2004 – A emis, pentru prima oară, Radio3Net, actualul Radio Pittiş, post al Societăţii Române de Radiodifuziune, continuator la postului Radio România Tineret, primul radio din România ce a emis numai pe internet.
2001 – Celebrul alpinist român Constantin Lăcătuşu a pornit, alături de americanul Michael Hodges, într–o expediţie în Antarctica vizând escaladarea vârfului Mount Vinson (5 140m); expediţia, încheiată cu succes la 10.12.2001, făcea parte din proiectul numit „Top 7”, ce avea ca scop escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele şapte continente.
2001: Era lansat filmul Harry Potter şi piatra filosofală, primul din serie
1979 – Primul-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a dezvăluit că Sir Anthony Blunt, un fost ofiţer din serviciile de securitate şi consilier personal de artă al Reginei, a fost „al patrulea spion” din grupul spionilor sovietici de la Cambridge, alături de Guy Burgess, Donald Maclean şi „Kim” Philby.
1979 – A început să circule primul tren de metrou din România, când s-a dat în folosinţă pentru testări primul tronson al magistralei 1 între staţiile „Timpuri Noi” şi „Semănătoarea”. Lungimea liniei era de 8,63 kilomteri şi avea 6 staţii, întinzându-se de-a lungul râului Dâmboviţa.
Ideea realizării unei reţele de metrou în Bucureşti data din anii ’30 şi îi aparţinea inginerului Dimitrie Leonida, însă abia în 1975, aceasta a fost pusă în practică, prin stabilirea proiectantului şi a constructorului („Întreprinderea Metroul Bucureşti”). La numai doi ani de la darea în folosinţă a primului tronson, a fost inaugurat şi al doilea de 10 kilometri lungime şi cu 6 staţii între „Timpuri Noi” şi „Republica”. Reţeaua a fost realizată în totalitate pe baza studiilor specialiştilor români şi cu echipamente autohtone.
Inaugurarea s-a făcut în prezența conducerii de partid și de stat ai acelor vremuri.
1974 – Conferinţa Alimentară Mondială a adoptat Declaraţia universală pentru eliminarea definitivă a foametei şi malnutriţiei, însuşită şi de Adunarea Generală a ONU din 17.12.1974.
1957 – A început, la Moscova, consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste din 64 de ţări. S-a adoptat o declaraţie care condamna „revizionismul” în general, iar în mod special „revizionismul” iugoslav.
1945 – A fost fondată Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), instituţie specializată a ONU.
1916 – A avut loc Bătălia de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc din cadrul Primului Război Mondial, ultima încercare a armatei române comandată de generalul Prezan de a apăra Bucureştiul. Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie. După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, a fost nevoită să se retragă, lăsând Bucureştiul în mâna armatelor inamice.
1907 – Oklahoma a devenit cel de-al 46-lea stat american. Toți indienii din stat au devenit cetățeni americani.
1903 – S-a născut părintele profesor Dumitru Stăniloaie, considerat unul dintre cei mai importanţi teologi ortodocşi şi gânditori creştini din lume. A adus contribuţii fundamentale în domeniul dogmaticii. Este membru al Academiei Române.
A urmat studiile secundare la liceul „Andrei Şaguna” din Braşov între 1914 şi 1922, şi cele superioare la Facultatea de Litere din Bucureşti (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuţi (între anii 1923 – 1927). La Cernăuţi a obţinut doctoratul în 1928. A fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la Facultăţile de Teologie din Atena (1927 – 1928), Munchen şi Berlin (1928 – 1929) pentru a se specializa în Dogmatică şi Istorie bisericească şi face călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad. Reîntors în ţară, a ocupat funcţia de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) şi titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică „Andreian” din Sibiu. A funcţionat ca profesor până în 1946, numit rector al Academiei teologice în 1936, ocupând această poziţie până în 1946, hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 şi protopop stavrofor în 1940. A fost ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi consilier arhiepiscopesc. Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 a fost redactor al publicaţiei „Telegraful Român”.
A fost numit „Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 şi premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti.
1895 – S-a născut Paul Hindemith, violonist, compozitor, pedagog şi teoretician german, naturalizat american, promotor al modernismului în muzica simfonică.
