27 ianuarie 1756, a venit pe lume Wolfgang Amadeus Mozart, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.
2019: Sârbul Novak Đoković triumfa, pentru a 7-a oară la Australian Open, învingându-l în finală pe spaniolul Rafael Nadal
2016: La a 80-a aniversare, actorul Florin Piersic era decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer
1991: Neamțul Boris Becker câștiga cel dintâi titlu al Australian Open
1990: Pentru al 3-lea an la rând, jucătoarea germană Steffi Graf triumfa la Australian Open
1987 – Republica Malta s-a declarat stat neutru, conform prevederilor Constituţiei.
1973 – La Paris, a fost semnat acordul de pace care a dus la încheierea Războiului din Vietnam.
O încetare a focului a fost semnată la Paris între Statele Unite şi Vietnamul de Nord, în urma negocierilor dintre Le Duc Tho (din partea Vietnamului) şi a lui Henry Kissinger (pentru America), s-au încheiat 10 ani de război.
Publicul american a fost şocat să afle că 56 000 de soldaţi americani şi-au pierdut viaţa în Vietnam şi că s-au irosit 135 de miliarde de dolari în operaţiunile militare.
1967 – A avut loc semnarea Tratatului privind utilizarea paşnică a spaţiului cosmic pentru următorii 60 de ani (intrat în vigoare la 10 octombrie), de către URSS, SUA şi Marea Britanie.
1967 – Trei astronauţi americani (Virgil Grissom, Edward Withe şi Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizaţi în incendiul izbucnit la bordul navetei spaţiale „Apollo 1”, în timpul simulării unei lansări a acesteia de la Cape Canaveral, SUA.
1944 – A încetat blocada germană asupra Leningradului, începută la 8 septembrie 1941.
Asediul Leningradului a provocat în rândurile populaţiei şi a apărătorilor oraşului un număr de 600 000 de morşi, precum şi distrugeri masive. Numai centrul oraşului a rămas intact.
1941 – Au început, la Washington, consfătuiri secrete între Statele-Majore englez şi american (până la 29 martie 1941); au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor „Axei” (planul „ABC1”).
1939 – S-a născut Dan Sergiu Hanganu, arhitect, membru de onoare al Academiei Române, stabilit în prezent în Canada. Pentru diferite proiecte şi lucrări a fost distins cu şase premii întâi, cu 39 de premii de excelenţă şi a participat la 29 de jurii internaţionale de arhitectură.
A avut cinci expoziţii personale de proiecte de arhitectură în Ottawa, Toronto, Montreal şi New York şi alte şapte expoziţii pe diverse teme (decoraţiuni interioare, arhitectură modernă).
1926 – Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946) a experimentat într-un studio din Londra primele transmisiuni televizate.
1901 – A murit Giuseppe Fortunino Francesco Verdi, compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă.
Încă de copil, Giuseppe a luat lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin).
În 1832, acesta s-a prezentat la conservatorul din Milano, dar a fost respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto, a primit postul de maestru de muzică al comunei. Între timp, Verdi a început să compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de operă.
În 1839, a debutat la Teatro alla Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare success; mai târziu, în 1842, a obținut la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi,
Între anii 1843 și 1850, acesta a compus într-un ritm susținut 13 opere, între altele I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii), Ernani, I due Foscari, Macbeth și Luisa Miller.
Treptat, forța lui creativă a devenit tot mai fecundă, în așa măsură încât, din 1851 până în 1853, a compus una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de „Trilogia popular”, și anume: Rigoletto, Il Trovatore și La Traviata, la care se mai adaugă și I vespri siciliani (Vecerniile siciliene).
Din 1861, Verdi a luat parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ‘ Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). Cu toate astea, nu și-a întrerupt activitatea muzicală și a dat la iveală opera La forza del destino („Forța destinului”) și Messa di Requiem. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez, în 1869, a compus opera Aida. În 1887, a fost reprezentată capodopera sa Otello, iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, s-a inspirat din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă Falstaff.
1880 – Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenţie pentru sursa sa de iluminare incandescentă.
1855 – Conducerea Şcolii ostăşeşti din Bucureşti a solicitat Eforiei şcolilor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu, „Puterea armată şi artă militară la români”, lucrare folosită pentru predarea cursului de istorie militară.
1814 – S-a stins din viaţă Johann Gottlieb Fichte, filosof german, cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmaș al lui Kant.
Prima scriere fichteană importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă.
Recenzenții au crezut că este o lucrare a lui Kant și au lăudat-o din belșug. Fichte a devenit celebru peste noapte în clipa în care s-a aflat că este autorul cărții cu pricina. A fost una dintre cele mai spectaculoase acțiuni de manipulare a comunității științifice din istoria culturii. Un debutant genial i-a transformat pe Kant și pe cerberii filosofiei oficiale în agenții lui publicitari. Opiniile sale politice și religioase nonconformiste i-au creat lui Fichte numeroși inamici în rândurile puterii. Acești inamici au încercat în 1799 să-l elimine din viața publică, înscenând o acțiune de dezinformare în doi timpi a opiniei publice.
Mai întâi, ei au lansat zvonul că Fichte este autorul unei scrieri anonime în care era atacat creștinismul, apoi l-au acuzat de ateism. Operațiunea nu a reușit. Fichte a continuat să-și țină imperturbabil cursurile private în Berlinul ocupat de trupele lui Napoleon, ba mai mult, tematica lor a fost adaptată la împrejurări. Din aceste cursuri a ieșit scrierea Reden an die deutsche Nation, în care autorul încerca să trezească sentimentele patriotice ale germanilor.
Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind pentru puțină vreme, succesiv, funcțiile de decan al Facultății de filosofie și rector al Universității (a fost primul rector ales de corpul profesoral).
