Firmele care extrag țiței de șist vor pierde peste 8 miliarde de dolari în 2019

Experții agenției de consultanță autoritară Wood Mackenzie avertizează că anul viitor producția petrolului de șist extras din cele mai mari câmpuri din SUA – bazinul Perm va încetini cantitativ la jumătate.

Chiar dacă cotațiile de aur negru vor rămâne la nivelul acestui an, producătorii pierd aproximativ 8,5 miliarde de dolari. Acesta reprezintă aproape un sfert din totalul investițiilor în industria producției petrolului de șist din acest an. Ce-I așteaptă pe americani în viitorul apropiat și de ce nu aduc profit – în materialul de mai jos marca RIA Novosti.

Prețul petrolului, un risc pentru economia globală în anul 2019

Analiștii de la Wood Mackenzie remarcă faptul că producția  de țiței de șist în câmpurile din Bazinul Perm în 2019 va scădea la 650 mii barili pe zi față de un milion de barili în 2018. Aceste date sunt în contradicție cu prognoza din octombrie a Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), al cărei analiști au emis pentru anul viitor o prognoza a creșterii producției tuturor aurului negru american, inclusiv șistului de petrol, la 1,3 milioane de barili pe zi. Aceasta înseamnă că, în total, din cauza problemelor din Bazinul Perm, această cifră va fi mai mică cu 27%.

Conform opiniei experților WoodMac, principalul motiv al încetinirii este lipsa infrastructurii terestre necesare, pe care lucrătorii petrolieri ar trebuie să le construiască. În plus, potențialii investitori sunt descurajați de prețurile scăzute ale uleiului de șist. Singura condiție optimistă este de a reveni, conform opiniei experților, la o cotație de 70 e dolari per baril.

AIE argumentează că industria petrolieră are motive să gândească pozitiv. În aceeași ordine de idei predictive înepând cu jumătatea lunii octombrie, experții spun că un baril de țiței WTI ușor american va costa în medie de 69,59 dolari în 2019. Cu toate acestea, în 2018, în opinia lor, prețul mediu al acestui brand ar trebui stabilit la nivelul de 68,46 de dolari per baril.

Dar, dacă includem toate cotațiile de stoc pentru anul curent, în momentul în care scriem acest material, cifra este oarecum diferită: 65,17 dolari pe baril de WTI. Astfel, există motive să credem că prognoza pentru anul 2019 din partea AIE este supraestimată cu aproximativ cinci procente. Cu toate acestea, există predicții destul de sumbre. Astfel, analiștii Fondului Monetar Internațional au redus prognoza prețurilor petrolului la 68,76 de dolari pe baril în 2019. Astfel de date găsim  în raportul periodic World Economic Outlook (WEO) privind economia mondială pentru luna octombrie. Trebuie subliniat aici faptul că prețurile indicate în previziunile FMI sunt medii dintre mărcile Brent și WTI. În 2018, petrolul american era mai ieftin decât cel din Marea Nordului, cu o medie de 6,59 dolari.

Asta înseamnă că- un cost mediu anual estimat al unui baril de WTI în raportul FMI este de numai 65,46 USD. Desigur, un astfel de scenariu este posibil numai dacă nu vor exista motive serioase pe piața mondială a petrolului. Potrivit analiștilor de la Bloomberg, care au numit prețurile petrolului unul dintre cele trei riscuri principale pentru economia globală în 2019, totul va depinde de relația dintre SUA și Iran și de acțiunile țărilor OPEC. Raționament motivațional. Cu toate acestea, analiștii WoodMac sunt convinși că, dacă WTI va mări prețul de până la 70 dolari per baril, iar companiile încep să-și investească din nou banii în industrie, investitorii potențiali nu vor câștiga bani pe el oricum. „Companiile de petrol și gaze vor face față tuturor amenințărilor în 2019. Portofoliul de active este adaptat la prețuri scăzute, iar cel mai recent declin al prețurilor justifică abordarea conservatoare a industriei”, a declarat Tom Ellakot, vicepreședinte al Wood Mackenzie.

În conformitate cu „abordarea conservatoare”, Ellakot implică faptul că toate companiile petroliere implicate în extracția petrolului de șist vor fi extrem de atente cu plata dividendelor și vor prefera să trimită fonduri pentru a reduce povara datoriilor. De fapt, nivelul ridicat al sarcinii datoriei companiilor de șisturi petroliere este probabil cea mai gravă problemă a industriei. Dacă este să dăm crezare datelor Agenției Federale de Informare a Energiei din SUA, în fiecare an, numai deservirea datoriilor lor (adică plata dobânzilor la împrumuturi) costă 1,5 milioane de barili pe zi, adică un sfert din tot petrolul produs de șisturi. În termeni absolut generali, datoria totală a firmelor care extrag petrol de șisturi față de creditori este de aproximativ 300 de miliarde de dolari. Iar pentru a o rambursa, companiile trebuie să extragă și să vândă 4,6 miliarde de barili de petrol – cu condiția ca prețul să rămână la nivelul mediu din 2018.

Cu toate acestea, există anumite probleme cu acest lucru. Potrivit Comisiei americane pentru valori mobiliare și de burse, rezervele de petrol din bazinul Permian nu depășesc 3,8 miliarde de barili. Alte două formațiuni, în cazul în care șerile sunt exploatate, Bakken și Eagle Ford din Dakota de Nord, conțin în total nu mai mult de zece miliarde de barili. Aceasta înseamnă că, după ce industria americană de șisturi bituminoase și-a achitat toate datoriile, rezervele de explorare rămase vor fi de numai 9,2 miliarde de barili. Conform analizei statistice BP a energiei mondiale, aceasta este a cincea din totalul rezervei de petrol dobândite în Statele Unite.

(Traducere de Olesea Bucșanu)