Ambele ”locomotive”, Tișe și Itu, între ”am și n-am de ales!”

0 114

            Doar trei formațiuni politice se regăsesc în legislativul 2016-2020 a Consiliului Județean Cluj, respectiv PNL, PSD și UDMR. Ordinea enumerării partidelor se datorează numărului de voturi obținute. Majoritari sunt liberalii, însă numărul mandatelor acestora nu este suficient pentru a obține majoritatea, ceea ce înseamnă că nu vor putea impune președintele fără ajutorul formațiunii politice a minorității maghiare. În condițiile date, e simplu de intuit faptul că atât liberalii cât și social democrații vor negocia cu maghiarii pentru a obține sprijinul acestora în favoarea formării unei majorități. Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, poate fi o armă redutabilă în negocierile care vor urma, având în vedere că el și liberalii majoritari în legislativul municipal o pot păstra pe Anna Horvath într-una din cele două poziții de vicelider a instituției primăriei.

            Pentru mine și pentru toți clujenii, cel puțin la acest moment, nu prezintă foarte mare interes negocierea pentru legislativul județului, decât dacă privim aceste negocieri din punctul de vedere al curiozității la nivel de alianțe pentru putere. Viitorul liderul, ca identitate la nivel individual, este o necunoscută. Deși și-au anunțat public intenția de a deveni președinte al Consiliului Județean Cluj, după cum s-au desfășurat lucrurile în campania electorală, nici unul dintre cei doi, liberalul Alin Tișe, respectiv social-democratul Cornel Itu, nu au fost prea convingători în ceea ce privește atașamentul pentru fotoliul președintelui din clădirea de pe Dorobanților. Ambii sunt angrenați în proiecte de interes național (asta numai ei o știu), în calitatea lor actuală de senator, respectiv deputat. Aici apare o întrebare: după ce ai gustat din delicatesele vieții de parlamentar, de ce te-ai întoarce la munca pe care o presupune președinția CJ? Vorba unui prieten, vorbă care-i va nemulțumi pe toți care sunt nefericiții posesori ai unui mandat de parlamentar, ”a fi parlamentar este ca si cum ai trăi o studenție întârziată”. Întrebați-i pe ei dacă credeți că exagerez, însă pentru un răspuns sincer vă recomand discreție maximă. Dar, pentru că mereu există un dar, după cum arată lucrurile la nivel național după numărarea voturilor, se pare că liberalii nu au un viitor roz și nici perspective prea mari pentru a forma noul guvern, după decembrie 2016. Pe cale de consecință, zvonul care circulă despre visul senatorului liberal, și anume acela de a prinde un mandat de ministru în viitorul guvern, acum pare mai degrabă o iluzie. Ca atare, s-ar putea să-l vedem pe Alin Tișe ca lider al județului, chiar dacă oportunitatea unei candidaturi în toamnă pentru Parlamentul României rămâne o posibilitate. Dacă acum o lună, surse din PNL îl creditau cu șanse la candidatura pentru președinție pe actualul președinte interimar, Marius Mânzat, aceleași surse spun acum că Mânzat și-ar cam dori și el o reciclare parlamentară. Mai este un adevăr care nu poate fi ignorat! După acest ultim mandat de patru ani, care poate fi caracterizat doar în sens negativ, cu DNA-ul în pragul instituției, cu banii europeni pierduți și multiplele proiecte care au fost ba pierdute ba blocate, cu bugetul subțire din care trebuie acoperite și pierderile anterioare, se pune corect întrebarea: de ce mi-aș dori mandatul de președinte?

            Deocamdată nu avem răspunsuri, putem doar specula și construi scenarii. Cheia jocului este la ei, la politicieni și partidele din care fac parte. Noi ca jurnaliști vom urmări jocul, vom încerca să înțelegem și să găsim argumentele deciziilor lor. În calitatea noastră de cetățeni, nu cred că avem prea multe de spus și făcut, mai ales prin prisma unei vini rezultate din lipsa masivă la urne…

Leave A Reply

Your email address will not be published.