Vasile Bănescu: Apariția unei catedrale într-o ţara trebuie sa fie un prilej de bucurie, nu de polemici
„Văd că se pune problema locului unde trebuie zidită Catedrala (…) Nu pot concepe aşezarea Bisericii decât în centrul oraşului, ca monument ridicat acolo unde pulsează mai viu viaţa cu toate frământările ei multiple. O catedrală nu e nicăieri un simbol de izolare, ci de dumnezeiască proteguire a sufletului mulţimii în toate alergările lui. Aşa e Domul din Milano sau cel din Florenţa, Notre Dame din Paris, Catedrala din Toledo sau Westminster Abey din Londra” Octavian Goga despre Catedrala Mântuirii Neamului în Ziarul Universul, nr. 50 din 2 martie 1929.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a participat în ziua de cinstire a Sfântului Andrei la emisiunea Realitatea Spirituală, din grila Realitatea TV. Proiectul Catedralei Mântuirii Neamului a fost una dintre temele abordate în cadrul dialogului cu moderatorul emisiunii, George Grigoriu.
În debutul emisiunii, Vasile Bănescu a făcut referire la „responsabilitatea enormă” pe care o avem noi ca popor, responsabilitate ce izvorăşte din „rădăcinile noastre creştine”. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a tras un semnal de alarmă asupra faptului că deşi cultura şi civilizaţia românească şi europeană sunt „amprentate de creştinism”, totuşi despre acest aspect se vorbeşte foarte puţin, „se tace în mod asurzitor”.
De asemenea, invitatul emisiunii a adus în discuţie şi discursul public „lipsit de etică” în cea mai mare parte, dar şi hristofobia ce caracterizează societatea contemporană.
Discursul public este un discurs pustiit de termenii moralei. M-aş bucura să văd măcar puseuri etice sau de morală publică, însă nici acestea nu mai apar frecvent. Suntem într-un fel de sedare spirituală. Aici apare marea responsabilitate a Bisericii Ortodoxe Române de a-i trezi spiritual pe cei pe care îi include.
În ceea ce priveşte subiectul central al emisiunii, Catedrala Naţională, Vasile Bănescu a explicat de ce acest edificiu cu valoare de simbol naţional poartă şi denumirea: Catedrala Mântuirii Neamului. El a precizat că „nu este vorba de o mântuire în grup; nu se mântuieşte poporul român pe Dealul Arsenalului unde este construită catedrala Naţională, ci este vorba de sintagma care face referire la o realitate istorică” şi anume „eliberarea poporului român de sub puterile străine”.
Mântuirea neamului este sintagma care avea în epocă, în sec. 19, sensul de eliberare a poporului român. Raţiunea fondatoare a acestei catedrale ab initio este cinstirea eroilor români prin a căror jertfă a fost posibilă eliberarea acestui popor şi naşterea statului român modern. De aceea, se ridică această Catedrală şi de aceea suntem datori, de aprox. 140 ani, celor care au gândit acest proiect şi lui Eminescu însuşi care, în ziarul Timpul, din iulie 1885 vorbeşte despre necesitatea construirii unei Catedrale Naţionale, a spus Vasile Bănescu.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a evidenţiat şi necesitatea de natură practică, pastorală, liturgică a Catedralei Naţionale.
Viitoarea Catedrală va fi mărginită de clădiri unde se vor desfăşura activităţi care există deja în Patriarhia Română, dar care acolo vor oglindi în mod foarte concret această firească şi plurală implicare a Bisericii în societate, care nu este doar una liturgică (…) Este vorba de un Muzeu al Creştinismului Românesc care se va afla sub cota 0, precum şi un centru de primire al pelerinilor care vor putea înnopta acolo gratuit; va exista o bibliotecă, un aşezământ medical unde oamenii fragilizaţi social, sărmani, vor putea beneficia de sprijin din acest punct de vedere, a explicat invitatul lui George Grigoriu.
Ajungând la acest subiect al activităţilor sociale şi filantropice desfăşurată în Biserica Ortodoxă Română, în special de voluntarii Paraclisului CMN, Vasile Bănescu a evidenţiat, printre altele, cunoscuta campanie: „Donează Sânge, salvează o viaţă!”, despre care a spus că este cea mai mare din Europa.
În ultimii 10 ani au fost recoltaţi peste 10.000 litri de sânge doar prin activitatea acestor vrednici şi discreţi oameni de la paraclisul Catedralei Naţionale, a afirmat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
În ceea ce priveşte implicarea Bisericii în societate, Vasile Bănescu a spus că instituţia eclesială ortodoxă din România trebuie să fie prezentă în spaţiul public spre stupoarea unora care văd creştinismul şi religia doar în spaţiul privat; ar fi nefiresc să fie aşa.
Cea mai importantă parte a societăţii civile este în Biserică nu în ONG-uri de apartament, aşadar, ca prezenţă publică, Biserica face un bine enorm societăţii româneşti. Toate cultele religioase din România au un rol enorm în articularea morală şi socială a acestei societăţi, desigur Biserica Ortodoxă Română în primul rând, a subliniat Vasile Bănescu.
Referitor la construcţia CMN, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a evidenţiat că „apariţia unei catedrale într-o ţară trebuie să fie un prilej de bucurie, nu de polemici cum a fost până acum”. De asemenea, acesta a explicat că „statul ajută ridicarea viitoarei Catedrale Naţionale pentru că aceasta este un simbol al identităţii şi conştiinţei naţionale”.
Din păcate sunt două teme căzute în desuetudine. Chiar nu ne mai pasă de lucrul acesta? Dacă Eminescu ar trăi acum şi ar fi invitat într-un studiou de televiziune s-ar râde oare de el că ar vorbi despre identitatea şi conştiinţa naţională, a întrebat retoric Vasile Bănescu.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a eidenţiat că nu din cauza ridicării Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc în România autostrăzi spitale sau şcoli. El a evidenţiat că acest aspect a fost un „sofism neruşinat”.
Orice om onest îşi dă seamă că în România există bani pentru a construi orice; Important este cum sunt cheltuiţi. Nu mai e de mult un secret că, din păcate, maladia aceasta a corupţiei uriaşe ne-a văduvit de foarte multe realizări în ultimii 27 ani. Astfel, să căutăm în altă parte sursa nemulţumirilor noastre şi nu în zona legată de cel mai frumos proiect pe care România îl va finaliza anul viitor, a spus Vasile Bănescu.
În Capitala României, la începutul mileniului al III-lea, a început să se ridice noua Catedrală Patriarhală, viitoarea Catedrală Naţională. Acest deziderat al românilor a apărut încă din vremea Regelui Carol I, adică de peste 130 ani