Franco Zefirelli, omul care a adus emoție curată pe marile ecrane

0 322

Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli, pe numele său adevărat Gainfranco Corsi Zeffirelli, s-a născut la 12 februarie 1923, la Florenţa, Italia, fiind cunoscut pentru spectacolele de operă şi pentru adaptările cinematografice ale unor opere de Shakespeare, pentru care a şi primit două nominalizări la Oscar.

A intrat la Universitatea din Florenţa pentru a studia arhitectura, în anii studenţiei implicându-se în spectacolele companiei de teatru a universităţii. În timpul ocupării Italiei de către trupele germane, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Zeffirelli a întrerupt studiile şi a lucrat ca translator.

După încheierea războiului, a mers la Roma pentru a urma o carieră în teatru. S-a alăturat companiei Morelli-Stoppa a lui Luchino Visconti, unde a fost atât actor cât şi regizor de scenă. A lucrat cu Visconti la pelicula “La terra trema” (1948), dar şi la alte producţii. Reuşita sa ca regizor de scenă pentru operă a fost producţia din anii 1952-1953 a spectacolului “L’Italiana in Algeri” al lui Gioachino Rossini pentru La Scala Milano. A lucrat la numeroase producţii de teatru şi operă, cele mai cunoscute spectacole fiind “La Traviata”, “Lucia di Lammermoor”, “La Boheme”, “Tosca”, “Turandot”, “Don Giovanni”, “Falstaff” şi “Carmen”.

A lucrat în calitate de regizor asistent, cu regizori cunoscuţi, la filme precum “Bellissima” (1951), “Senso” (1954), “Lo Scapolo” (1955) şi “Andrea Chenier” (1955).

În anii ’60, a regizat propriile sale producţii de operă şi de teatru la Londra şi la New York, însă atenţia sa s-a îndreptat spre regia de film. În 1966 a ales opera lui Shakespeare “Taming of the Shrew” pentru marele ecran, cu Richard Burton şi Elizabeth Taylor în distribuţie. Pelicula a fost lansată la 8 martie 1967 şi a strâns 8 milioane de dolari din încasări în SUA şi 12 milioane de dolari la nivel internaţional.

Inundaţiile din noiembrie 1966 care au afectat Florenţa au constituit subiectul unui film documentar de 50 de minute, intitulat “Florence: The Days of Destruction”, care a strâns circa 20 de milioane de dolari, bani pe care Zeffirelli i-a donat pentru reconstrucţia oraşului.

Producţia “Romeo and Juliet”, lansată la 8 octombrie 1968, a constituit una dintre cele mai reuşite pelicule ale regizorului italian, care a fost şi nominalizat la Oscar şi la Globurile de Aur pentru cel mai bun regizor. Pentru această producţie a primit premiul “David di Donatello”.

Seria televizată “Jesus of Nazareth” (1977) a fost un succes apreciat atât de publicul larg cât şi de critici.

În 1982, Zeffirelli a lansat trei filme având la bază spectacole de operă: “La Traviata”, “Cavalleria rusticana” şi “Pagliacci”. A creat, de asemenea, un spectacol de operă intitulat “La Boheme” pentru Opera Metropolitană din New York. Pentru producţia “La Traviata” a obţinut în 1984 un premiu BAFTA, acordat de Academia Britanică de Film, şi o nominalizare la Oscar în anul 1983.

Pelicula “Otello”, lansată în 1986, a fost una dintre producţiile sale importante, filmată în limba italiană în Olanda şi în Italia. Producţia a fost foarte bine primită de critici şi a fost nominalizată în 1987, la secţiunea cel mai bun film străin, la premiile BAFTA.

A urmat “Hamlet” (1990), realizat în limba engleză. “Storia di una capinera” (1993), filmat în Sicilia, a avut la bază romanul omonim al lui Giovanni Verga.

Pelicula biografică “Callas Forever” (2002), un omagiu adus artistei internaţionale Maria Callas, a fost filmată în Bucureşti, Andaluzia şi Paris şi a fost un succes atât din punct de vedere al încasărilor, cât şi în ceea ce priveşte costurile.

În 1999, a fost recompensat cu premiul special al Festivalului internaţional de film “Karlovy Vary” pentru contribuţia sa la dezvoltarea cinematografiei mondiale. A obţinut, în 2003, premiul Festivalului internaţional de film de la Palm Springs pentru munca depusă în calitate de regizor.

