Tactica întâmplării la națională și zarurile lui Guriță!

0 303

Ce noroc au unii! Este o replică cunoscută din filmul românesc de comedie ”Nea Mărin Miliardar”. Revăzând meciul cu Norvegia de la Oslo, mai relaxat decât în transmisia directă, pot spune că, da!, am avut mare noroc. Noroc cu carul! Am avut portar în formă, inspirat, cu intervenții fabuloase. Pe scurt, norvegienii ne-au dominat în această partidă iar scorul înscris la un moment dat pe tabela de marcaj, 2-0 pentru ei, nu părea deloc exagerat.

Contra rămâne un sentimental, ca să nu spun cu răutate că este prost sfătuit sau lipsit de inspirație. Gicu Grozav, acest număr 10 fantomatic este un rătăcitor pe iarba verde, un copil văduvit de jucăriile vârstei, ieșit pe răzor să caute o gărgăriță sau un fluture cu care să se joace. Și ca să copiez expresia prietenului Florin Otrocol, un iezuit cu freză ritualică, aruncat în detașamentul de luptă doar pentru că cineva de la FRF este mistic. Luați numărul 10 de pe spatele iezuitului și oferiți-l cu încredere lui Ianis Hagi. Un tânăr plin de ambiție, un îndrăgostit de jocul de fotbal. Grozav(u)’ pare că iese la pensie anticipat din fotbal iar meciul cu Norvegia reprezintă clipa de milă pe care microbiștii răbdători o pot oferi nefericitului fotbalist român.

Apărarea tricolorilor a fost ca și în meciul cu Suedia o glumă bună. O construcție făcută la mișto, la un joc de poker cu miza pe boabe de fasole din import. Tactică sinucigașă. Departe de a căuta eroi de serviciu în acest compartiment care arată cu ca un cerșetor cu mâna întinsă spre cluburile de fotbal din țara noastră, pot spune că marele Contra a dat greș în alcătuirea apărării. Săpunaru, e drept plin de experiență, dar cu biletul pentru stațiune de tratament în buzunar, Grigorie, un visător, un poet romantic care recită versuri din poeziile altora pe o banca în fața unei shaormerii iar Toșca, un personaj din ”Cireșarii” care crede că un urs este asemeni unui pui de pisică, mișto la chip și vulnerabil când e vorba să te iei la trântă cu el.

În faza de atac stăm surprinzător de bine. Încercăm, muncim, alergăm. Punem presiune așa cum ne pricepem. Și totuși, ochiul critic a văzut acolo un Keșeru care (deși și-a îndeplinit planul de producție) a evoluat neconvingător și a arătat în multe momente ca un ucenic la strung, frumos îmbrăcat, cu halatul apretat, dar care dă rateuri când trebuie să scoată o piesă la cotele indicate de maestru. Țucudean a evoluat de parcă avea dușmănie pe propriul nume, a avut o ocazie mare de gol, dar preluarea l-a trădat în mod violent, făcând din renumele său de golgeter în Liga 1 un lăptar de țară care în timpul liber joacă fotbal cu echipa crescătorilor de vite din comuna vecină.

Stanciu a jucat împotriva voinței lui de a fi în acele momente pe o plajă în Spania, cu un pahar de suc în mâna sa tatuată și cu ochelari de soare la ochi. Juca de parcă număra zilele din calendar, clipele până când se va da startul plecării în vacanță. Apoi, Anton, Paul Anton, nume frumos, cu accente biblice. Era ceea ce avea nevoie Contra în teren pentru invocarea norocului! Fără noroc e vax albina, putem să fim toți o echipă de Messi, părea a spune Guriță privind în gol spre bidonașul de apă plată. Așa că Anton, asta a vrut să fie, invocarea șansei, pentru că jocul de fotbal este mult prea mult pentru el, o corvoadă, o muncă pentru care nu a fost suficient de pregătit.

Sentimental, Contra este slab. Copia lui Simeone trebuie să uite și de Grigorie și de nefericitul Grozav sau de fotbalistul cu nume biblic, Anton. Contra trebuie să fie gospodarul care se decide cu lacrimi în ochi să arunce vechiturile din casă, vechituri pline de amintiri și să facă loc unor lucruri proaspete, care miros a nou. Geamurile trebuiesc deschise larg, se trage aer în piept și se pleacă la drum. Cu alte speranțe și alte exprimări în jocul de fotbal. Meciul cu Norvegia este definiția norocului. Nu poți obține o calificare doar aruncând cu zarurile sperând să curgă 6-6 la infinit. Contra trebuie să schimbe, să joace cu Hagi, să încerce varianta Băluță, să-l arunce în luptă pe Bancu. Sunt alte vremuri Guriță, România trebuie să respire aer curat în fotbal! Asta și pentru că, în trecut eram tari, tari de tot. Și putem fi din  nou cineva în sportul ăsta.

Dar pentru asta avem nevoie de muncitori calificați! Mergi prin fabrici Guriță, în vizite de lucru. Pune halatul de maestru pe tine și la muncă! Acum vine noiembrie. O lună care preferă ultimul bal! Iar tu ai vrea să joci și la anul!

Leave A Reply

Your email address will not be published.