22 octombrie 1883, a fost inaugurată Metropolitan Opera din New York, unul dintre centrele culturii muzicale mondiale

2020: Banca americană de investiții Goldman Sachs era amendată cu 3 miliarde de dolari pentru implicarea într-un scandal de corupție izbucnit în Malaezia

2019: Tabloul Lecţia, de Nicolae Tonitza, era adjudecat pentru 190.000 de euro, un record pentru piața de artă a acelui an

2018: Se vindea pentru 187.500 de dolari un maiou purtat, în 2002, de baschetbalistul american LeBron James în timpul unei sesiuni foto pentru coperta revistei “Sports Illustrated”

Ziua naţională a Statului Vatican.

Vaticanul este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice.

Există şi o cetăţenie vaticană separată care împuterniceşte oficialii să călătorească cu ajutorul paşaportului vatican şi le oferă statut diplomatic în ţările în care sunt acreditaţi. La sfârşitul anului 2003, 552 de persoane deţineau cetăţenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alţi clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elveţiene şi 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane deţin dublă cetăţenie, păstrându-o şi pe cea a propriilor ţări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajaţi la Vatican nu deţin cetăţenie vaticană.

Sfântul Scaun menţine relaţii diplomatice formale cu 174 de state suverane, Uniunea Europeană şi Ordinul din Malta; 69 din acestea menţin misiuni diplomatice rezidente permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara Italiei pentru că Sfântul Scaun nu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia. Are de asemenea relaţii de natură specială cu Rusia (misiune cu un ambasador) şi Organizaţia pentru eliberarea Palestinei (birou cu un director). Sfântul Scaun menţine 179 de misiuni diplomatice permanente în afară (din care 106 sunt acreditate în state suverane).

1993 – Senatul american a aprobat Acordul comercial dintre România şi Statele Unite ale Americii, ceea ce însemna că pentru obţinerea clauzei naţiunii celei mai favorizate de România, mai era necesar doar acordul preşedintelui Bill Clinton.

1992 – S-a inaugurat Centrul Cultural Român de la New York.

Obiectivele strategice ale României se ating prin acţiuni de dezvoltare internă, iniţiative de politică externă şi programe de afirmare culturală. Ceea ce întreprinde Institutul Cultural Român reprezintă o componentă complementară, de importanţă majoră, pentru atingerea acestor obiective.
Prin Hotărârea Guvernului României nr. 492 din 2004, s-au organizat institute culturale române în diferite capitale sau metropole ale lumii (Paris, New York, Viena, Londra etc.), astfel încât Institutul Cultural Român s-a transformat, treptat, într-un actor internaţional. Institutul actual păstrează această statură, precum şi preocupările din anii anteriori de promovare a artiştilor emergenţi, de colaborare cu presa culturală influentă, din diferite ţări, de asigurare a prezenţei româneşti la mari evenimente internaţionale (târguri de carte, festivaluri, conferinţe, expoziții etc.).
Pentru ca Institutul Cultural Român să-si poată îndeplini rolul unui actor global, în serviciul sporirii vizibilităţii, cunoaşterii şi prestigiului culturii şi civilizaţiei naţionale, este indispensabilă, însă, lansarea de programe noi şi extinderea iniţiativelor benefice de dezvoltare din trecut. De la început, este de asumat nevoia unei înţelegeri cuprinzătoare a culturii, sincronizarea cu lumea actuală. Cultura este considerată drept un întreg complex ce include cunoaştere, convingeri, artă, morală, legi, obiceiuri, tehnici dobândite de o comunitate, care îi organizează viaţa şi aspiraţiile.

1968 – Apollo 7 a aterizat conform planului, coborând în Oceanul Atlantic, după ce a orbitat de 163 de ori în jurul Terrei.

