Expoziția inedită de carte (online) “Vasile Savel și Victor Eftimiu în Biblioteca O. Goga”

Editorul, traducătorul și prozatorul român Vasile Savel (25 ianuarie 1885, Fălticeni – 17 mai 1932, București) s-a născut într-o familie de intelectuali, fiind fiul preotului și profesorului Ion Savel și al soției sale, Ecaterina. Familia locuia pe aceeași stradă cu cea a lui Mihail Sadoveanu, context care a favorizat apropierea timpurie de mediul cultural al vremii.

După absolvirea școlii primare de băieți și a Gimnaziului „Alecu Donici” din Fălticeni, precum și a Liceului Internat din Iași, Vasile Savel a urmat cursurile Facultății de Litere și ale Facultății de Drept din cadrul Universității din București, obținând diploma de licențiat în drept. Din 1904, constrâns de nevoia de a-și asigura existența, a activat ca avocat și ziarist, debutând totodată în literatură sub influența poetului și prozatorului Dimitrie Anghel, reprezentant al simbolismului românesc.

A fost redactor la publicațiile „Minerva”, „Seara” și „România”, iar ulterior a ocupat funcția de secretar general al Societății Scriitorilor Români, organizație căreia i se alăturase în 1911. Textele sale literare și jurnalistice au apărut în reviste de prestigiu ale epocii, precum „Flacăra”, „Mișcarea literară”, „Dimineața”, „Sămănătorul”, „Viața Românească”, „Luceafărul”, „Ramuri” și „Cuvântul liber”. Broșura sa de debut, „Opera d-lui Ilarie Chendi” (1906), caracterizată prin observații critice incisive, a stârnit reacții controversate în mediul literar.

În calitate de ofițer în rezervă, Vasile Savel a participat la acțiuni militare în cel de-al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial, experiență care i-a influențat profund opera. Volumele de proză scurtă „Între rețele” (1919), „Într-un sat de contrabandiști” (1920) și „Pribeag” (1920) reflectă viața cazonă și realitatea dură a frontului, într-un registru lipsit de sentimentalism sau patriotism retoric. Articolele scrise pe front și publicate în „Cuvântul liber” au fost reunite în volumul „Oamenii cari nu vorbesc” (1921).

Romanul „Miron Grindea” (1921), cu posibile elemente autobiografice, prezintă destinul unui tânăr jurist marcat de război și de suspiciuni politice, iar „Vadul hoților” (1926) surprinde viața unui sat de graniță în vreme de conflict. În paralel, Vasile Savel a cules pe front texte de lirică populară și folclor muzical, publicate în volumul „Doine din război” (1925). Activitatea sa de traducător a inclus opere semnate de Honoré de Balzac, Alexandre Dumas-tatăl, Karl Emil Franzos și Guy de Maupassant.

O mențiune aparte o merită volumul de nuvele „Pelerina verde” (1929), dedicat „Maestrului Octavian Goga”, caracterizat printr-o construcție narativă riguroasă, conflicte bine definite și o profundă analiză psihologică a personajelor.

Cea de-a doua personalitate prezentată în cadrul expoziției este Victor Eftimiu (24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania – 27 noiembrie 1972, București), dramaturg, eseist, prozator și traducător român de origine macedoromână, membru al Academiei Române. Al doilea din cei 12 copii ai unei familii aromâne, Victor Eftimiu s-a stabilit definitiv în România în 1905, după studii primare efectuate atât în limba greacă, cât și în București.

Debutând literar la doar 15 ani, în revista „Luceafărul”, Eftimiu a devenit una dintre figurile centrale ale vieții teatrale românești, fiind director al teatrelor „Comedia” și „Național”, precum și director general al teatrelor și, pentru o perioadă, al Teatrului Național și Operei din Cluj. A publicat proză, teatru și eseuri, iar piesele sale au fost jucate atât în țară, cât și în străinătate. În 1932 a primit Premiul Național pentru Literatură, iar în 1948 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Autor al unor piese celebre în versuri, precum „Înșir’te mărgărite”, „Cocoșul negru” sau „Prometeu”, Victor Eftimiu a introdus teatrul poetic în literatura română. Romanele „Comoara” (1923) și „Tragedia unui comedian” (1924) surprind cu finețe lumea teatrului, cu contradicțiile și pasiunile sale, construind personaje memorabile.

În cadrul misiunii sale de colecționare, cercetare, conservare și valorificare a patrimoniului cultural legat de viața și opera lui Octavian Goga, muzeul a inaugurat expoziția online „Vasile Savel și Victor Eftimiu în Biblioteca O. Goga”, în care sunt prezentate volume reprezentative ale celor două personalități literare.

Managerul muzeului, dr. Eduard Boboc, subliniază importanța acestui demers:
„Prin această expoziție online ne dorim să aducem în atenția publicului două destine literare distincte, dar esențiale pentru înțelegerea culturii române interbelice. Biblioteca lui Octavian Goga nu este doar un spațiu al memoriei, ci și un loc viu de dialog cultural, în care marii scriitori ai epocii pot fi redescoperiți și înțeleși în profunzime.”