„Pe aici nu se trece!”
Reuniunea Anuală a Diplomației Române de astăzi a adus laolaltă nume și funcții grele ale diplomației și politicii noastre. Aceasta vine în contextul așteptatelor schimbări ale mediului internațional de la finalul acestui an, când în Statele Unite ale Americii vor avea loc schimbări majore, indiferent de rezultat. Am ales să subliniez nota internațională a schimbărilor pentru că foarte mulți specialiști au declarat că nici unul dintre candidații pentru Casă Albă nu are abilitățile necesare de a-l combate pe Putin fără ca tensiunile să crească-mai simplu, Clinton (Hillary) și Trump nu dispun de experiența internațională necesară (mulți m-ar contrazice în cazul lui Clinton, dar îi invit să privească rezultatul gafelor ei din Orientul Mijlociu comise în mandatul de Secretar de Stat), nici unul nu are o aplecare spre politicile fine ale păcii și mai presus de toate, după campania promovată de aceștia, nici unul nu dispune de prestigiul și eleganța pe care o cere scena și masa la care joacă în prezent Putin cu Obama. În aceste linii nu este de mirare că pe agenda ședinței se regăsesc multe subiecte ce țin de o altă abordare diplomatică, una în care să nu ne desprindem de dependența față de SUA, dar în care să profităm de pe urma acesteia. Drept urmare, abordarea diplomatică în contextul european vrea să devină una mult mai activă, poate puțin mai agresivă, mai ales în cazul intereselor economice și sociale ale României în cadrul Uniunii Europene – o diplomație activă înseamnă o diplomație flexibilă, care se poate adapta vântului politic.
”În cadrul reuniunii au fost dezbătute subiecte precum evoluțiile mediului de securitate, din perspectiva integrată a riscurilor și provocărilor, dinamica proceselor interne în UE și cele mai bune căi de răspuns la problemele pe care trebuie să le gestionăm în perioada următoare — viitorul construcției europene, negocierile pe marginea Brexit, terorism, migrație, consolidarea economică, pregătirea asumării pentru prima oară, de către România, a Președinției Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anului 2019 și creșterea rolului pe care trebuie să îl joace misiunile noastre în dezvoltarea relațiilor economice, a schimburilor comerciale și a creșterii investițiilor”, se arată în comunicatul MAE.
Premierul Dacian Cioloș a avut poate cea mai vehementă declarație: „Chiar și în situații de criză, reacțiile noastre la nivel comunitar rămân încă greoaie. Și nu pot să nu reamintesc aici rolul esențial pe care îl are cooperarea transfrontalieră, schimbul continuu de date între autoritățile noastre și faptul că de mai bine de cinci (5) ani României îi este negat accesul la Schengen pentru motive politice, care în acest moment mi se par total depășite de realitățile cu care ne confruntăm cu toții”. Cu alte cuvinte, noi am îndeplinit toate cerințele pentru a intra în Spațiul Schengen, dar cu toate acestea, nouă ne este negat accesul din motive politice, dar Premierul a uitat să precizeze și motivele economice pe care le-ar rezulta o asemenea schimbare. În linii mari, România a început un amplu proces anticorupție acum ceva vreme, care dă roade și se vede, am securizat granițele, entitățile informatice ale țării dispun de foarte multe resurse (atât legale, cât și financiare) pentru a combate o amenințare externă sau internă, după cum s-a dovedit în urma ultimelor dezvăluiri ale SRI și SIE. Am modernizat tot procesul forțelor de ordine din cadrul țării, mai ales cel frontalier și am creat cadre legale cu ajutorul cărora să destructuram ițele diverselor grupări infracționale, fie ele și la nivel guvernamental și cu toate acestea, nouă ne este negat accesul în Schengen!
Dacă teoretic îndeplinim toate condițiile, de ce nu se întâmplă?! Simplu, pentru că în acest fel, porturile din vestul Europei ar pierde extrem de mult, mai ales cele olandeze. Imaginați-vă că prin portul Constanța trece cea mai scurtă rută a mărfurilor venite din estul lumii, pentru centrul Europei, care deschide calea rutelor sudice, dar și celor nordice. Discutăm despre sume revenite din taxe de tranzitare, stocare și alte surse adiacente care ar da un avânt economiei României de neimaginat în acest moment, dar care le-ar mai tăia din elan celor din vest. De asemenea, tot prin Constanța se poate ieși la rutele economice care duc în est. Dacian Cioloș dă semnalul unui atac diplomatic pe această linie, care să sperăm că va da rezultate, dar care are și șanse reale dacă i se acordă atenția și coerența cuvenite în cadrul schimbărilor care urmează. Salut această declarație, dar trebuie să remarc faptul că până nu o să i se dea nume acestui „Bau-Bau” care ne împiedică intrarea în acordul economic, nu o să putem duce o luptă reală în urma căreia să obținem rezultate. Mediile economice pun presiune pe politicieni care la rândul lor duc politicile în acea direcție, iar până diplomația și serviciile noastre nu concep un plan de ofensivă împotriva acestor entități, nu o să avem succes și pe plan politic.
Cum la nivelul acesta fiecare cuvânt și virgulă pot însemna ceva, am dedus din prima parte a declarației Premierului că face apel la o unitate în idei și la mai multă consistență a diplomațiilor, dar și a politicului. Vorbește despre reacțiile la nivel comunitar ceea ce implică atât diplomația și politica unde România, să spunem, că putea mult mai bine. Remarcăm aici reacțiile întârziate la diversele declarații ale politicienilor străini despre români (mai ales în campaniile lor electorale), despre politici care contravin esenței Uniunii Europene (vezi „deportările” de rromi din Franța în România), despre lipsa de reacție după Brexit, unde România putea să forțeze unele avantaje și încă poate, iar lista poate continua. Este un apel timid la o unitate în cazul câtorva idei și direcții de politică externă pe care politicienii (indiferent de culoare) trebuie să și-o asume, iar diplomații să danseze pe muzica acestora.
Sunt optimist în cea mai mare parte în sansele de reușită ale acestei inițiative, mai ales în contextul în care cred cu tărie că proiectul Uniunii Europene nu o să se destrame așa de ușor, mai ales acum când avem nevoie unii de alții. Noi de banii lor, iar ei de scuturile noastre. În cazul în care accesul la Schengen o să ne fie refuzat în continuare, adăugând alte politici nepermisive (în cazul nostru practicate de unele țări UE), este foarte posibil ca opinia publică din România ce favorizează uniunea atualmente, să își mute direcția, fapt care nici măcar nu trebuie forțat la nivel discursiv dacă îi oferi condițiile anterior prezentate.