ani, în timp ce Edward Rutledge, la 26 de ani, a fost cel mai tânăr.

1541 – Pictorul Dragoş Coman a realizat valorosul ansamblu de picturi murale care decorează biserica din satul Arbore, ctitorie a pârcălabului Luca Arbore.

1534 – Christian al III-lea a fost proclamat rege al Norvegiei și Danemarcei la biserica din orașul Rye. De domnia lui se leagă implementarea reformei protestante în această zonă.

1502 – A avut loc sfinţirea Mănăstirii Dealului (Târgovişte), ridicată de Radu cel Mare.

Importanţa culturală a acestei ctitorii constă în impunerea unui stil arhitectonic românesc şi în activitatea tipografică ce se desfăşura aici.

1054 – O supernova a fost observată în apropierea constelaţiei Tauri, eveniment menţionat în China şi în istoriile amerindiene.

Timp de câteva luni, luminozitatea acesteia a fost destul de puternică pentru a fi vizibilă la lumina zilei.

68 – S-a născut Salonia Matidia, nepoata împăratului Traian; fiica şi singurul copil al Ulpiei Marciana şi al bogatului pretor Gaius Salonius Matidius.

Unchiul ei matern a fost împăratul Traian, care nu a avut copii şi a tratat-o ca pe fiica sa. Tatăl ei a murit în 78 şi Matidia a stat cu mama ei în casa lui Traian şi a soţiei sale, Pompeia Plotina.

Când Matidia a murit, împăratul roman Hadrian a ţinut un discurs de înmormântare, a divinizat-o şi i-a clădit un templu şi un altar în Roma.