11 decembrie, Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul

0 140

La vârsta de 12 ani, Cuviosul a părăsit lumea, fără a spune nimănui, şi a mers într-o mănăstire. Acolo găsindu-l părinţii lui şi bucurându-se, au fost părtaşi la tunderea fiului lor în monahism. Trecând timpul şi arzând cu duhul să îl vadă pe Simeon Stâlpnicul, a rânduit Domnul să ajungă Daniil după o vreme în Antiohia, la Telada, aproape de turnul acestuia şi, încumetându-se să urce, a primit nu doar binecuvântarea Cuviosului Simeon, ci şi o prorocie cum că va purta multe osteneli pentru Hristos.

Originar din Vitara, Sfântul Daniil a fost născut după rugăciunile maicii sale care, stearpă fiind, era certată de bărbatul ei. Femeia a visat cum două candele preastrălucite se pogoară peste capul ei şi, odată cu zămislirea pruncului, s-au luat de la ea sterpiciunea şi durerea. Timp de cinci ani, Sfântul nu a purtat nume, părinţii lui vrând să fie numit de Dumnezeu. Un egumen a fost cel care l-a numit Daniil, asemeni Sfântului Proroc Daniil.

La vârsta de 12 ani, Cuviosul a părăsit lumea, fără a spune nimănui, şi a mers într-o mănăstire. Acolo găsindu-l părinţii lui şi bucurându-se, au fost părtaşi la tunderea fiului lor în monahism. Trecând timpul şi arzând cu duhul să îl vadă pe Simeon Stâlpnicul, a rânduit Domnul să ajungă Daniil după o vreme în Antiohia, la Telada, aproape de turnul acestuia şi, încumetându-se să urce, a primit nu doar binecuvântarea Cuviosului Simeon, ci şi o prorocie cum că va purta multe osteneli pentru Hristos.

Întorcându-se Daniil în mănăstirea sa, a fost silit să ia egumenia, iar el arătând pe un altul, a plecat pe tăcute din mănăstire şi a pornit spre locurile sfinte, cu dorul de pustie. Pe cale i-a ieşit în faţă un bătrân monah, sfătuindu-l să meargă mai degrabă la Constantinopol, căci în Palestina samarinenii duceau război împotriva creştinilor. Acelaşi bătrân i-a apărut apoi şi în somn, sfătuindu-l, acela fiind Simeon Stâlpnicul. După vedenie, Daniil a ales a merge într-o capişte idolească, pentru a răbda răutatea şi a se învrednici de cinste, precum Marele Antonie.

Năpustindu-se diavolii să îl omoare, nici nu puteau să se apropie, căci Sfântul postea şi se ruga, iar în scurtă vreme s-a curăţat acel loc de duhuri necurate. Nerăbdând diavolul, a băgat zavistie în clerici ca să meargă la patriarh şi să îl alunge pe Sfântul Daniil, dar patriarhul i-a ruşinat pe aceştia. Văzând diavolii, au început a se năpusti cu năluciri şi mai mari asupra Cuviosului şi cu zavistie, dar fără biruinţă. Căzând patriarhul în boală grea şi chemând la el pe Sfântul Daniil, s-a făcut îndată sănătos, pentru rugăciunile acestuia, iar ca plată Cuviosul a cerut patriarhului să îi ierte pe clevetitorii lui.

După nouă ani de şedere în capişte, Domnul i l-a arătat prin vedenie pe Sfântul Simeon care îl chema a vieţui în turn. Serghie, ucenicul Sfântului Simeon, a venit pentru a-i arăta, prin lucrarea Domnului, unde să îşi construiască turnul, aşa că Daniil a ascultat şi cu bucurie s-a suit în vârf pentru a se nevoi. Aflând stăpânul locului că un călugăr a construit un turn pe moşia lui a voit a-l da jos şi a-l pedepsi, dar văzându-i picioarele umflate de priveghere, i-a cerut iertare şi i-a construit un turn şi mai înalt.

Apoi Sfântul Daniil a început a tămădui pe cei îndrăciţi care veneau la el. S-a rugat şi pentru împăratul grec Leon cel Mare, pentru ca acesta să dobândească un fiu. Momind ereticii o desfrânată ca să îl înduplece pe Sfânt sau pe unul dintre ucenicii lui la păcat, aceasta s-a dus la Cuvios, prefăcându-se că e bolnavă. Văzând că nu îl poate înşela, a fugit în deşert, grăind minciuni cum că Sfântul ar fi poftit-o şi, pentru că ea a refuzat, a vrut să o omoare, iar pentru aceasta a fost cuprinsă de duh necurat şi a mărturisit adevărul, încât Sfântul însuşi a vindecat-o.

Cuviosul Daniil avea şi darul prorociei, aşa că a trimis veste patriarhului şi împăratului că mânia lui Dumnezeu va veni asupra cetăţii şi i-a sfătuit să facă rugăciune publică de două ori pe săptămână, dar ei nu au luat în seamă sfatul şi s-a împlinit prorocirea Sfântului. Căci a venit foc mare peste case şi mulţime de popor, de era să piară toată cetatea, pentru păcatele lor. Rugându-se Sfântul, a prorocit că peste şapte zile va înceta focul, şi aşa a fost.

Răbdând iarnă grea şi găsindu-l ucenicii aproape îngheţat, împăratul s-a rugat de Cuvios să primească puţin acoperământ deasupra turnului, iar Sfântul a binevoit nu pentru el, ci pentru rugăciunea cu lacrimi a împăratului. Sfântul Daniil mai avea şi dar mare pe buzele sale, încât cei ce auzeau cuvintele sale se umileau şi mulţi îşi îndreptau viaţa, iar pe toţi cei bolnavi care veneau la el să îi ceară rugăciunile îi tămăduia şi pe toate le punea pe seama rugăciunilor Sfântului Simeon, nevrând să primească slavă omenească.

În toată vremea vieţii sale Cuviosul Daniil nu a ieşit din turn, făcând mulţime de minuni. Apropiindu-se de fericitul său sfârşit, şi-a anunţat ucenicii, încât cu trei zile înainte de moartea sa au venit să îl cerceteze toţi sfinţii cei din veac, sărutându-l cu dragoste.

La vârsta de 80 de ani, Cuviosul şi-a dat sufletul în mâna Domnului, iar pe cer s-au arătat trei cruci de stele, peste turnul pe care Sfântul Daniil se nevoise. Acestea s-au văzut până la îngroparea sa, lângă turn, iar apoi au fost așezate împreună cu el şi moaştele celor trei sfinţi tineri din Babilon: Anania, Azaria şi Misail, după porunca sa, pentru ca poporul să nu dea cinste lui, ci sfinţilor tineri.

Leave A Reply

Your email address will not be published.