Mă uitam de multe ori la credincioșii din parohia pe care o păstoresc în numele episcopului meu, care m-a trimis în ea.. Mă uitam de multe ori la ei cu un fel de tristețe, pentru că le cunosc viețile, în virtutea Tainei Spovedaniei, și îmi ziceam în sinea mea: „Ăsta, săracul, zgârcit era când am venit eu ca păstor aici, zgârcit a rămas.. Ăla, săracul, nu postea nici înainte, nici acum nu a devenit mare postitor..
Celălalt nu se ruga înainte, dar nici acum nu-l dă rugăciunea pe-afară.. Și atunci, cu ce i-a schimbat în bine prezența mea în mijlocul lor”?.. Dar mi-a venit un gând imediat, care mi-a adus pace în conștiință și bucurie în suflet: „Da, dar zgârcitul, când l-ai cunoscut tu prima dată, nu dădea nimic nimănui niciodată; acum se îndură și mai scapă câte un bănuț din când în când vreunui sărac, amintindu-și predicile tale despre Mine.
Cel care nu postea deloc, acum postește în fiecare vineri, cinstind Patimile Mele. Cel care înainte nu se ruga chiar deloc, acum zice „Tatăl nostru” și își face cruce când iese din casă și când se întoarce de pe drumuri la căsuța lui. Și asta pentru că l-ai „bătut la cap” ani de zile, vorbindu-i despre Mine și despre Tatăl Meu. Poate pentru tine este puțin, dar pentru Mine este mult.. Tu să-i trimiți spre Mine, apoi voi avea Eu Însumi grijă de ei”!
Nu știu dacă aceste gânduri ieșeau din mintea mea, sau veneau din „afară”.. Cert este că mi-am dat seama că sunt puțin prea lacom și prea grăbit: eu vreau de la enoriași totul repede, vreau să-i văd sfinți în câteva luni! Dar omul se schimbă greu, mai ales când firea lui este bolnavă de lipsa lui Dumnezeu din ea timp de zeci de ani..
Totuși este important ca noi, preoții, să-i convingem pe oameni să înceapă urcușul spre Dumnezeu.. Să înceapă lepădarea de sine, de omul cel vechi.. Măcar să înceapă.. De-i va găsi ceasul cel amar al morții în acest timid început, sunt sigur că se va întâmpla cu ei exact ceea ce s-a întâmplat cu tâlharul cel de-a dreapta Crucii Domnului Hristos: „Astăzi vei fi cu mine în Rai”!
Dă-ne, Doamne, început bun de pocăință, „sfârșit creștinesc vieții noastre, neînfruntat, în pace, și raspuns bun la Înfricoșătoarea Ta Judecată”, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)
