23 noiembrie 1940, Ion Antonescu, şeful statului român între 1940-1944, a semnat, la Berlin, adeziunea României la Pactul Tripartit împotriva Uniunii Sovietice

2021: Un manuscris al fizicianului german Albert Einstein se vindea la licitație pentru aproape 12 milioane de euro

2003 – Preşedintele Georgiei, Eduard Şevarnadze, a demisionat în contextul presiunilor din cadrul aşa numitei revoluţii de catifea, care s-a finalizat fără vărsări de sânge.

Revoluţia de catifea din Georgia a început în urma acuzaţiilor opoziţiei de falsificare a alegerilor legislative din 2 noiembrie 2003. După aflarea ştirii privitoare la demisia Preşedintelui Georgiei, susţinătorii opoziţiei strigau de bucurie, cântau şi dansau în faţa clădirii Parlamenului.

2002 – Preşedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, a sosit la Bucureşti, într-o vizită oficială. A fost cel de-al patrulea preşedinte american care a vizitat România, după Gerald Ford, Richard Nixon şi Bill Clinton.

1996 – Un avion etiopian de tip Boeing 767 (cu 127 de pasageri la bord) a fost deturnat. În lipsă de combustibil, s-a prăbuşit în Oceanul Indian.

1992: IBM Simon, considerat cel dintâi smartphone, era prezentat la Las Vegas, Nevada

1991 – Freddie Mercury (solistul trupei Queen) a anunţat public că are SIDA; a murit a doua zi.

1980 – O serie de cutremure din sudul Italiei a ucis aproximativ 4800 de oameni.

1976 – A murit André Malraux, romancier, eseist şi om politic francez.

Malraux s-a înscris la Şcoala de Limbi orientale, unde a frecventat cercurile artistice ale capitalei, dar a abandonat studiile la vârsta de 17 ani şi a lucrat într-o librărie pentru o editură. Printr-o lectură bogată, şi-a completat cultura, frecventând şi cursurile libere de la muzeul Guimet şi şcoala de pe lângă muzeul Louvre.

Primele sale cronici literare sau artistice au apărut începând cu anul 1921. În 1923, a plecat în Indochina, la 23 decembrie 1923 a fost arestat la Phnom Penh, pentru că încercase să fure un basorelief preţios din ruinile unui templu cambodgian din Banteay Srei din ansamblul Angkor. A fost condamnat la trei ani închisoare, şi, abia în apel, pedeapsa i s-a redus la un an „cu suspendare”. În 1925 a revenit la Saigon şi a înfiinţat ziarul „L’Indochine”, cu o scurtă durată de apariţie.

Din nou în Franţa, a scris diverse eseuri şi, în 1930, primul său roman, La voie royale, în care relata evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927, a întreprins călătorii în Laos şi în China, unde a participat activ la operaţiile grupurilor comuniste. Începând din anul 1933, a devenit militant anti-fascist, a participat la Războiul civil din Spania de partea forţelor republicane, organizând o escadrilă de aviaţie pe care a comandat-o până în 1937.

Malraux a fost un partizan al intervenţiei statului în fenomenele artistice şi literare, folosind mijloace bugetare pentru producerea operelor culturale, fapt care a dus la o limitare a spontaneităţii şi originalităţii în viaţa culturală a Franţei.

1971 – China a devenit membru permanent al Consiliului de securitate al ONU.

1945 – A luat sfârşit sistemul de raţionalizare a alimentelor impus în SUA, pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial.

1940 – Ion Antonescu, şeful statului român între 1940-1944, a semnat, la Berlin, adeziunea României la Pactul Tripartit împotriva Uniunii Sovietice (încheiat între Germania, Italia şi Japonia la 27.09.1940, Ungaria la 20.11.1940). Prin acest act, generalul Antonescu urmărea ca, mergând alături de Germania, România să redobândească nordul Ardealului cedat Ungariei.

1933 – S-a născut istoricul literar Stancu Ilin.

După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura română – limba germană (1957), a fost repartizat cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti, unde a lucrat până în 1999. Între 1963-1964, acesta a îndeplinit funcţia de şef al serviciului UNESCO din cadrul Ministerului de Externe.

Ilin a debutat în revista „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, cu studiul Nuvela şi povestirea contemporană (1959). A continuat să publice studii, articole, cronici literare şi contribuţii documentare în diverse publicaţii ale vremei.

La recomandarea lui G. Călinescu, s-a consacrat unei vaste şi îndelungate explorări a arhivei lui Liviu Rebreanu. Un prim rezultat l-a constituit teza de doctorat Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor şi a corespondenţei sale,susţinută în 1978. În formaţia ştiinţifică a lui Ilin, stagiul de specializare la Ttibingen, în perioada 1969-1971, ca bursier al Fundaţiei „ Alexander von Humboldt”, s-a dovedit important. Aici a descoperit numeroase documente privitoare la relaţiile cu spaţiul şi cultura germană ale unor scriitori români ca N. Iorga, Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Tudor Vianu şi mai ales Liviu Rebreanu. Contribuţia istorico-literară de substanţă a cercetătorului s-a concretizat în două exegeze, Liviu Rebreanu în atelierul de creaţie şi Liviu Rebreanu în agora (1988). În cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, a participat la elaborarea unor lucrări colective: Istoria literaturii române (II, 1968), Metodologia istoriei şi criticii literare (1969), Reviste progresiste româneşti interbelice (1972), Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea (1970), Studii de literatură universală şi comparată (1971), Reviste progresiste româneşti interbelice (1972), Reviste literare româneşti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (1974), Reviste literare româneşti de la începutul secolului al XX-lea (1976), Atitudini şi polemici în presa literară interbelică (1984). Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediţia critică Opere de B.P. Hasdeu (1986), consacrat poeziei, şi, în colaborare cu I. Oprişan, următoarele trei volume (1996-2003), consacrate prozei şi dramaturgiei.

