Prețuirea dată de strămoșii noștri geto-daci plantelor medicinale și bogata experiență pe care ne-au lăsat-o moștenire se datorează, în largă măsură, și marii varietăți a florii spontane existente de milenii în spațiul carpato-dunărean. Din această gamă largă de resurse naturale terapeutice, ne oprim asupra unor plante pe care mulți dintre noi le desconsiderăm numindu-le „bălării”. Însă, s-a descoperit că au valoroase proprietăți vindecătoare.
Ciulin
Este prezent frecvent în locurile necultivate. Decoctul din această plantă are proprietăți hepato-protectoare. Proprietățile sale se datorează complexului de constituienți – mai ales aminoacizi si compusi anorganici- existenti în cantități apreciabile în preparatele fitoterapeutice. Dintre acestea, decoctul realizat din 3-4 grame de frunze și partea aeriană înflorită a ciulinului, fierte 5 minute în 500 ml de apa, are efecte pozitive în hepatitele și în insuficiențele hepatice acute cronice. Din acest decoct se bea de 3 ori pe zi câte o cană timp de 4 săptămâni. Tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.
Scaiul măgăresc
Această plantă crește de regula în locurile uscate. Infuzia realizată dintr-o lingură de vârfuri înflorite la 250 ml. de apă clocotită are efecte cardiotonice (mărește forța contracțiilor inimii), contribuie la ameliorarea ciculației periferice și are o acțiune diuretică.
Scaiul dracului
Este o plantă ierboasă, ramificată, cu frunze rigide, divizate, spinoase și flori alb-verzui. Scaiul dracului are o acțiune antilitiazică, tonic-aperitivă si de reglare a ciclului menstrual. Din rădăcinile acestui scai se prepară un decoct (o lingurita la o cană de apă fiartă) din care se beau doua cani pe zi.
Scaiul vânăt
Aceasta plantă crește în locurile necultivate și care reține atenția prin frunzele rigide și florile albastre. Infuzia sau decoctul obținute dintr-o linguriță de plantă (partea aeriană, mărunțită, 250 ml. de apa, băută de mai multe ori pe zi), au o actiune emolienta, expectorantă, antitusivă, chiar si în tusea convulsivă.
Spinul cerbului
Crește la marginea pădurilor și în tufișuri de regiuni mai joase. Este înaltă, are ramurile terminale scurte, prevazute cu spini, flori mici, negre, sferice. Decoctul preparat din fructele sale (o lingură la 250 ml. de apa) din care se beau 2-3 cani pe zi, are o puternică acțiune purgativă, dar și diuretică.
