2010 – Spania a câştigat pentru prima dată în istorie Cupa Mondială la fotbal, învingând cu 1-0, în finala de la Johanesburg, echipa Olandei.
2007 – A fost lansat, în SUA, Harry Potter şi Ordinul Phoenix (Harry Potter and the Order of the Phoenix).
1999 – Sârbii din Kosovo şi-au suspendat colaborarea cu Forţa de menţinere a păcii condusă de NATO (KFOR).
1997 – Preşedintele SUA, Bill Clinton, a efectuat o scurtă vizită la Bucureşti, prilej cu care a avut o convorbire cu preşedintele României, Emil Constantinescu, şi a ţinut o cuvântare în Piaţa Universităţii.
1995 – A avut loc masacrul de la Srebrenica, în estul Bosniei, când 8.000 de musulmani au fost ucişi de forţele sârbe bosniace, în timpul războiului bosniac (martie 1992 – noiembrie 1995).
Este cel mai sângeros episod pe care l-a cunoscut Europa după cel de-Al Doilea Război Mondial.
1987 – Populaţia Terrei a ajuns la 5.000.000.000 de locuitori.
1951 – Germania a devenit membru UNESCO.
1946 – S-a născut Matei Cazacu, istoric francez originar din România, luptător pentru drepturile omului, membru al secție române a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, al Asociației pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România.
Matei Cazacu a studiat istoria la Universitatea din București, studii pe care le-a terminat în 1969. Până la plecarea ilegală din România și stabilirea în Franța (1973), a fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, iar acolo, soctor în istorie la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon (1979).
Din 1977, acesta a colaborat cu posturile de radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Radio France Internationale, Radio Canada etc.
1940 – România s-a retras din Liga Naţiunilor (Societatea Naţiunilor).
1937 – A decedat George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Reușind să reunească elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe Broadway, cât și pentru sălile de concert clasic.
S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii (songs), interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Frank Sinatra etc.
1924 – A luat fiinţă Organizaţia Conferinţei Mondiale a Energiei Electrice (World Power Conference).
1921 – A luat sfârşit Războiul Irlandez de Independență, odată cu semnarea unui armistițiu între Armata Republicană Irlandeză și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei, prin care s-a deschis calea negocierilor pentru formarea Statului Liber Irlandez.
1917 – A început bătălia ofensivă de la Mărăști, în care Armata Română, condusă de generalul Alexandru Averescu, a obținut victoria asupra trupelor germano-austro-ungare (19 iulie 1917).
Victoria Armatei Române în vara anului 1917 face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse au reuşit să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.
Ofensiva română de la Mărăşti a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, când au avut loc întâlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse. După eşecurile din 1916, s-a încercat preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.
Detaliile acţiunii erau cuprinse în Ordinul de operaţie nr. 1638, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei. Pentru aceasta, Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fâşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa.
Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stâng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.
Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane. Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 Călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri. Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice.
Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stâng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3, trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vârful Momâia şi satul Ireşti.
Prin ofensiva de la Mărăşti, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adâncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.
Pierderile proprii s-au ridicat la 1466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în câteva mii de morţi, 2793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).
Urmările victoriei de la Mărăşti au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen, schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.
Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victorie ofensivă şi definitivă.
1916 – S-a născut (în Australia) fizicianul rus Aleksandr M. Prokhorov, cel care a realizat primul generator cuantic în domeniul frecvenţelor ultraînalte, realizare (alături de altele) care a dus la apariţia unui nou domeniu al ştiinţei – electronica cuantică.
A primit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1964, împreună cu compatriotul său Nikolai Basov şi cu americanul Charles Townes, pentru punerea la punct a laserului.
1913 – A văzut lumina zilei Teofil T. Vescan, fizician și pedagog român; militant antifascist, între 1941-1942 fiind închis în lagărul de muncă forțată de la Brețcu.
Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat, la Iași, o școală de cercetare în fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch.
Între anii 1923-1931, a studiat la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935, a urmat cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din Cluj. În paralel, între anii 1932-1933, a studiat și la Universitatea din Paris. În 1935, după susținerea unor examene, a devenit licențiat în fizică și, în 1936, licențiat în matematici. Pentru o perioadă, acesta a fost profesor secundar în matematici și în fizică-chimie.
După susținerea lucrării cu titlul Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale, a devenit doctor în științe fizico-chimice. În 1944, a fost numit conferențiar de mecanică rațională, din 1945, profesor de fizică teoretică la Universitata Bolyai din Cluj, iar din 1948, profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeș din Cluj.
Pe parcursul vieții a susținut cursuri în mai toate domeniile fizicii teoretice, dar și cursuri de matematici, fizică atomică și nucleară, istoria matematicii și fizicii. În cursurile sale a abordat și probleme ale filozofiei științei.
Întrega sa carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, reușind să publice peste 370 de lucrări (articole și cărți) în domenii variate și sub diferite forme: cărți de specialitate, lucrări de popularizare a științei, manuale, cursuri univeristare.
În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relaționate de teoria cinetică a materiei, refracția astronomică, mișcarea a două corpuri de masă variabilă, fluidele reale, gemeralizarea principiului inerției.
