13 iulie, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel
În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel.
În afară de Soborul Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail și a tuturor puterilor cerești (8 noimebrie) arhanghelul Gabriel este pomenit si in ziua de dupa Bunavestire (adica 26 martie), cu ocazia pomenirii icoanei athonite si, în fine, în această zi de 13 iulie.
Sărbătoarea aceasta a fost introdusă în secolul al IX-lea, cu ocazia sfințirii unei biserici cu hramul Arhanghelului Gabriel, în Constantinopol, biserică care, din păcate, nu mai există astăzi. Slujba acestei zile e compusa de Iosif Imnograful.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Golinduh, ce s-a numit pe urma Maria.
Aceasta sfânta era din Persia și locuia cu un barbat ce era mai mare peste fermecatori, pe vremea lui Hosroie, împaratul persilor, si a lui Mavrichie, împaratul romanilor. Aceasta în vedenie a vazut pe îngerul lui Dumnezeu, care i-a aratat un loc întunecat si plin de foc, în care a vazut pe stramosii ei care fusesera închinatori de idoli. I s-a aratat înca si alt loc luminos, în care se veseleau si cei care slujisera lui Hristos.
Deci voind si ea sa intre în locul cel plin de lumina, a fost oprita de catre un înger, care i-a spus ca în locul acela necredinciosii nu pot sa intre. Îndata dupa vedenia aceea, fericita a crezut în Hristos si s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a fost osândita atât de barbatul sau, cât si de împarat. Si fiind trimisa la cetatuia Litei si traind 18 ani în închisoare si nevrând a se supune poruncii, a fost aruncata într-o groapa, în care locuia un balaur mare.
Si zacând acolo 4 luni, a îmblânzit în asa chip pe balaur, încât se culca și se odihnea deasupra lui. Luat-a și dar de la Dumnezeu să nu mai gândească de foame. Fiind scoasă de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Hosroie, ca sa o cerceteze, si a fost supusa la nenumarate chinuri din care a fost izbavita în chip minunat. Iar ei parându-i rau ca nu a patimit, îngerul a ridicat asupra ei sabia și a lovit-o peste grumaji; și i s-a părut că a taiat-o, și că a dat sânge din care i s-au înrosit hainele ce purta, care faceau multe tamaduiri.
Iar sfânta a mers la Ierusalim și închinându-se la sfintele locuri, a cunoscut de la Dumnezeu osebirea credinței Bisericii Ortodoxe, și a celorlalte eresuri. Si mergând în Constantinopol a intrat într-un mormânt mic, si a lasat acolo cele putrede și trecătoare si s-a mutat către Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru, Stefan Savaitul.