„Anna Karenina” – o capodoperă a literaturii universale în Biblioteca poetului Octavian Goga / Expoziție de carte (online)

Considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, scriitorul rus Lev Tolstoi (n. 28.08/09.09.1828, Yasnaya Polyana, Gubernia Tula, Imperiul Rus – d. 07/20.11.1910, Astapovo, Regiunea Lipețk, Rusia), alături de Fiodor Dostoievski, este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscute drept “vârsta de aur a literaturii ruse” (de la primele opere ale lui A. Pușkin, în 1820, până la ultimele lucrări le lui F. Dostoievski).

Operele “Război și pace” și “Anna Karenina” au avut o influență decisivă asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase, filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte lucrări, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de “tolstoianism”.

Deși s-a manifestat inclusiv ca eseist, dramaturg și reformator în domeniul educației, (calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești), creația sa epică se impune atât prin capacitatea de cuprindere și adâncimea viziunii, cât și prin acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

Datorită interpretărilor sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos, L. Tolstoi a devenit, spre sfârșitul vieții, un fervent comentator al învățăturilor biblice, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească.

Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expuse inclusiv în opera “Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, au avut un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Rabindranath Tagore, Mahatma Gandhi și Martin Luther King. Opera lui este cunoscută și admirată de iubitorii de literatură din toată lumea, impresia pe care a produs-o în epoca sa și răsunetul de care i s-a bucurat creația încă din timpul vieții situându-l printre cei mai importanți scriitori ai vremii.

Un om prin de contradicții, și-a întemeiat propriul sistem de credințe religioase, câștigând respectul gânditorilor laici, însă n-a reușit niciodată să reconcilieze conceptele de artă și frumos în viața reală. Cele două subiecte care l-au atras cu adevărat (viața și moartea) au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită.

„Această expoziție nu este doar un omagiu adus lui Lev Tolstoi și uneia dintre cele mai mari opere ale literaturii universale, ci și o invitație la reflecție asupra valorilor morale, a iubirii și a destinului uman. Prezența romanului Anna Karenina în biblioteca poetului Octavian Goga confirmă deschiderea intelectuală și dialogul spiritual dintre marile conștiințe ale culturii europene. Prin acest proiect online, ne dorim să aducem publicului larg nu doar o carte, ci o experiență culturală profundă, care să apropie literatura clasică de cititorul contemporan.”, ne-a declarat managerul muzeului, doctor Eduard Boboc.

În cei circa 60 ani de activitate scriitoricească a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară, cercetând minuțios realitatea rusă și meditând neobosit la rezolvarea problemelor legate de viața poporului. A parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparținea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale.

Lev Tolstoi și soția au avut 12 copii, ultimul fiu, Ivan, născându-se în același an cu primul lor nepot, pe când scriitorul împlinise 60 de ani, însă, dintre toți copiii, niciunul nu-i împărtășise idealurile filozofice și morale.

Contrastul dintre viața lui de liniștită bunăstare și mizeria în care trăia poporul, îl făcea să sufere din ce în ce mai mult, ducându-l la obsedanta idee de a-și părăsi familia și a se refugia undeva în sudul Rusiei sau în Bulgaria, pentru a duce o viață simplă și liberă.

Acest sfâșietor chin moral îl determină să părăsească, la 28.10.1910 (când împlinise 82 ani), Yasnaya Polyana și să plece, împreună cu cea de-a treia fiică, Alexandra (singura ființă care-i putea ajunge la suflet), într-o călătorie, nerezistând căreia răcește și moare la 07/20 noiembrie 1910, în mica gară Astapovo.

A fost înmormântat, precum ceruse, la Yasnaya Polyana, în locul unde în copilărie căutase bețișorul fermecat cu ajutorul căruia urma să dăruiască omenirii fericirea.

Una din culmile cele mai înalte ale realismului mondial, operele lui Tolstoi nu sunt doar rezultate ale observației obiective, transmițând mai ales experiențe proprii, prin multiplele situații reprezentate în opere și trăite personal de autor, prin personajele inspirate inclusiv de membrii familiei sale.

Absolut dezinteresat de aspectele materiale exterioare, etnografice sau pitorești, în schimb era preocupat în totalitate de experiența personală și studiul psihologic.

Între 1863 și 1877, a scris cele două mari capodopere, “Război și pace” (1869) și “Anna Karenina” (1877), prima redând evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a două personaje, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere sensul vieții.

Cea de-a doua, prezentată în cadrul expoziției online, romanul social de moravuri “Anna Karenina”, una dintre cele mai mărețe povești de dragoste din literatura mondială, ilustrează iubirea adulteră a Annei Karenina și a contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea femeii, ca urmare a refuzului acesteia de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare. În paralel cu tragedia Annei, Konstantin Levin încearcă să descopere o alternativă a vieții sociale pe care o întrezărește în viața casnică, alături de țăranii de pe moșia sa.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte “«Anna Karenina» în Biblioteca poetului Octavian Goga”: o istorie a două iubiri desfășurată simultan, contrapunctic: cea “firească” (care-i unește pe Kitty și Levin în armonia vieții calme de familie) și cea “vinovată” (dintre tânăra soție a bătrânului Karenin și frumosul conte Vronski).

De facto, întreaga literatură universală nu prea cunoaște o asemenea finețe și forță de studiu în evoluția sentimentelor (dragoste pură, dorință, suferință, gelozie, milă, remușcare, obsesie, disperare) realizată asupra membrilor “triunghiului conjugal”, viața  intimă a eroilor desfășurându-se pe fondul unor adânci contradicții sociale care le determină în cele din urmă soarta. Încercând a găsi un comportament adecvat în condițiile dezvoltării capitalismului, deși suferă la vederea ruinării nobilimii, totuși, Levin speră la o redresare, luptând pentru găsirea unei limbi comune de înțelegere între mujici și moșieri, în interesul amândurora.

Deși încearcă să găsească cel mai just comportament în condițiile dezvoltării capitalismului, contrazis de mersul firesc al istoriei, K. Levin cade într-un profund pesimism, care-l aduce la un pas de sinucidere. Exact ca și în “Război și pace”, eroul își capătă liniștea sufletească în urma aflării “sensului și adevărului” vieții, concretizat, pentru el, în principiul “autodesăvârșirii” morale.

Scrisă și editată cu minuțiozitate, reflectând amalgamul perceperii dragostei și tragediei de către autor, opera (care începe cu propoziția “Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”) este considerată drept cel mai “cinematografic” roman al lui L. Tolstoi, beneficiind de numeroase ecranizări. Nefericita Ana a fost întruchipată de mai multe actrițe celebre, precum: Greta Garbo (1935), Vivien Leigh (1948), Jacqueline Bisset (1985), Sophie Marceau (1997), Keira Knightley (2012).