1879 – Sir Joseph Wilson Swan a inventat principiul lămpii electrice cu incandescenţă.
Filamentul a fost obţinut prin carbonizarea unui fir de bumbac.
Fără a depune un brevet, Swan a prezentat rezultatele invenţiei sale în ianuarie 1879, la Expoziţia Universală de energie electrică în Newcastle, cu zece luni înaintea lui Edison.
El a fondat compania Swan de producere a lămpilor electrice, care, mai târziu, a devenit Compania THORN.
În 1883, după dispute juridice dificile privind prioritatea invenţiilor lor, Swan şi Edison au fondat EDISON SWAN UNITED ELECTRIC LIGHT Co.
1866 – Camera a adoptat Constituţia României pe care a depus jurământ Carol I.
1792 – Revoluţia Franceză: Proclamaţia Adunării Legislative Patria este în pericol: Departamentele, districtele, municipalităţile, dar şi toţi cetăţenii în stare să poarte arme au fost puşi în stare de activitate permanentă.
1789 – Marchizul de La Fayette a prezentat în Franţa, Adunării Naţionale, proiectul legislativ, valabil şi în present: Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului.
1780 – A apărut, în limba latină, prima gramatică a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.
1714 – Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin, fiind primul român membru al unei academii străine.
1561 – A venit pe lume Luis de Góngora y Argote, poet și dramaturg aparținând Secolului de aur al literaturii spaniole, cel mai de seamă reprezentant al curentului literar cunoscut sub denumirea de culteranism (sau chiar gongorism, după numele poetului).
Operele sale au fost subiectul unor dezbateri între criticii literari încă din timpul vieții poetului.
Deși Góngora nu a reușit niciodată să-și publice opera, scrierile sale au trecut din mână în mână, în formă de manuscrise, care au fost colecționate și apoi grupate în antologii, care s-au publicat cu sau fără acordul lui. Într-un timp s-a crezut că manuscrisul cel mai autorizat era cel copiat de Antonio Chacón pentru Contele-Duce de Olivares, deoarece conținea note scrise chiar de Góngora, precum și observații privind data redactării fiecărui poem.
În anul morții poetului, Juan López Vicuña a publicat o ediție a operelor lui Góngora cu note pertinente, neadmisă însă de Inchiziție. La scurt timp după aceea, Gonzalo de Hoces a publicat o altă ediție, în 1633, considerată a fi mai bună decât precedenta.
Deși încă din operele sale inițiale s-a identificat cu barocul literar, Góngora era un reprezentant al tipului de estet niciodată mulțumit cu opera sa (cel mai dur critic al operelor mele sunt eu, obișnuia să spună) și din acest motiv s-a decis să realizeze ceva nu pentru mulți și să intensifice și mai mult uzul retoricii și imitația poeziei latine clasice, introducând numeroase cultisme și o sintaxă bazată pe hiperbaton și simetrie.
La fel de atent a fost și la sonoritatea versurilor, ajugând să pară un muzician al cuvintelor; era un mare pictor al sunetelor și își umplea versurile de o manieră epicureică cu nuanțe senzoriale de culoare, sunet și tact.
Critica literară, începând cu Marcelino Menéndez Pelayo, a făcut în general distincția între două etape ale creației lui Góngora : prima este cea corespondentă Principelui luminii, când poetul compune romances și letrillas, apreciate până în epoca neoclascismului, iar a doua este cea corespondentă Principelui tenebrelor, care a început în 1610 și în care a compus oda Cucerirea portului Larache, transformându-se în poetul obscur și neinteligibil pe care îl recunoaște toată lumea.
1533 – Papa Clement al VII-lea l-a excomunicat pe regele Henric al VIII-lea al Angliei.
Clement a refuzat cererea regelui Angliei, Henric al VIII-lea, să-l divorţeze de Katharina de Aragón, astfel că regele englez s-a dezis de Vatican ,ceea ce a dus până la urmă la crearea Bisericii Anglicane (Church of England) independentă de Roma şi astfel la o nouă sciziune bisericească.
1428 – A avut loc prima atestare a Mănăstirii Horaiţa (din judeţul Neamţ), emisă de cancelaria lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432).
1406 – Navigatorul chinez Zheng He a plecat în prima dintre cele şapte expediţii pe mare între 1405 şi 1433.
El a explorat coastele Asiei de sud- est, insulele Java, Sumatra, Ceylon, Marea Roşie până în Egipt, coastele Mozambicului .Se crede chiar că a descoperit coastele Americii.
969 – A murit prinţesa Olga a Kievului, considerată, împreună cu nepotul ei, Sfântul Vladimir de Kiev, creştinătoare a ruşilor.
În 954, Prinţesă Olga a Kievului s-a botezat, deschizând calea pentru ceea ce a fost numit cel mai mare eveniment din viaţă bisericii ucrainene şi ruse.
Atunci a luat naştere Biserica Ortodoxă Rusă. Nepotul cneaghinei Olga, Vladimir (980-1015), s-a convertit la creştinism şi s-a căsătorit cu principesa Ana, sora împăratului bizantin.
