(Ne)semeni distinși, plecăm împreună de la premisa că mă adresez unor bipede ca și mine, înzestrate cu tot soiul de lucidități și rațiuni care mai de care existențiale. Uităm de sapiosexualitate și când citim această asceză (un mesaj prin care se încearcă atingerea unui ridicat grad de moralitate) nu ne onanizăm și nu facem alte lucruri de rușine (aveți permisiunea mea să citiți acest material stând în șezut pe bideu, sau vasul de wc, dacă vă ajută tehnica). Singura onanie permisă de autorul acestui mesaj este onania neuronală, se subînțelege că se aprobă și este indicată doar în cazul celor care au o rețea neuronală, indiferent că există doar matca neuron; ea poate fi însămânțată artificial în vitr(i)o(l)ul emisferelor cerebrale!
Să facem împreună un exercițiu de imaginație. Se adună poporul român și adoptații acestuia (investitorii strategici) de la mic la mare, pe o câmpie vastă unde musonii și masonii să-și poată exercita liber atribuțiile. Aducem un Moise autohton, ales pe sprânceană din plutonul de execuție al Patriarhiei BOR; acesta v-a despica marea mulțimii în două. În dreapta vor sta cei slabi de înger, duși cu pluta, creditori de Eminescu, Creangă și Sadoveanu, sanatoriștii (debilii mintali), proletarii, artiștii de nouă generație (chiar și 98% din cea veche), geniile neînțelese și pustiite de vlaga spermei de către fecioarele seduse de un viitor academic, tineri și netineri studioși în școala vieții și alte școli (înalte) – străine performanțelor personale, oieri ca Ghiță de la Vodafone (musai și prietenii ăstuia, obligatoriu și cei cu care a servit o masă și care l-au inventat), politicieni, jurnaliști mediocri susținuți de supervedetele radio/Tv, (să mai adaug? no bine! fie!), ONG-uri care se ocupă de protecția copiilor (trăiască pedofilia și adopțiile ilegale), protecția animalelor (oare pentru protecția bipedelor de ce nu sunt organizații, în afară de Habitat for Humanity, OMS și încă vreo trei care sunt susținute doar pentru ca degradarea și falimentul uman să nu coboare mai jos de statutul COBAI?), ONG-uri responsabile cu promovarea libertății sexuale (oare la aceste ONG pot găsi un tratament împotriva oxiurilor?, pentru că despre hemoroizi și herpes doar am auzit și i-am văzut intervievați uneori la Tv… ioi!, scuzele mele, ăia erau paraziții socio-politici, de o parte și de alta a microfonului, mai sunt destui și în presa scrisă sau online, poate majoritatea covârșitoare – ÎMPUȘCAȚI-MĂ! aveți voie doar cu cuvântul!), sportivi atașați sporturilor cu minge (nu doar rotundă, indiferent de dimensiune), filateliști, foiletoniști, trăgători și susținători de băgători de seamă, (Dumnezeule!, câți mai sunt!), acreditați USR (Uniunea Scriitorașilor din România)… M-am oprit (mă ia dracu’ pentru ce mi-a reușit) deoarece am maltratat ortografia limbii noastre dragi (nu aia cu care savurăm tot soiul de specialități umane, carnivore și vegetariene, ori pe care adeseori o uităm în anusul fecund al conducătorilor națiunii, mă refer la limba literară autentică, draga noastră limbă românească). Mai pe scurt, ce am produs scriptic anterior se numește violarea sublimă a conceptului frază.
Revin! În stânga vor sta cei foarte puțini, extrem de puțini, atât de puțini că frizează însăși existența. Cine sunt? Cei care nu se regăsesc în dreapta, dar având în vedere că nu se regăsesc toate derivatele din lighioană și canalie, specific cine se află în stânga. Priviți-i cu atenție și mai ales cu respect și drag! Sunt cei care simt și gândesc românește, cei care sunt autentici și sunt asumați pe consecințele rezultate din atitudinea lor. Dacă doriți și cifre, merg pe procente, sunt aproximativ 0,(0)1% din cei staționați în dreapta. Da, da! Staționați! Doar nu vă gândiți la vreo pretenție în ceea ce-i privește. Cei din dreapta au o singura rațiune existențială: primenirea lor (la toate nivelurile; de aceea mă bucur că băncile de spermă sunt în pragul falimentelor, pentru că se mai răresc singuri).