În colaborare cu Rodica Florea, Ilina alcătuit lucrarea I.L. Caragiale în conştiinţa contemporanilor săi (1990), în care au fost reunite articolele despre dramaturg apărute în presa românească între anii 1879 şi 1912. O contribuţie importantă a avut la realizarea unui alt proiect, Bibliografia I.L. Caragiale (1997), ca şi la întocmirea ediţiei Opere de I.L. Caragiale, apărută sub egida Academiei Române (I-IV, 2000-2002; Premiul Academiei Române). Volumele Publicistică şi Corespondenţă cuprind peste cincizeci de articole noi şi aproape două sute de scrisori necunoscute, iar în note şi comentarii au fost introduse texte care vorbesc despre geneza operei şi despre receptarea scrierilor caragialiene de-a lungul timpului.

1916 – Primul Război Mondial: Trupele germane au ocupat Ploieştiul, unde 26 de instalaţii de rafinare a petrolului, ca şi toate sondele, rezervoarele din schele şi rafinării fuseseră distruse de români la cererea guvernelor englez şi francez, pagubele ridicându-se la peste 9 milioane de lire sterline.

1905 – Albert Einstein a publicat celebra ecuaţie E=MC2, formulă ce a revoluţionat fizica modernă şi a deschis calea fabricării bombei atomice.

1897 – S-a înfiinţat Banca Generală Română, cu un capital de 8 000 000 lei (majoritate german).

1897 – A fost înfiinţată o societate de ocrotire a copiilor orfani de către Maria Cuţarida, care a fost prima femeie medic din România. Societatea s-a numit Materna şi a avut sub ocrotirea sa, chiar de la început, un număr de 100 opii orfani proveniţi din familii de muncitori săraci. Tot Maria Cuţarida a înfiinţat în 1897 şi prima creşă de copii din Bucureşti, pe care a numit-o Leagănul.

1897 – S-a stins din viaţă Alexandru Roman, ziarist şi om politic roman; academician din 1866 şi profesor universitar la Budapesta, unul dintre conducătorii luptei politice a românilor transilvăneni, deputat în Parlamentul maghiar.

Alexandru Roman a editat la Budapesta ziarele româneşti Concordia (1861-1866) şi Federaţiunea (1868-1876), unde a publicat Pronunciamentul de la Blaj.

1897 – A încetat din viaţă Ion Ghica, scriitor, economist şi om politic roman; fruntaş al Revoluţiei din 1848 din Valahia, luptător pentru unirea Principatelor Moldovei şi a Valahiei. Totodată, a fost de mai multe ori ministru şi prim-ministru (februarie – mai 1866, 1866-1867 şi 1870-1871).

Ion Ghica a fost profesor de economie politică, a predat cursuri la Academia Mihăileană din Iaşi.

1889 – A fost instalat, într-un cazinou din San Francisco, primul tonomat din lume.

1864 – A fost înfiinţat, prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Muzeul Naţional de Antichităţi din Capitală, având în colecţie piesele Tezaurului de la Pietroasa. Din anul 1990 muzeul se numeşte Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române.

1843 – Ion Ghica a inaugurat cursul de economie politică la Academia Mihăileană din Iaşi, Moldova, cu lecţia intitulată Despre importanţa economiei politice.

1760 – S-a născut François Noël Babeuf, om politic francez, reprezentant al curentului socialismului extremist în timpul Revoluţiei franceze.

A fost un revoluționar francez, teoretician al comunismului utopic, fondator al ziarului „Le Tribun du peuple” şi conducător al Conspiraţiei egalilor împotriva guvernului reacţionar al Directoratulului. Doctrina sa, babuvismul, poate fi considerată precursoare a comunismului.

Depăşind iluminismul, Babeuf a vizat ca obiectiv desfiinţarea proprietăţii private şi instaurarea comunismului (societatea egalilor) prin insurecţie populară. Republica urma să se transforme într-o mare comună naţională, care să asigure obligativitatea muncii şi împărţirea egalitară a bunurilor.

Concepţiile sale, considerate astăzi utopice şi naive, cum ar fi ascetismul şi egalitarismul primitiv, reflectau aspiraţiile clasei muncitoare aflate în acea epocă în plină ascensiune. Adepţii săi, babuviştii, au fost arestaţi în 1796 în urma unei trădări, iar în anul următor, Babeuf a fost executat.

1710 – La Iaşi, turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir domn al Moldovei; noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu ţarul Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.

După numai un an de domnie (1710 – 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti (ţinutul Fălciu pe Prut), neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (Petru cel Mare) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.

Dimitrie Cantemir a fost primul român ales membru al Academiei din Berlin (1714). În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.