21 noiembrie 1918, s-a născut părintele profesor Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române

0 915

2018: Sud-coreeanul Kim Jong Yang era ales la conducerea Interpol

2017: O statuie dedicată zeului hawaiian al războiului, Ku Kaili Moku, una dintre puţinele reprezentări artistice ale acestei zeităţi insulare, era vândută pentru 6,3 milioane de euro la o licitaţie organizată de casa Christie’s la Paris

2017: Compania Uber recunoaștea că, în 2016, pirați cibernetici au furat datele a 60 de milioane de clienți și șoferi din întreaga lume, un incident pe care l-a ținut ascuns

1991 – Parlamentul a decis, cu 414 voturi pentru şi 95 contra, adoptarea noii Constituţii postcomuniste a României. Dezbaterile pentru elaborarea ei au început, în Adunarea Constituantă, la 13 februarie 1991. La 8 decembrie 1991 a avut loc referendumul naţional în urma căruia a intrat în vigoare noua Constituţie. Legea fundamentală a fost revizuită în urma referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003. La 8 decembrie s-a marcat „Ziua Constituţiei României”, sărbătorită pentru prima dată în anul 1995.

1990 – A fost adoptată Carta de la Paris pentru o nouă Europă. Documentul includea un set de principii şi măsuri vizând instaurarea „unei noi ere, de democraţie, pace şi unitate”, punând astfel capăt „Războiului rece”. Prin semnarea acestui document era instituţionalizată Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, viitoarea OSCE. Documentul a fost semnat şi de România.

1985 – A avut loc Summit-ul de la Geneva, în care preşedintele american Ronald Reagan şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov au căzut de acord ca cele două ţări:

  • să accelereze discuţiile în vederea abolirii armelor chimice;
  • să încheie un nou angajament faţă de drepturile omului

1969 – Preşedintele american Richard Nixon şi premierul japonez Eisaku Sato au căzut de acord, în timpul unei întâlniri în Washington, DC, cu privire la revenirea insulei Okinawa Japoniei începând cu anul 1972. În conformitate cu termenii acordului, Statele Unite şi-au menţinut dreptul de a avea baze militare pe insulă, dar acestea trebuiau să fie lipsite de arme nucleare.

1921 – A avut loc Congresul I General al Partidului Ţărănesc, care şi-a desfăşurat lucrările la Bucureşti, România interbelică. Partidul a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Ţărănesc din fosta Basarabie ţaristă, uniune ce a fost realizată la 18 iulie 1821, precum şi proiectul de program de revendicări social-politice şi economice.

1918 – S-a născut părintele profesor Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române; vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor din 1990, preot paroh al bisericii Sfântul Silvestru în ultimii ani ai vieţii. Din cauza convingerilor sale religioase şi umanitare, a fost întemniţat de mai multe ori în anii 1950 şi 1952-1953.

S-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeşi, comuna Răcătău, judeţul Bacău, în familia unor ţărani. A urmat şcoala primară în comuna natală, seminarul teologic „Sf. Gheorghe” din Roman (1930-1938), Facultatea de Teologie din Bucureşti (1942), doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960), doctor în teologie (1973). Între anii 1943-1947 a fost preot în satul Podu Văleni, judeţul Prahova, apoi preot la Parohia „Sf. Vasile” din Ploieşti (1947-1973), transferat ca „spiritual” la Institutul Teologic Universitar, Bucureşti (1973-1974), lector (1974-1977) şi profesor titular (1977-1991) la acelaşi institut. Din 1992 a fost profesor consultant şi conducător de doctorat la Universitatea Bucureşti. De la 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În 1999, în data de 13 august, a primit titlul de „Cetăţean de onoare al Municipiului Bacău”, prin hotărârea Consiliului Local nr. 134.

1917 – A avut loc şedinţa de deschidere a Sfatului Ţării, organ reprezentativ al populaţiei din fosta Basarabie ţaristă. În cadrul acestei prime ședințe, Ion Inculeț a fost ales preşedinte.

În decursul existenţei sale, Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune a fost convocată prin Înalt Decret Regal, ţinându-şi lucrările între 25-27 noiembrie 1918.

Sfatul Ţării a fost Parlamentul guberniei Basarabia, iar, după proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti, a fost organul legislativ al noii republici, care avea să proclame Unirea cu Regatul României în 1918.

După Revoluţia din Februarie din cadrul Imperiului Rus şi încetarea ostilităţilor dintre Rusia şi Puterile Centrale din cadrul Primului Război Mondial, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări şi congrese ale reprezentanţilor diferitelor clase sociale sau organizaţii profesionale pentru discutarea viitorului ţării.

În perioada 6 – 7 februarie 1917 a fost convocat un congres al reprezentanţilor locuitorilor de la sate, care a votat o moţiune care a cerut autonomia şi formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învăţătorilor şi ale soldaţilor, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie.

În aprile 1917 a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul „Cuvânt moldovenesc”, la apariţia căruia a avut o importantă contribuţie un număr de refugiaţi din Transilvania şi Bucovina.

Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostăşesc din Chişinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie naţională şi teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, „Soldatul roman”, avându-l ca director pe Iorgu Tudor. În acelaşi timp, Adunarea Naţională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecţiei Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.

În perioada 23 – 27 octombrie 1917, consiliul ostăşesc a proclamat autonomia Basarabiei şi formarea Sfatului Ţării ca organ legislativ. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec.

Prima şedinţă a Sfatului Ţării a avut loc la data de 21 noiembrie şi a fost ales ca preşedinte Ion Inculeţ.