1966 – Un agent dublu sovietic a evadat dintr-o închisoare britanică, una dintre cele mai notorii din Marea Britanie. Spionul George Blake a evadat dintr-o închisoare din Londra, unde se afla închis în urma sentinţei date în procesul său, în care el a pledat vinovat pentru cinci capete de acuzare privind vânzarea de secrete de stat către autorităţile sovietice.

1962 – Criza nucleară cubaneză a căpătat amploare, preşedintele american J.F. Kennedy susţinând un discurs televizat în care a precizat că avioane de spionaj ale SUA au descoperit că sovieticii îşi instalaseră baze militare în Cuba. Preşedintele Statelor Unite a informat populaţia că ruşii au amplasat rachete nucleare în zona care ameninţă siguranţa ţării, astfel încât a luat decizia supravegherii navale a coastelor cubaneze. Kennedy l-a avertizat pe Hrusciov să ia măsuri pentru a împiedica o acţiune militară. Criza rachetelor, izbucnită pe 15 octombrie când americanii au intrat în posesia primelor dovezi care indicau dislocarea de arme sovietice în Cuba, era să degenereze în război nuclear între cele două mari puteri ale lumii. A doua zi după apariţia televizată, preşedintele SUA a ordonat restrângerea ariei de supraveghere a apelor teritoriale ale Cubei pentru a permite navelor ruseşti să se retragă. Petrolierul rus „Bucureşti”, care se presupunea că transporta arme nucleare, a depăşit însă linia de „carantina”, ceea ce a făcut ca tensiunea să crească şi mai mult. SUA au decis să invadeze Cuba, iar Hrusciov a cedat arătând că va retrage rachetele. Când lumea credea că situaţia va reveni la normal, un avion de spionaj american a fost doborât deasupra Cubei, americanii plănuind o acţiune de răzbunare. Tot atunci, secretarul general al ONU a cerut cu insistenţă evitarea unui conflict. Sovieticii au cedat, criza ajungând la final pe 28 octombrie, criza înarmărilor continuând însă atât în SUA, cât şi în URSS.

1953 – Laos şi-a câştigat independenţa faţă de Franţa.

1938 – Chester F. Carlson a inventat aparatul de fotocopiat. El a reuşit să imprime cuvintele „10-22-38 ASTORIA”. Prima maşină de fotocopiat a fost comercializată în 1954 sub numele XEROX 914.

1933 – În comuna Chiperceni, jud.Orhei, România, a fost dezvelit monumental consacrat ostaşilor căzuţi pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial, băştinaşi din satele Chiperceni, Bieşti, Slobozia-Hodorogea, Cihoreni şi Voroteţ.

1911 – A apărut săptămânal, apoi bilunar, la Bucureşti, revista literară şi socială Flacăra (1911-1916 şi 1921-1923), sub direcţia lui C. Banu.

1903 – Italo Marchiony, un producător american de îngheţată venit din Italia, a primit brevetul de invenţie pentru cornetul de îngheţată.

1886 – S-a adoptat, la Berna, prima Convenţie pentru protecţia operelor literare şi artistice.

1884 – A fost introdus Timpul Universal (UTC); s-a stabilit drept meridian „zero” (meridianul de origine), de-a lungul meridianului Greenwich.

1883 – A fost inaugurată Metropolitan Opera din New York, unul dintre centrele culturii muzicale mondiale. Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust a compozitorului francez Charles Gounod.

Metropolitan Opera este un teatru de operă situat în renumitul Lincoln Center for the Performing Arts în New York. Metropolitan Opera Association este cea mai mare organizație de muzică clasică din America, prezentând anual aproximativ 240 de spectacole de operă. Sediul companiei este Metropolitan Opera House, una dintre cele mai importante scene de operă din lume. MET, cum mai este numită uneori, este doar una din cele 12 organizații rezidente la Lincoln Center.

1882 – A decedat Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români.