1775 – A văzut lumina zilei Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, filozof german, unul dintre reprezentanții de seamă ai idealismului german, mai târziu tot mai mult influențat de romantismul în plină dezvoltare. Pentru sistemul său de gândire a elaborat conceptul de filozofie a identității.
Gândirea filozofică a lui Scheling a cunoscut un îndelungat proces de dezvoltare. Pornind de la operele lui Immanuel Kant și Johann Gottlieb Fichte, precum și de la filozofia lui Baruch Spinoza, în primele sale opere este caracteristică punerea pe același plan a obiectului și subiectului. Acest punct de vedere stă la baza concepției sale asupra filozofiei identității, concepție impregnată de panteism, în care Dumnezeu se confundă cu forțele și legile universului.
În perioada următoare a creației sale filozofice, Schelling s-a distanţat de panteism și-a elaborat un sistem pe care l-a denumit filozofie pozitivă., prin care definea existența omului ca o formă de prezență a conștiinței de sine în absolut, esența umană dimpotrivă ca activitate creativă liberă.
1756 – A venit pe lume Wolfgang Amadeus Mozart, compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.
Încă de mic copil, Wolfgang a dat dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, a compus câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său.
Prima apariție a avut loc la München, unde Wolfgang a executat muzică la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, apoi la Viena, concertând în fața familiei imperiale. A urmat un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles, a rămas un an la Londra, apoi s-a întors în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771, a întreprins un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli, care au fost principalele stațiuni de concerte.
La vârsta de 16 ani, a plecat pentru câteva luni la Bologna, unde a studiat cu Giovanni Battista Martini, renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere, a fost angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție, Amadeus a rămas timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu erau din cele mai bune, acesta tratându-l ca angajat și interzicându-i să părăsească orașul Salzburg. Nemaiputând suporta aceste conveniențe sociale, Wolfgang și-a dat demisia în 1777 și a plecat, însoțit de mama sa, la München, unde a solicitat un angajament la curtea prințului elector Maximilian III, însă acesta l-a refuzat.
Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Amadeus a înregistrat primul mare succes cu opera Răpirea din Serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Apoi, a compus într-un ritm neobișnuit, a lucrat cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.
Între 1784 și 1786, Mozart a realizat în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei „Don Giovanni” a avut loc la Praga, unde a fost primită de public cu entuziasm. A urmat opera „Così fan tutte”, reprezentată cu mai puțin succes.
În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime.
Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.
A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.
În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, trios pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală.
Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat.
1596 – A decedat Francis Drake, corsar, navigator, neguțător de sclavi și inginer englez din era elisabetană, numit, în anul 1581, cavaler de regina Elisabeta I a Angliei. El a fost al doilea comandant în flota engleză ce a luptat împotriva Armandei spaniole în 1588.
1388 – Petru I Muşat al Moldovei a acordat regelui Poloniei Wladislaw al II-lea Jagelo un împrumut de 4000 de ruble de argint pe termen de trei ani, primind în schimb, ca zălog, oraşul Halici şi Ţinutul vecin al Pocuţiei, care puteau fi ocupate de domnul Moldovei în caz de nerespectare a termenului de restituire a banilor. De fapt, suma împrumutată a fost de 3000 ruble de argint (echivalând cu 538,380 kg de argint fin).
Petru I Muşat este primul reprezentant al dinastiei Muşatinilor la tronul Moldovei şi a domnit 16 ani. Din timpul domniei lui Petru I al Moldovei datează şi primul act care delimitează hotarul dintre principatul Moldovei şi Uniunea polono-lituaniană cu traseul pe râuleţul Colacin, dintre Snyatin şi Şepinţi, apoi peste câmpia Bolohovului până la Nistru, în punctul marcat de satul Potoc, şi mai departe pe Nistru în jos până la Marea Neagră.
Conform acestui act, Pocuţia, teritoriu preponderent locuit de volohi (români) a fost cedat Uniunii polono-lituaniene, iar aceştia au recunoscut teritoriile din sudul Moldovei Transprutiene (locuite preponderent de tătari) ca teritorii a voievodatului Moldovei. Tot prin acest act, Petru I Muşat a recunoscut suzeranitatea Uniunii polono-lituaniene asupra Moldovei. La apropierea dintre Moldova şi Polonia, o mare importanţă au avut legăturile matrimoniale dintre domnitorii lituanieni şi cei moldavi, precum şi interesele economice ale părţilor, legate în primul rând de drumul comercial care venea dinspre Liov spre factoriile comerciale de pe ţărmul pontic şi invers, străbătînd Moldova.
Prin mijlocirea lui Petru I Muşatinul s-a produs încercarea de apropiere dintre Uniunea polono-lituaniană şi Muntenia. Negocierile în acest sens au debutat la sfârşitul anului 1389 – mărturie că, la vremea respectivă, Ţara Moldovei a ajuns să aibă hotar comun şi cu Muntenia.
98 – După moartea lui Nerva, pe tronul Imperiului Roman a urcat Marcus Ulpius Traianus (98 – 117).
În timpul domniei lui, Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială, iar în 106 a intrat în componenţa sa şi Dacia.
Născut la Roma, în 937, a fost ales papa la vârsta de 18 ani. Numele său era Octavian, dar a luat numele de Ioan al XII, inaugurând astfel tradiţia medievală a schimbării numelui. Desfrânat, acesta a avut poate cea mai scandaloasă viaţă.
Cronicarii vremii au denunţat în termeni foarte aspri domnia sa, unii numindu-l „Anticristul din templul lui Dumnezeu”. De fapt, îşi petrecea o mare parte din viaţă la vânătoare sau in ospeţe şi orgii cu femei. El a fost cel care a stabilit că alegerea Papei trebuie să fie aprobată de împărat.