Sub presiunea conflictului: Rusia și Ucraina au convenit cel mai amplu schimb de prizonieri, la Istanbul

Într-o atmosferă apăsătoare, dar calmă, în Palatul Ciragan de pe malul Bosforului, Rusia și Ucraina s-au reunit pentru a doua rundă de negocieri privind soluționarea conflictului care de peste trei ani macină vieți, teritorii și încrederea în diplomația internațională. Negocierile, desfășurate în limba rusă, au durat puțin peste o oră, dar au produs un acord cu miză umanitară majoră: un schimb de prizonieri și repatrierea a mii de trupuri ale soldaților căzuți pe front.

Diplomație în regim de urgență

La masa negocierilor s-au aflat din nou Rustem Umerov, ministrul ucrainean al Apărării, și Vladimir Medinski, consilier al președintelui rus. Turcia, în calitate de gazdă și mediator, a fost reprezentată de ministrul de Externe, Hakan Fidan, care a subliniat importanța continuității dialogului: „Sperăm ca discuțiile să fie productive și să aducă rezultate concrete în cel mai scurt timp posibil.”

Conform surselor oficiale, părțile au schimbat propuneri scrise de încetare a focului și au convenit un schimb de prizonieri și de cadavre militare – o rară formă de colaborare într-un conflict marcat de retorică dură și agresiuni reciproce.

Formula „6000 la 6000” – acord de umanitate în miezul războiului

Rustem Umerov a anunțat că s-a convenit schimbul tuturor prizonierilor grav bolnavi și al militarilor cu vârste sub 25 de ani, precum și repatrierea cadavrelor, într-un gest de reciprocitate de proporții fără precedent: „6000 pentru 6000”.

Vladimir Medinski a confirmat și a nuanțat acordul: „Predăm unilateral 6.000 de cadavre înghețate ale soldaților și ofițerilor ucraineni. De asemenea, ne-am înțeles asupra celui mai mare schimb de prizonieri: toți cei răniți grav și tinerii soldați sub 25 de ani vor fi incluși, fiecare parte urmând să elibereze cel puțin 1.000 de persoane.”

Într-un gest rar, Moscova a fost de acord și cu o încetare a focului de 2-3 zile pe anumite sectoare de front, pentru recuperarea cadavrelor – o decizie care, deși temporară, are o profundă încărcătură simbolică.

Dispute nevindecate: retragerea trupelor și copiii evacuați

Negocierile nu au reușit însă să aducă o apropiere privind soluția politică de ansamblu. Potrivit Reuters, Ucraina propune un armistițiu total de o lună și înghețarea pozițiilor pe linia frontului. În schimb, Rusia solicită retragerea trupelor ucrainene din regiunile Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson – o cerere considerată inacceptabilă de Kiev.

Tensiuni au apărut și pe tema sensibilă a copiilor ucraineni evacuați în Rusia. Ucraina a predat o listă de minori pe care îi dorește înapoi, dar reacția lui Medinski a fost cinică, potrivit jurnaliștilor prezenți: „Nu faceți spectacol pentru bătrânelele europene pline de compasiune.” Apoi a adăugat că „nu există copii răpiți, ci copii salvați”, afirmând că 101 au fost deja returnați, comparativ cu 22 predați de Ucraina.

Sprijin occidental, scepticism european

Înaintea negocierii propriu-zise, oficiali ucraineni au avut o întâlnire separată cu reprezentanți ai Marii Britanii, Italiei și Germaniei. Deși comunitatea occidentală urmărește cu atenție procesul, perspectivele unei păci reale rămân îndepărtate, potrivit Bloomberg. Jurnalistul Oliver Carroll de la The Economist a subliniat că durata scurtă a discuției reflectă lipsa unei agende clare sau a unor puncte comune între părți.

Ce urmează: pași timizi spre pace

Nu a fost stabilită o dată exactă pentru o a treia rundă de negocieri, însă ambele părți și-au exprimat intenția de a continua discuțiile tot la Istanbul, până la sfârșitul lunii iunie. Deputatul rus Dmitri Novikov a declarat că „astfel de negocieri durează mult chiar și între state prietene, iar în cazul nostru vor dura și mai mult.”

Concluzie

Negocierile de la Istanbul nu au adus o încetare a conflictului, dar au deschis o cale concretă pentru reducerea suferinței umane. Un schimb de prizonieri de amploare și respectul minim pentru victimele războiului sunt, în contextul actual, mai mult decât gesturi simbolice – sunt dovezi că, chiar și în cele mai întunecate conflicte, diplomația poate menține o scânteie de umanitate.