Revin, din nou! Ce este de făcut cu cele două aripi românești (nu din punct de vedere politic, aștia habar nu știu cui aparțin; au un răspuns dacă sunt de dreapta sau stânga, doar după ce ies de la toaletă și se gândesc cu ce mână s-au șters… cu spălatul ei ulterior este mai greu. Mai au o problemă: dacă sunt întrebați de centru, este clar că atunci se întorc în ”habitaclul” lor și ca să fie centrați se spală pe ambele mâini pe principiul “o mână spală pe alta și ambele spală fața” – asta da senzație de centru; o altă alternativă a centrului este zona pubiană a amantelor/amanților, le spun că centrul ăla la care se gândesc ei a fost creat de PreaÎnaltul). Aripa stângă este singura forță viabilă, capabilă să instaureze regula plus valorii. Argumentele lor sunt educația, bunul simț, echilibrul în treimea spiritualitate-afect-rațiune, autenticitate, credință naturală în forța și echilibrul Divinitității. Toate acțiunile lor sunt bazate pe un empiric exersat și verificat, sunt categoria extrem de restrânsă a celor care au demonstrat că viața cu ale ei pasiuni și nebuloase le este la îndemână, poate fi controlată cu existența bunului simț și a unei rațiuni creatoare.
Aripa dreaptă!… aici este muncă silnică. Sunt umbrarii pământului, cei la umbra cărora nu crește nimic. Dacă au construit ceva nu a fost durabil, dețin expertiza mârșavă în manipulare, minciună, defăimare și neutralizare. Sunt adunați prin forța întunericului (nu este vorba de Satan aici sau poveștile acestea de popă ostenit, ci de latura lor negativă, singurul corespondent în ale rațiunilor existențiale), deci nu vor semăna decât deșertăciune. Ah, da! Și locuiesc, se înmulțesc și germinează în sublima balegă!
O națiune nu moare doar pentru că așa vor anumite grupuri abandonate ocultului. Sunt mulți, nevrotici, agresivi, dar în aceeași măsură sunt cel mai ușor de influențat, de condus, de asimilat. Pentru ei ar exista soluția exilului sau a lagărului semideschis, libertate doar de mișcare în afara teritoriului unde le sunt trasate sarcinile și respectă religia pierdută: “cultul muncii setat pe valoarea individuală și forța creatoare a grupului”. Având în vedere că lagărul acesta există deja și arată precum harta teritorială a României, propun nu un exil al stângii ci o coagulare a forței ei și pornirea războiului de anduranță (un război al ideilor și valorilor, nu unul fizic și adecvat brutalității). Stânga Moiselui autohton se bazează pe instincte exersate, educate, probate și argumentate. Îmi asum și susțin afirmația următoare: am probat ăste toate pe dreptaci ai neamului și mi-a reușit întotdeauna.
He, he, he! Nu mă întrebați aiureli, de genul tu unde te situezi, că vă răspund anticipat. Sunt detașat de acest război inepuizabil ca și resurse, prefer statutul observatorului. Deocamdată!… Până mă decid dacă mă voi alătura stângii (pentru că este mai aproape de inimă și prin ea filtrez totul, pentru că nu există alternativă ei) gândiți-vă că aș putea fi eu, Moise. Dacă cineva dintre cei care citiți se simte ofensat de această scriitură îl invit să facă o vizită în cel mai apropiat cimitir; acolo poate afla pe singurii care sunt cu adevărat de neînlocuit, ori dacă este mai pozitiv de felul lui/ei îi recomand tratamentul pentru somn natural “număratul până la 1000”; în cazul vizitei cu pricina să numere plusurile cu sau fără necrolog!