Iisus din Nazaret (titlu original: Jesus of Nazareth) – 1977 
Regizor: Franco Zeffirelli
Actor principal: Robert Powell

Un film larg apreciat de publicul european şi ortodox este „Iisus din Nazaret”, realizat de Zeffirelli în anul 1977, avându-l ca actor principal pe Robert Powell, despre care există părerea unanim acceptată că a făcut cel mai bun rol al Mântuitorului din toate timpurile.

Realizat la cererea Papei Paul al VI-lea, miniserialul de televiziune de şase ore şi şaisprezece minute prezintă naşterea, o parte din viaţa, judecata, moartea şi Învierea lui Iisus, aşa cum sunt narate de Noul Testament. În general, scenariul redă fidel textul biblic, dar Zeffirelli a făcut unele modificări pentru a îmbunătăţi calitatea exprimării sau pentru continuitatea narativă a filmului. Unele dintre aceste abateri se bazează pe unele tradiţii extra-biblice (de exemplu pe o tradiţie care spune că Iisus a fost vizitat de trei regi, în timp ce Biblia îi numeşte magi sau astrologi, dar nu precizează exact câţi au fost). De asemeni, fraza pe care în film Iisus i-o spune lui Iuda, „Deschide-ţi inima, nu mintea”, nu apare în Biblie.

Difuzat pentru prima oară în Duminica Floriilor şi a Sfintelor Paşti din anul 1977, filmul a fost redifuzat în fiecare an la televiziune. În România, filmul a circulat înainte de căderea comunismului pe casete video, iar după evenimentele din decembrie 1989, a fost transmis în fiecare an.

Pentru rolul lui Iisus erau în probe doi mari actori, Al Pacino şi Dustin Hoffman. Britanicul Robert Powell s-a prezentat la casting fără prea mare entuziasm şi a fost distribuit în rolul lui Iuda.

În memoriile sale, Zeffirelli relatează că, într-una din zile, urmărind atent filmările, a remarcat ochii lui Robert Powell, realizând că aceia ar putea fi ochii lui Iisus. Le-a cerut celor de la machiaj să îl aranjeze aşa cum trebuia să arate Iisus în film. În momentul în care actorul a ieşit din cabina de machiaj, toată echipa de filmare a încremenit: Zeffirelli găsise omul perfect pentru a-l întruchipa pe Mântuitor.

Zeffireli, autorul celui mai emoționant film despre Iisus

Italianul Franco Zeffirelli „a consacrat în media o nouă evanghelie, a cincea” – afirma Stephenson Humphries-Brooks, profesor de studii religioase. Se referea desigur la miniseria de televiziune Iisus din Nazaret (Jesus of Nazareth, 1977), o coproducţie anglo-italiană de 6 ore şi 20 de minute, care a devenit versiunea „canonică” cinematografică a vieţii lui Iisus.

„Filmul include un volum mare de material explicativ şi interpretativ care leagă perfect scenele între ele. Acesta le lasă privitorilor impresia că văd istoria completă a vieţii lui Iisus.”

O bună parte din succesul miniseriei i se datorează însă carismaticului interpret al lui Iisus, actorul Robert Powell. Filmul s-a bucurat de succes şi în România, în anii ’90 fiind difuzat în mod repetat în special în preajma sărbătorii Paştelui.

Viaţa familiei lui Iisus este completată, în scenariul scris de Zeffirelli şi Anthony Burgess, cu detalii numeroase nemenţionate în Evanghelii. O parte din material se bazează pe legende târzii, în timp ce unele aspecte sunt pură ficţiune. Iosif este prezentat ca un om blând, care iubeşte copiii şi îi învaţă secretele tâmplăriei în micul său atelier din Nazaret. Maria (interpretată de Olivia Hussey) apare ca o persoană pioasă, fiind în opinia lui Humphries-Brooks „cea mai frumoasă Mamă a lui Iisus care a fost portretizată pe ecran”.

Zeffirelli a inclus în film secvenţe cu logodna şi nunta lui Iosif şi a Mariei şi a încercat să creioneze un tablou detaliat al comunităţii nazarinene, cristalizată în jurul sinagogii locale. Detalii precum prezenţa Anei, mama Mariei, sau discuţia lui Iosif cu rabinul, în contextul sarcinii inexplicabile a Mariei, nu se regăsesc pe paginile Bibliei, însă îl ajută pe spectator să înţeleagă mai bine contextul, dimensiunile sociale şi spirituale ale episodului naşterii.

Leave A Reply

Your email address will not be published.