Neputând să se ridice la înălțimea geniului Fiului lui Dumnezeu, lumea de atunci a încercat să Îl coboare pe El la nivelul ei, dar nu a reușit. Pentru că „Lumina luminează în întuneric și ÎNTUNERICUL NU A CUPRINS-O”, scria despre Domnul ucenicul cel iubit, Ioan Teologul. Și când a văzut lumea de atunci că nu-L poate supune pe Hristos, a încercat să Îl elimine, crezând că moartea Îl va face să dispară..
Amară înșelare, Domnul nostru Iisus Hristos nu poate fi învins de o „amărâtă” de moarte.. Parcă bănuiau ei ceva, de aceea au pus strajă la mormânt, piatră mare și sigiliu la intrarea lui! De aceea, aflând mai apoi de la soldați despre cutremurul de la mormânt și despre învierea Domnului, au mituit gărzile ca să spună că L-au furat ucenicii Lui! „Și a rămas vorba aceasta printre iudei până în ziua de astăzi”.. Un popor care preferă să trăiască în minciună, doar pentru că nu vrea să Își accepte Mântuitorul.. Un popor căruia i s-a oferit viața veșnică și o refuză. „Fiii Împărăției” care se autodezmoștenesc datorită trufiei lor.. „De aceea se va lua de la ei Împărăția și se va da altora”.
Cei care L-au ucis pe Domnul au crezut în învierea Lui. Dar au urât învierea Lui! Au urât-o așa cum L-au urât în anii propovăduirii Sale pe pământ. „Și diavolii cred și se cutremură”, scria Sfântul apostol Iacov. Așa se devine atunci când făptura se revoltă împotriva Creatorului.
Domnul Hristos le demonstrase de mai multe ori conaționalilor Săi că El este cu adevărat Mesia. „Tu ești Cel ce trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul?”, Îl întrebară într-o zi ucenicii lui Ioan Botezătorul. Iar Domnul le-a răspuns: „Orbii văd, șchiopii umblă, săracilor li se binevestește”.. Da, El era Cel prezis de prooroci, Cel așteptat de popor! „Dacă nu credeți în Mine, credeți în lucrările Mele.. De n-aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea.. Vai ție, Capernaume, că de s-ar fi făcut în tine minunile acestea, de mult s-ar fi pocăit în praf și cenușă”!
Cetatea Ninivei a plâns înaintea lui Dumnezeu pentru cuvintele proorocului Iona. Iar Ierusalimul nu a vrut să plângă, ci L-a ucis pe Dumnezeu! Ce grozăvie.. Nu s-au descoperit limite păcatului. De aceea nici pedeapsa pentru el nu are limite. De aceea Dumnezeu a pregătit iadul cel veșnic „diavolului și slugilor lui”.
Să fim atenți și noi, cei botezați în numele Sfintei Treimi. Să nu Îl ucidem în inimile noastre pe Dumnezeu. Să nu punem piatra uitării la gura mormântului. Să nu pecetluim mormântul cu sigiliul nepocăinței. Să nu o luăm pe urma poporului apostat. Să ne plângem păcatele precum ninivitenii.
Mai sunt câteva ore până la Înviere. Dar câți români se gândesc la Domnul? Câți așteaptă mântuirea cea de la El?..
Ieri am auzit muzică populară dată la maxim pe scara unui bloc. O sârbă moldovenească. În Vinerea Mare! Începem să semănăm cu ucigașii lui Hristos, cumva?..
Dumnezeu să ne lumineze mințile tuturor!
(Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia)