După ce la data de 2 martie 1918, Ion Inculeţ şi-a dat demisia din conducerea Sfatului Ţării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca preşedinte al Sfatului Ţării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 – 25 noiembrie 1918) şi apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Ţării s-a autodizolvat.

Până la şedinţa din 27 martie a Sfatului Ţării, comitetele ţinuturilor din Bălţi, Soroca şi Orhei au fost consultate în privinţa Unirii cu Regatul României.

Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiţii:

  1. Sfatul Ţării urma să ducă la bun sfârşit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecţiuni de guvernul român;
  2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Ţării, ales prin vot democratic;
  3. Sfatul Ţării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor şi oraşelor şi avea să numească funcţionarii administraţiei locale;
  4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
  5. Legile locale şi forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanţilor locali;
  6. Drepturile minorităţilor urmau să fie garantate prin lege şi respectate în statul român;
  7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
  8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputaţi proporţional cu populaţia regiunii;
  9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret şi universal;
  10. Noua Constituţie urma să garanteze libertatea cuvântului şi a religiei

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Ţării a votat o moţiune prin care aproba unirea fără condiţii cu România, exprimându-şi încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecţie specială pentru Basarabia.

1880 – După decesul unicei sale fiice, Maria, domnitorul Carol I al României a semnat, la Sigmaringen-Germania, actul de familie prin care prinţul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepot de frate al lui Carol I, devenea moştenitor prezumtiv al tronului României.

1877 – Thomas Edison a anunţat inventarea fonografului, un aparat care putea înregistra şi reda sunete, cea mai importantă invenţie a savantului american.

Edison a realizat aparatul în timp ce încerca să înregistreze convorbirile telefonice. Experimentele făcute în laboratorul său din Menlo Park, New Jersey, l-au condus spre o descoperire care l-a făcut celebru.

El a reuşit nu doar să înregistreze pe cilindrul aparatului său melodia Mary had a little lamb (Mary avea un mieluşel), ci şi să o reproducă. La scurtă vreme, şi-a prezentat în public invenţia, americanii numindu-l Vrăjitorul din Menlo Park. Edison s-a inspirat pentru realizarea fonografului din ideile americanului Charles Tainter.

Popularitatea aparatului minune a crescut rapid, din 1906 fiind puse în vânzare, prin compania fondată de Edison, mai multe înregistrări cu piese din musicaluri. Inventatorul american a continuat să perfecţioneze fonograful, până la apariţia radioului, acesta fiind principala sursă de divertisment.

1811 – A decedat scriitorul german Heinrich von Kleist, întemeietor al nuvelei germane moderne.

A scris o operă de puternică tensiune tragică, generată de conflictul între adevărul lăuntric şi realitatea evenimentelor exterioare, opunând armoniei clasice pasionalitatea şi demonia romantică. Nuvelele, de o impresionantă concentrare narativă, sunt remarcabile prin observația realistă şi concizia stilistică, şi dezvoltă situaţii-limită. Cât despre corespondenţa sa, filologul Fritz Martini o consideră „unul dintre cele mai zguduitoare documente ale istoriei literare germane”. A fost editor al revistelor „Phöbus” şi „Berliner Abendblätter”.

1789 – Carolina de Nord a devenit cel de-al 12-lea stat american.

1783 – În Franţa a avut loc primul zbor din lume al unor oameni de ştiinţă într-un balon cu aer cald; zborul a durat 25 de minute, pe o distanţă de 9 km, iar altitudinea maximă atinsă fiind de 900 de metri.

1691 – A fost semnată Diploma leopoldiană prin care principele Transilvaniei era subordonat direct împăratului şi beneficia de un statut separate, care confirma privilegiile celor trei naţiuni politice, maghiari, saşi şi secui, şi drepturile celor patru religii recepte (catolică, calvină, luterană şi unitariană). Legislaţia principatului Transilvania a rămas în vigoare, abolit fiind însă, dreptul la rezistenţa faţă de coroană al nobilimii. Transilvania a fost obligată să achite o contribuţie de 50 000 taleri în timp de pace şi 400 000 florini renani în timp de război.

1615 – Alexandru Movilă l-a înfrânt pe Ştefan Tomşa în lupta de la Tătăreni, devenind domn al Principatului Moldova cu sprijinul nobililor polonezi Mihai Wisniowiecki şi Samuel Koreki.

1555 – A murit omul de ştiinţă german Georgius Agricola, pe numele real: Georg Bauer. A adus contribuţii importante în domeniul ştiinţelor miniere, fiind supranumit părintele mineralogiei, dar şi în alte domenii: medicină, farmacie, alchimie, filologie, istorie.

Omul de ştiinţă german Georgius Agricola (1494-1555) este considerat fondatorul mineralogiei. Numele adevărat a lui Agricola era Geor Bauer, dar omul de ştiinţă a preferat să-şi latinizeze numele, transformându-l în Agricola. După ce studiază medicina, Bauer se dedică geologiei şi studierii cristalelor. Agricola punea foarte mare preţ pe observaţiile pe care le efectua el însuşi. În 1556, Bauer scrie lucrarea De re metallica (Vom Bergwerck), care a constituit timp de două sute de ani lucrarea de refererinţă în domeniul mineritului.

164 î.Hr. –  Iuda Macabeul, fiul lui Matatia, a reconstruit Templul din Ierusalim, după ce în jurul anului 162 î.Hr. s-a creat, în urma unei revolte împotriva Seleucizilor, un stat iudeu independent, Regatul Hasmonean.

Leave A Reply

Your email address will not be published.