Se apropie meciul cu Polonia și implict seria de comentarii, analize, predicții pentru ca în final să aflăm ce proastă a fost alegerea lui Daum ca selecționer și că mult mai bun ar fi fost un antrenor român.
La români, niciodată, nimic nu este bun, indiferent cine conduce ceva, de la o căruță trasă de cai și până la țara în sine, nu este bun de nimic, e un bou, e de porc, trebuie să se lase de meserie sau să plece. Când Daum își făcea veacul prin bodegi nordice citind ziare de spor occidentale, în România era la modă aruncatul cu pietre în antrenorul baștinaș de la națională.
Domnule, nu e bine să avem un antrenor român pentru că automat o sa se afle sub sfera de influență a unor agenți de jucători. Nu va fi independent. Nu o să ia cei mai buni jucători. Nu e bine să fie stelist, dinamovist, clujean de la “U” sau de la CFR, petrolist, farist, etc., etc., etc… Pentru că nu o să fie obiectiv. Dacă ar fi să ne luăm după astfel de criterii, cel mai bine ar fi să nu fi jucat deloc fotbal, sa nu țină cu nici o echipă, sa urască din toți ficații fotbalul. Ar fi fost cel mai șmecher selecționer…
Nu am ales un măcelar și nici un electronist străin de fotbal. S-a ales un antrenor străin. Alegere bună. Nici nu au apucat bine federalii să-i pronunțe numele că au și început crizele de isterie: ”Ăsta? Nu a mai antrenat în viața lui de un secol, nu e bun de nimic, o sa facă naționala varză!…”. Mă rog, nu poți face varză ceva ce este deja varză, dar în fine, de dragul negației, merge.
A venit Daum, a văzut cum stă treaba și-a mângâiat barba ca un pescar nordic, după care a exclamat: ”Pana mea!!!”.
Programe de dezvoltare, zero, plaja de selecție redusă, fotbal de rahat, echipe slab pregatite din toate punctele de vedere. Noroc cu marfa de afară, acolo mai mișcă câte un jucator. De bine de rău, o ducem bine… Nu stam chiar ca Luxemburg!
Prin urmare, Daum nu este de vină ca fotbalul romanesc a trăit cu perfuzii înfipte în toate părțile sale funcționale sugând gloria unei generații care ne-a facut mândri vreo 15 ani. Federația a supt ca un vampir gloria și banii dar nu a investit decât în grătare, mici, bere și în câteva baze modeste de pregătire.
Fotbalul romanesc, ca dealtfel toate sporturile din România, suferă din cauza lipsei unor oameni care să își facă treaba cu profesionalism, fără interese meschine. Duce lipsa antrenorilor pasionați și bine pregătiți, duce lipsa unei bresle gazetărești care sa scrie de sport și nu despre scandaluri, curve de fotbaliști, mașini de fotbaliști, câini și cățele de fotbaliști, amante, etc…
Talente avem. Destule. Dar cum se întâmplă de regulă în viața asta de căcat, talentele noastre zac prin case sărăcăcioase, în mizerie, în chinuri și nevoi. Dacă mergi la antrenamentele de juniori de astăzi, poți foarte ușor să mimezi vizita la o expoziție auto din Occident. Părinți cu bani mulți și mașini de lux își duc odraslele la fotbal. Unii mai știu ceva cu mingea, dar majoritatea habar nu au cu ce se mănâncă sportul ăsta. Însă, dă bine pe facebook să scrii la status “Sunt la antrenament, revin…”. Gagicile sunt în limbă, maaaamăăăă, joacă fotbal… E plin de bani!… Că e plin de bani, poate de la părinți, dar că joacă fotbal, pițipoanca nu are de unde să știe că e o varză piloasă…
În timp ce fotbalistul driblează grămezi de balegar pe la țară și dă goluri printre roțile de la căruță, tânărul june cu bani se crede fotbalagiu. Părinții mai strecoară câteva hârtii verzi prin buzunarul antrenorului, totul e bine, viața merge înainte.
În cantonamente, se fuge pe rupte din camere. Crezi că îl doare în crampoane pe fotbalagiul de ocazie dacă îl întâmpină la ușă, la ora 2 dimineață un bărbos, gen Smiley, care să-l întrebe: “De unde vii la ora asta?”, ”Pe unde ai umblat?” Și chiar dacă l-ar întreba… apă de ploaie… ”De unde să vin profesore? De la antrenament, m-a ros ideea că nu pot înscrie cu șiretul, din alergare… Adică, vreau să fac un sprint de 30 de metri pe contraatac, colegul să îmi centreze perfect și eu să înscriu în vinclu, din prima, fără preluare. Trei ore am stat in plus la antrenamente...”. Așa ar fi ideal! Răspunsul corect însă, este altul…”Vin de la bagaboante săracie, da-te-n gâtu mă-tii! Ia de aici o sută de euro și marș la somn tataie, că e tarziu…”.
A bea în cantonamente și a fugi din cameră la bagaboante cu un sprint echivalent cu al fotbalistului de la Real Madrid, Gareth Balle, e sport național la românii fotbaliști. În loc să fi făcut vomele alea de centre de excelnță unde stau toti piloșii habarniști în ale fotbalului, FRF ar fi putut face un parteneriat cu Guvernul României. Toți copii talentați și săraci lipiți pământului să fie atrași prin selecție corectă în astfel de centre. Acolo sa învețe, acolo să crească, acolo sa ajungă mândrie națională în sport.
Pentru ca, deh, așa este istoria… De la coada vacii s-au ridicat marile valori ale sportului mondial. Pupincuriștii de serviciu, ăia care iau salarii și prime babane de la FRF, de zeci de mii de lei, continuă să ne mintă. Că sunt destui tineri talentați în așa zisele centre de excelnță. Tineri care iau bătaie la loturile naționale în toate meciurile disputate.
Băăăă, mergeți în piață și faceți un flash mob în care toți să faceți flotări în limbă. Astfel o sa fiți perfect antrenați pentru a linge curul șefului la alegerile viitoare!… SICTIR!!!