Profesor de desen într-un oraș provincial, liniștit până dincolo de banalitate, Andreescu se dedică picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile publicității. Caracterul de introspecție, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele întregii sale arte, remarcabil de unitare, de altfel, ca sentiment, atitudine și calitate. Contactul cu arta românească a timpului nu i-a lipsit, dar importanța unei confruntări cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse în prim-plan de arta europeană a epocii, nu trebuie neglijată. Deși de la început lucrările pictorului român au decizia și consistența operei autentice, în ultimii ani ai șederii îl găsim în Franța, clarificat, stăpîn pe mijloace, construind spațiile cu subtilitatea cromatică pe care o dă doar desăvârșita dezinvoltură tehnică.

1870 – A văzut lumina zilei Ivan Alekseievici Bunin, primul scriitor rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933, pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice.

A lucrat în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare. În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat și după aceea să cânte frumusețile naturii, cu simțul rafinat al omului format la țară.

A obținut Premiul Pușkin pentru culegerea „Cad frunzele” (1901), exemplu de perfecționare a formei poetice clasice, proprie marilor maeștri din secolul al XIX-lea. A publicat și nuvele timpurii despre satul sărăcit și conacele decăzute. A făcut cunoștință cu Gorki, care l-a susținut în încercarea de a colabora cu Editura „Znanie”. În povestirile lui se accentuează problematica socială. Crește totodată măiestria sa artistică. „… a început să scrie așa o proză, notează Gorki, încât, dacă se va spune despre el că e cel mai bun stilist al contemporanității, nu va fi nicio exagerare”. Multe dintre scrierile sale înfățișează destrămarea Rusiei patriarhale, moșierești și țărănești, în condițiile dezvoltării relațiilor capitaliste.

1797 – Francezul Andre-Jacques Garnerin a făcut în premieră mondială un salt cu paraşuta. Acesta a sărit dintr-un balon de la o înălţime de circa 1.000 de metri.

Ideea confecţionării unei paraşute s-a regăsit în scrierile lui Leonardo da Vinci, iar Louis – Sybastien Lenormand a confecţionat în 1783 un fel de paraşută din două umbrele şi a sărit dintr-un copac, însă primul salt oficial i-a aparţinut lui Andre – Jacques Garnerin. Doi ani mai târziu, soţia francezului a devenit prima femeie din lume care a sărit cu paraşuta.

1383 – A murit Regele Fernando I al Portugaliei.

Între 1383-1385, în Portugalia au avut loc mari tulburări, ca urmare a faptului că regele Fernando a murit fără a avea un moştenitor la tron, ceea ce a condus la izbucnirea unui război civil.

362 – Templul lui Apollo din Daphne a fost distrus de un foc misterios.

Mănăstirea este numită astfel (Dafni, Dafne, Daphni, Daphne) de la numele unui templu păgân, închinat zeului Apolo, care numea dafinul drept o plantă sfântă. În regiune se spune că existau o mulţime de arbuşti de dafin, lucru menţionat de pelerini şi localnici.

Templul păgân a fost distrus când păgânismul a fost interzis, iar creştinismul a devenit religie imperială. Una dintre coloanele originale ale templului lui Apolo poate fi văzută în apropierea intrării în mănăstire.

În secolul al VI-lea, o micuţă mănăstire ortodoxă a fost zidită peste ruinele templului păgân. Se crede că prima biserică zidită pe acest loc a fost o basilică, o hală perpendiculară şi lungă, având o absidă în capătul ei estic şi împărţită în trei nave, separate de coloane.

Daphne, nimfă, fiica lui Peneus, zeul apei cu acelaşi nume, după o versiune, după o alta a râului Ladon, era fiul lui Oceanus şi al lui Tethys. Făcea parte din ceata de vânătoare a zeiţei Artemis, alături de care cutreiera munţii şi pădurile. Ca să scape de urmărirea lui Apollo, care se îndrăgostise de ea, Daphne îşi imploră tatăl să o metamorfozeze în dafin, iar acesta îi împlineşte vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a rămas planta favorită a lui Apollo.