Născut la Hanau, în Germania, Hindemith a învăţat să cânte la vioară încă din fragedă copilărie. A intrat la Conservatorul din Frankfurt am Main, unde a studiat vioara şi compoziţia. A fost concert-maestru Orchestrei din Frankfurt Frankfurter Museumsorchester din 1915 până în 1923 şi a cântat în cvartetul lui Rebner String Quartet din anul 1914 vioara a 2-a, iar apoi viola. În 1921 a fondat Cvartetul Amar, numit astfel după unul din membrii săi, violonistul Licco Amar. Iniţiativa întemeierii acestei formaţii de cameră a luat-o cu ocazia festivalului Donaueschingen din 1921. În 1922, câteva din piesele sale au fost auzite la festivalul Societăţii Internaţionale pentru Muzică Contemporană la Salzburg, ceea ce l-a adus pentru prima dată în atenţia unui public internaţional. În anul următor a început să lucreze ca organizator al Festivalului Donaueschingen, unde a programat lucrări ai unor compozitori avangardişti, printre care Anton Webern şi Arnold Schoenberg.
Din anul 1927 a predat la Berliner Hochschule für Musik în Berlin. În perioada anilor 1930 a facut o vizită la Cairo şi mai multe vizite la Ankara, unde, la invitaţia lui Atatürk, a avut misiunea de a reorganiza educaţia muzicală în Turcia, şi a început înfiinţarea „Turkish State Opera and Ballet”.
1885 – George Eastman, fondator al companiei Kodak, a inventat în SUA pelicula de nitroceluloză, pentru imprimarea de imagini.
1855 – Exploratorul britanic David Livingstone e primul european care ajunge la cascada Victoria (Mosi-oa-Tunya).
1849 – Un tribunal rus l-a condamnat pe marele scriitor rus Fiodor Dostoievski la moarte, pentru activităţi anti-guvernamentale; execuţia lui a fost anulată în ultimul moment, pedeapsa fiind comutată în exil în Siberia.
Dostoievski a fost arestat și închis în 1849 pentru activități antistatale împotriva țarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali, tineri fourieriști, condus de Mihail Petrașevski, în întrunirile cărora se purtau discuții subversive. Împreună cu ceilalti condamnați, a fost transportat în piața unde aveau loc execuțiile și trecut prin toată procedura de anunțare a condamnării la moarte prin împușcare.
După patru ani de katorga, urmați de alți cinci de serviciu militar obligatoriu, a revenit la Petersburg, unde şi-a reluat activitatea literară.
Katorga a fost un sistem de detenție grea în coloniile penitenciare ale Imperiului Rus. Prizonierii erau trimiși în lagăre din zonele îndepărtate, nepopulate ale Siberiei, fiind forțați să presteze munci grele. Sistemul katorga a început să funcționeze din secolul al XVII-lea și a fost preluat de bolșevici, fiind transformat în ceea ce avea să fie numit în epoca sovietică „Gulag”.
Cea mai obișnuită ocupație în katorgi era mineritul și exploatarea lemnului. Unul dintre proiectele realizate cu munca prizonierilor din katorga a fost drumul de căruțe Amur, considerat un succes al organizării muncii penale.
1816 – A venit pe lume Andrei Mureşanu, poet şi revoluţionar român din Transilvania.
S-a născut în Bistriţa, într-o familie de ţărani. Tatăl, Teodor, ţinea în arendă, la Bistriţa, o moară de argăsit scoarţă, care abia asigura existenţa familiei relativ numeroase: soţia şi trei copii. Primele cunoştinţe le primeşte de la un bătrân grănicer, Dănilă Doboş, din Valea-Rocnei.
A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost profesor la Braşov începând cu 1838. A început să publice poezie în revista Foaia pentru minte, inimă şi literatură.
A fost printre conducătorii revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul său Un răsunet, scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), a devenit imn revoluţionar, a fost numit de Nicolae Bălcescu Marseilleza românilor. Din 1990, el a devenit imnul României.
După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică şi de protest social.
În anul 1825, a fost primit ca elev la Şcoala normală săsească din Bistriţa, iar peste câţiva ani a trecut la liceul piariştilor, din acelaşi oraş, făcându-se remarcat printre elevii cei mai buni. În 1832, Anfrei a venit la Blaj, unde a fost ajutat de profesorul Nicolae Marin şi unde a studiat doi ani filosofia, apoi teologia.
