Sunt momente în care deși presa ignoră realitatea, autoritățile preferă să n-o facă

0 180

 

          Azi, de exemplu, a fost unul dintre acele momente. Sunt convins că majoritatea celor din presă, mai ales cei pe care celebritatea îi dă afară din pagina lor de facebook sau de pe site-ul propriu, au fost invitați să participe la masa rotundă organizată în sala de sticlă a Primăriei Cluj-Napoca, de către Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO) filiala Cluj, masă rotundă care a încurajat discuții pe tema sprijinul acordat de autoritățile statului și asociații non-propfit migranților aflați pe teritoriul României și care își doresc voluntar repatrierea în țările de proveniență. La discuțiile de astăzi au fost implicați și lideri ai comunităților de migranți din Orientul Mijlociu (Palestina, Siria), latino-americani sau ai republicii Moldova, iar din partea partenerului de proiect, Inspectoratul General pentru Imigrări, s-a implicat Lucian Mureșan din cadrul serviciului județean Cluj. Oficiul Internațional pentru Migrație a avut doi reprezentanți, în persoana coordonatorului programe Maria Voica și cea a consilierului pentru imigranți, Cătălin Bercaru. Din alocuțiunea celor doi vă voi împărtăși lucruri despre care trebuie să recunosc că nu aveam habar (sunt convins că la fel de habarniști sunt și restul breslei), dar care m-au ajutat să-mi formez măcar o părere despre situația migrației și a migranților pe teritoriul României, mai ales în actualul context european. În România, la acest moment există 60.000 de migranți care beneficiază de forme legale privind rezidența pe teritoriul țării. Doar 1%, respectiv 600 de persoane, din 2012 până în prezent, au beneficiat de asistență în urma solicitării voluntare cu privire la repatriere, în condițiile în care 1.000.000 de persoane la nivel mondial au beneficiat de aceeași asistență, din care 400.000 în ultimii 10 ani.

            Cu permisiunea Măriei Sale, cititorul, mă voi adresa și breslei jurnaliștilor, cu riscul de a fi desconsiderat de către ”colegi”, o atitudine care mă înfioră de plăcere și rușine, deopotrivă. Din ciclul ȘTIAȚI CĂ, măi dragă ignoranților, vă întreb, știați că programul de sprijin pentru repatrierea voluntară umanitar asistată și reintegrare:

  • se adresează migranților a căror cerere pentru o formă de protecție în România a fost respinsă, sau solicitanților de azil care au renunțat la procedura de acordare a unei forme de protecție, sau a persoanelor care trebuie să părăsească România ca urmare a unei decizii administrative a autorităților, sau celor care le-a expirat/renunțat dreptul de ședere?
  • își desfășoară activitățile în centre precum: Centrele Regionale de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil București, Giurgiu, Rădăuți (jud. Suceava), Șomcuta Mare (jud. Maramureș), Timișoara, în Centrele de Custodie Publică Otopeni și Horia (jud. Arad), Cluj-Napoca, Iași, Constanța?
  • că etapele acestui program presupun: informare și asistență înainte de repatriere, asistență în timpul repatrierii/în tranzit, asistență la sosire, asistență pentru reintegrare, monitorizare și raportare?
  • se acordă în baza unui plan de reintegrare stabilit de migrant împreună cu consilierii OIM, prin care migranților li se oferă în cuantum echivalentul a 1200 USD (dolari) în bunuri și servicii în țara de origine a celor care solicită repatrierea?

            Ar mai fi multe puncte de adăugat, însă ideea de bază, pe care publicnews.ro insistă, aduce în atenția publică faptul că fiecare cetățean poate ajuta un migrant oferindu-i informația că există astfel de centre care îl pot ajuta, sau îi poate ajuta pe el și familia sau apropiații lui, aflați în aceeași situație. În contextul actual, în care subiectul migranți este unul foarte sensibil, ar trebui să adoptăm atitudinea europeană care să ne permită o conviețuire indiferent de apartenența individuală ca regiune, continent, țară, culoarea pielii sau religie.

Leave A Reply

Your email address will not be published.