Cronică a Învierii

0 23

Mare entuziasm.. Până se aprinde lumânarea preotului.. “Veniți de luați lumină”! Și lumea ia lumină.. Atmosferă unică, de alt secol, de altă lume.. Se citește Sfânta Evanghelie, femeile mironosițe care privesc spre mormântul în care L-au pus pe Învățătorul, ca să știe unde să vină cu mir pentru a îndeplini riturile funerare care se cuvin în Țara lui Israel celor morți..

Primul “Hristos a înviat!”, cântat dulce de preot.. Apoi strana și toți credincioșii cântă același imn triumfător cu atât entuziasm, încât mi se triplează pulsul de emoție.. Bucuria extremă nu e întotdeauna prietena sănătății inimii! De aceea la proscomidie nu-i pomenim doar pe cei morți de întristare, ci și pe care au murit de.. bucurie.

Preotul (în cazul parohiei noastre.. eu) reintră în Sfântul Altar. Se aprind luminile și se continuă cântările Învierii. “Paștile Domnului, Paștile”.. A trecut puțin mai bine de o oră de la miezul nopții, când s-a dat “lumina”. Se mai cădește, se mai strigă “Hristos a înviat!”, dar intensitatea răspunsului tradițional, “Adevărat a înviat!”, scade dramatic! Nici măcar două ore de bucurie cu Hristos Cel înviat din morți..

Ies cu Sfânta Evanghelie din Altar și o dau spre sărutare.. E aproape unu jumătate noaptea. Pe fiecare credincios îl salut cu bucurie, amintindu-i motivul pentru care noi suntem adunați în sfânta biserică la o oră târzie, stricând liniștea unui cartier de italieni catolici. Adică suntem acolo pentru că pentru noi, ortodocșii, Hristos a înviat! Îmi răspund leșinați, fără vlagă.. Parcă n-au dormit de o lună, parcă nu mănâncă de o săptămână.. Cum oare eu pot să simt atâta aer în piept, atâta vigoare, atâta bucurie?..

Eu n-am dormit nici măcar o secundă în Sâmbăta Mare! Aș fi vrut, dar spovedește-i pe cei ce au amânat împăcarea cu Dumnezeu pe ultima zi, caută o femeie bolnavă de cancer prin spital, spovedește-o și împărtășește-o, apoi du-te la camera mortuară ca să citești “stâlpii” la bătrâna care a murit în Vinerea Patimilor.. De unde timp pentru somn?.. Văzând că nu am dormit deloc și știind că “trupul este nevolnic”, adică slab, m-am încredințat cu totul Domnului Hristos: “În Tine, Doamne, mi-am pus nădejdea; ajută-mă, ca să nu Te fac de râs”! Așa I-am spus Domnului și m-a ajutat.. A luat controlul trupului și al minții mele atât de frumos, încât aveam senzația că sunt un simplu spectator la ceea ce Domnul meu lucra prin mine.. Totul perfect, fără greșeală, fără ca eu să calculez o clipă ceea ce trebuie să fac sau să zic în următoarea secundă.. Mi s-a mai întâmplat de trei ori de când slujesc Sfântului Altar al Domnului Hristos. De fiecare dată mă aruncasem în brațele Domnului, renunțând la propriile mele capacități. Și El nu m-a trădat niciodată..

Lumea somnoroasă săruta Sfânta Evanghelie, răspunzând cu voci leșinate la salutul meu: “Adevărat a înviat”! Săracii.. Unii munciseră în fabrică, gospodinele se luptaseră cu ouăle roșii care refuzau să prindă culoarea aceea roșie tipică.. Gallus-ul era de vină..

După închinarea la tripletul Cruce-Icoană-Evanghelie, trimit paraclisierul să ofere paștele sfințit celor care vor pleca acasă. Se înjumătățește numărul celor care rămân pentru Sfânta Liturghie. Puțini, dar buni! Sfânta Liturghie din Noaptea Învierii are o altă lumină față de cele din timpul anului.. Pentru mine este ceva de vis.. Zboară, pur și simplu! Încep să-mi dau seama cu regret că în curând se va termina..

Gata, asta este.. Liturghia s-a terminat. Sfințesc imediat cărnurile, ouăle roșii și păștile după rugăciunea amvonului, apoi urmează aminul final. Îi miruiesc, salutându-i pe toți cu triumfătorul “Hristos a înviat!”.. De data aceasta, credincioșii îmi răspund mai vioi: “Adevărat a înviat”!

Aceasta a fost sinteza Învierii din anul Domnului 2018, văzută prin ochii preotului paroh de la Mantova.. O să tânjesc un an întreg după cea din 2019.. Îmi place ce fac. Sau, mai bine zis.. îmi place ce face Domnul cu mine și prin mine..
Amin

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Leave A Reply

Your email address will not be published.