Mediul cultural al Blajului, unde, pe lângă spectacolele stângace date de diletanţi, scria versuri (Egloga, scrisă la 1832 şi reprezentată la un spectacol în anul următor), l-a stimulat pe fiul morarului din Bistriţa, pe calea lecturii şi a scrisului.
În acest timp a avut prilej să cunoscă o seamă de poeţi din Principate, pe Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac, mai târziu pe Dimitrie Bolintineanu şi Vasile Alecsandri. Acest contact cu poeţi deja consacraţi a stimulat începuturile literare ale bardului ardelean şi a influenţat în mod vizibil creaţia sa poetică.
Poezia sa era din ce în ce mai combativă, mai legată de frământările sociale ale poporului. La 1848 era printre fruntaşii revoluţiei. Cu acest prilej a scris Răsunetul, care a devenit marşul revoluţionarilor români din Transilvania.
Activitatea poetică a lui Mureșanu nu este deosebit de extinsă, ea are însă toate caracteristicile liricii pașoptiste, alături de particularitățile imprimate de originea transilvăneană a autorului.
În ultimii ani ai vieţi, a tradus Nopţile lui Young, precum şi o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani în urmă scrisese şi o gramatică românească în limba germană.
Peste un an, în noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul s-a stins la Braşov, în sărăcie, în urma unui morb nervos îndelungat, cum se menţiona în anunțul mortuar publicat în Gazeta Transilvaniei, lăsând în urmă un băiat, pe nume Gheorghe, elev în clasa a VII-a la gimnaziu, o fetiţă de 11 luni, Eleonora, şi pe soţia sa Suzana.
1745 – A murit Johann Lukas von Hildebrandt, arhitect, sculptor şi decorator austriac, cel care a proiectat Palatul Belvedere din Viena.
A lucrat, mai mult, pentru clasa aristrocraţilor, remarcându-se prin proiecte bogate în elemente decorative, fapt care i-a crescut popularitatea în rândul clasei mijlocii. Hildebrandt a reunit elementele franceze cu cele italiene şi a conturat dezvoltarea stilului baroc în Germania şi Austria. A fost implicat şi în dezvoltarea proiectelor iniţiate de alţi arhitecţi: Würzburg, Göttweig Abbey, Pommersfelden, Palais Schwarzenberg. În perioada 1713-1716, a fost angajat al familiei Kinskz de Austria, pentru care a construit Palatul Kinskz din Viena. Din 1723 a fost inspector general a palatelor imperiale. Hildebrandt a construit şi numeroase palate în Viena, cum ar fi Daun-Kinsky; clădirile religioase sunt la fel de importante.
1643 – S-a încheiat Tratatul de alianţă dintre Tranlisvania, Suedia şi Franţa, încheiat la Alba Iulia, Transilvania. Conform Tratatului, Transilvania primea subsidii pentru întreţinerea armatei în vederea luptei împotriva Imperiului habsburgic.
1364 – A luat sfârşit domnia lui Nicolae Alexandru în Muntenia (domnie începută la 1352). Domnitorul Nicolae Alexandru, fiul şi urmaşul lui Basarab I, a dus o politică de consolidare a statului şi a înfiinţat prima mitropolie a Munteniei (1359), primul mitropolit fiind Iachint.
1364 – Vladislav (Vlaicu-Vodă) a venit la domnia Munteniei. Vlaicu s-a îngrijit de dezvoltarea economică a ţării şi a întreţinut relaţii strânse cu suveranii bulgari şi sârbi, fiind înrudit cu unul dintre ei. Vlaicu-Vodă a domnit până în 1377.
534 – A fost publicată a doua revizuire şi ultima a faimosului Cod de Legi, Codex Justinianus.
Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, zis „cel Mare”, a fost împărat bizantin în perioada 527- 565.
S-a născut în anul 482, într-o familie de țărani traco-romani, în provincia romană Iliria. Iustinian a încercat să reconstruiască Imperiul Roman (creștinat însă), prin unirea celor două părţi ale sale, cea de apus cu cea de răsărit. A reușit în parte prin generalul său Belisarie, care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii.
Una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost constituirea în anul 529 a unei comisii de eminenţi jurişti, condusă de marele avocat şi expert în drept, Trebonian, care avea drept scop codificarea dreptului roman şi adaptarea de noi legi, adaptate la realităţile timpului.
Codex Justinianus a rămas pentru totdeauna în istorie legat de numele marelui împărat.
