NATO a dovedit în Iugoslavia și Libia că nu este o alianță militară defensivă

0 178

De aceea Rusia, care este principala țintă a NATO, observăm că ia din timp măsuri de apărare. A început cu granița din sud, respectiv cu Crimeea și continuă cu zona arctică.

În perioada 27-30 octombrie 1969, SUA a executat operațiunea ”Giant Lance”, prin care a simulat un atac nuclear asupra URSS. 18 bombardiere strategice B-52, înarmate cu rachete și bombe nucleare au urmat un traiect prin Alaska, coasta nordică a Canadei, oceanul Arctic, peste Polul Nord și au evoluat 18 ore în spațiul aerian sovietic, la granița de nord.

Pentru a preveni astfel de situații, Rusia și-a creat în oceanul Arctic, avanposturi pe insula Kotelny, Rogachevo, Capul Schmidt, Wrangel și Sredniy. Misiunile acestor avanposturi sunt controlul navigației maritime pe ruta nordică, protecția resurselor rusești de gaze și petrol din zona arctică și contracararea amenințărilor cu rachete balistice, de croazieră, bombardiere și nave militare.

Ele sunt dotate cu radare Podsolnukh-E și P-18, cu lungime de undă decametrică capabile să detecteze, rachete balistice, de croazieră și bombardiere de generația a 5-a ( B-2A ). Podsolnukh-E este un radar OTH similar cu 29B6 -Container, dar de dimensiuni mai mici, cu o rază de acțiune de 500 km.

Aceste micro garnizoane găzduiesc câte un grup tactic compus din 150-450 militari care mai operează și sisteme de rachete antiaeriene Tor-M2DT și Pantsir-S1. Din 2020, vor fi introduse și sisteme S-400, adaptate la condițiile arctice.

(Valentin Vasilescu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.