G20 sau criza profundă a Occidentului
Sub sloganul ”Bine ați venit în Iad”, peste 15.000 de manifestanți s-au ciocnit violent cu forțele de ordine germane iar astăzi se preconizează o afluență de 100.000 de oameni în cel mai amplu protest germna față de globalizarea sălbatică impusă de liderii planetei.
Cel mai important eveniment al acestui summit este fără îndoială întâlnirea dintre Trump și Putin așteptată cu mult interes mai ales după ultimile evenimente petrecute în Siria dar și în apropierea Coreei de Nord.
Prezența președintelui chinez XI Jinping un apărător vehement al globalismului a stârnit de asemenea interes, analiștii politici întrebându-se care este cartea pe care o va juca China în acest summit.
Polul discuțiilor se va afla între Rusia, China, SUA și Germania, patru puteri care vor încerca să își impună punctul de vedere. Unul care, evident, este de natură economică.
Nu ni-l putem imagina altfel pe Trump, un afacerist care a început să conducă America ca pe o corporație menită să scoată profit uriaș din minciuni și false amenințări. America este în acest moment un imens supermarket cu mărfuri ieftine și îndoielnice dar care sunt vândute pe prețuri uriașe pentru consumatorii care se lasă păcăliți în mod voit.
Materialele promoționale sunt băgate în cutiile poștale ale țările vasale cu zâmbetul pe buze, Trump făcând deja din asta o agendă prioritară.
Ce este mai bun decât hitul amenințării rusești. Un hit care a început să aducă precum Elvis bani mulți unei administrații care se afla în pragul unui faliment inevitabil.
Sub umbrela NATO și a unei povești cu apărarea de forțe văzute și nevăzute, liderul de la Casa Albă vrea să întărească ideea că organizația militară mondială va mai apăra de muște țările membre doar dacă se achită birul de 2% din PIB.
Sunt deja țări care au început să își închidă punga protestând, deocamdată tacit, la pretențiile de leu ale Americii. Un leu bătrân si fără gheare dar încă destul de viclean ce-i drept.
Summit-ul G20, un focar care se chinuie să nască maleficul globalism, pune pe gânduri restul lumii.
”Nu înțeleg de ce câteva țări trebuie să decidă soarta a miliarde de oameni așa cum nu înțeleg nici de ce trebuie să arunci cu banii pe fereastră pentru aparatură militară de mâna a doua din America. Lumea trebuie regândită iar statele sa-și regăsească suveranitatea”, susține un diplomat ungur înainte de summit.
Merkel, mama migrației haotice, un lider care a început să simtă ura germanilor din cauza acestui fenomen, a dus acest summit în Hamburg, un oraș care s-a manifestat vizibil împotriva globalismului sălbatic. Dorind să arate că nimic nu îi stă în cale, cancelarul a dorit să întețească focul protestelor dând de înțeles că este neînfricată și că ideile sale despre schimbarea unei Europe dintr-o civilizație străveche într-o imensă grimasă pe harta lumii vor fi puse în practică. Dar să nu uităm de scrutinul german care o poate doborî pe cea mai hulită femeie din Germania.
Cu toate probleme ivite în ultima perioadă, G20 este cu siguranță un cazan în fiebere la care se uită îngrijorați liderii statelor care nu au acces la masa bogaților. Certurile tot mai dese dintre Washington și Berlin seamănă cu intimidarea reciprocă a doi zavragii care se amenință reciproc, miza fiind supremația peste tarabele din piață. O ceartă care îi dă dreptate lui Putin care a afirmat în dese rânduri că Occidentul și America nu vor altceva decât să vândă, orice, numai să vândă, pe bani mulți. Din păcate publicitatea făcută în gura mare în acest imens bazar, de către aceste state este mincinoasă și extrem de periculoasă.
Hamburg găzduiește o întâlnire tensionată pentru că ideile lansate de marile puteri nu au avut trecere și sunt contestate din ce în ce mai mult și foarte vocal chiar de țări membre NATO și UE. Tocmai de aici se poate ridica o revoltă comună care să minimalizeze tendința de stăpân american sau german.
G20 de la Hamburg este o ședință de criză în care lideri vicleni vor să își vândă marfa și să stabilească noi zone de influență. Un summit la care China și Rusia vor avea un limbaj comun și se vor erija în lideri de sindicat ai restului lumii iar SUA și Germania vor juca aceaiași carte prăfuită și plictisitoare a sancțiunilor economice.